Şedinţa publică din data de 8 februarie 2024
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 28.11.2019, sub nr. unic de dosar x/2019, reclamanţii A., B., C., D. şi E. şi ceilalţi identificaţi în Anexele 1 şi 2, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României au formulat cerere de chemare în judecată, solicitând instanţei să oblige Guvernul României sa emită o Hotărâre de Guvern pentru aplicarea dispoziţiilor art. 9 din anexa 1 a O.U.G. nr. 49/1997, astfel cum a fost modificata prin O.G. nr 55/2003, in vederea vânzării către reclamanţi de acţiuni ale F. S.A., pana la limita de 8% din capitalul social al acestei societari comerciale, la acelaşi preţ cu care au fost vândute acţiunile in cadrul procesului de privatizare, sub sancţiunea unei penalităţi de 1000 RON pentru fiecare zi de întârziere, aplicata (achitata) pentru fiecare dintre reclamanţii din prezenta cerere de chemare in judecata.
Prin încheierea din data de 07.10.2020, instanţa a stabilit cadrul procesual ca figurând în calitate de reclamanţi B., C., D. şi E. şi în calitate de pârât Guvernul României.
La data 6.10.2020, a fost depusă la dosar cererea de intervenţie accesorie formulată de către intervenientul accesoriu Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri în favoarea pârâtului, prin care a invocat excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată, respectiv excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor.
Prin încheierea din data de 27 ianuarie 2020, s-a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 847/2021 din 2 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţia prematurităţii şi a lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor ca fiind neîntemeiate; a fost admisă cererea formulată de reclamanţii B., C., D., E., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi intervenientul Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului şi a fost obligat pârâtul să procedeze la emiterea hotărârii de guvern pentru aplicarea art. 9 din anexa 1 a O.U.G. nr. 49/1997, cu modificarea prin O.G. nr. 55/2003, în vederea vânzării de acţuni ale F. S.A., până la limita de 8% din capitalul social, la acelaşi preţ cu care au fost vândute acţiunile în cadrul procesului de privatizare, sub sancţiunea unor penalităţi de 1000 RON pe fiecare zi de întârziere; s-a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de către intervenientul accesoriu Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri în favoarea pârâtului, ca fiind neîntemeiată.
Prin încheierea din data de 14.01.2020 pronunţată în dosarul asociat nr. x/2019, Curtea de apel a respins cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru de câte 50 RON pentru fiecare reclamant, pentru că dispoziţiile art. 35 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 nu sunt incidente, obiectul procesului nu este un drept comun şi nu conţine drepturi cu cauze identice sau strâns legate, ci raporturi juridice individuale fundamentate pe pretinsul drept al fiecărui reclamant
Prin încheierea din data de 27.02.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de apel a constatat îndeplinită obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru de către reclamanţii indicaţi de către reprezentantul reclamanţilor, respectiv B., C., D., E. şi a pus în vedere reprezentantului reclamanţilor să indice la dosar domiciliul şi codul numeric personal al reclamanţilor indicaţi anterior ca fiind cei care au achitat taxa judiciară de timbru.
Totodată, în baza art. 200 alin. (3) coroborat cu art. 197 C. proc. civ. a dispus anularea cererii de chemare în judecată a celorlalţi reclamanţi din anexele 1 şi 2, reprezentaţi convenţional de avocat G., cu excepţia celor indicaţi de către reprezentantul convenţional că şi-au îndeplinit obligaţia de a achita taxa judiciară.
Prin încheierea din data de 12.06.2020 pronunţată în dosarul asociat nr. x/2019, Curtea de apel a admis excepţia netimbrării şi a anulat cererea de reexaminare împotriva încheierii din data de 27.02.2020 ca netimbrată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 847 din 2 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii/intervenienţii A. şi ceilalţi identificaţi în Anexele 1 şi 2 la cererea de chemare în judecată şi pârâtul Guvernul României au declarat recurs.
3.1 Recurenţii persoane fizice, prin cererea de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în contextul unei succinte expuneri a situaţiei de fapt, au susţinut, în esenţă, că instanţa a nesocotit dispoziţiile art. 35 din O.U.G. nr. 20/2013 privind modul de stabilire a taxei judiciare de timbru, dispusă prin încheierea din data de 10.12.2019, respectiv de a achita fiecare o taxă în cuantum de 50 RON.
Instanţa a admis cererea pentru 4 dintre reclamanti, iar pentru ceilalţi a anulat cererea de chemare în judecată printr-o încheiere.
În fine, au arătat că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la ceilalţi participanţi la proces, acestia fiind omişi din hotărâre.
3.2 Recurentul-pârât Guvernul României, prin cererea de recurs formulată, a apreciat că soluţia de fond este nelegală, însă contestarea motivelor de nelegalitate circumscrise prevederilor pct. 8 din art. 488 alin. (1) C. proc. civ. nu mai prezintă interes, întrucât Guvernul României a pus deja în aplicare dispoziţiile art. 9 la O.U.G. nr. 49/1997, astfel cum a fost modificată prin O.G. nr. 55/2003.
A arătat că, faţă de momentul introducerii acţiunii pendinte, respectiv al pronunţării soluţiei de către instanţa de fond, învederăm instanţei că, la data de 8 iunie 2022, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 560, Hotărârea Guvernului nr. 746/2022 pentru aprobarea cotei procentuale ce urmează a fi achiziţionată de salariaţii Societăţii "F."- S.A. şi momentul la care se va realiza achiziţionarea acţiunilor de către aceştia (H.G. nr. 746/2022).
Actul normativ este adoptat în considerarea deciziei civile nr. 2370 din 08.05.2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, într-o cauză cu obiect identic (ce a format Dosarul nr. x/2015), aşadar a fost adusă la îndeplinire, de către Guvernul României obligaţia izvorâtă din normele legale primare (dispoziţiile art. 9 din O.U.G. nr. 49/1997, astfel cum a fost modificată prin O.G. nr. 55/2003).
Prin urmare, a solicitat să se reţină cauza spre rejudecare, prin casarea soluţiei de fond, având în vedere devenirea/rămânerea ca lipsită de obiect şi implicit de interes a acţiunii.
Cu referire la obiectul acţiunii, a susţinut că drept condiţii de validitate, obiectul trebuie să fie licit, posibil şi determinat sau determinabil.
Soluţia de respingere a cererii ca rămasă fără obiect, atunci când ceea ce s-a dedus judecăţii nu mai există, urmare a unei împrejurări intervenite ulterior introducerii cererii de chemare în judecată (obligaţia a fost executată, respectiv a fost adoptată hotărârea Guvernului în discuţie - H.G. nr. 746/2022) îşi are fundamentul în art. 194 lit. c) C. proc. civ.
Totodată, raportat la art. 32 C. proc. civ., pentru a fi parte într-un proces este necesar să fie întrunite următoarele condiţii: calitate procesuală, capacitate procesuală şi existenţa unui interes. Prin interes se înţelege folosul practic urmărit de cel care pune în mişcare acţiunea civilă, iar interesul trebuie să fie legitim, să fie născut şi actual, să fie personal şi direct şi să poată fi prefigurat de instanţă la soluţionarea acţiunii.
Faţă de acestea, în opinia sa, intrarea în vigoare a actului normativ reprezentat de H.G. nr. 746/2022 exprimă transpunerea practică a obligaţiei dispuse în sarcina pârâtului prin titlul executoriu, împrejurare faţă de care, cererea pendinte este rămasă fără obiect, neputându-se susţine în continuare, în mod valabil, sancţionarea, cu amendă, a Prim-ministrului României şi nici solicitarea de acordare de penalităţi prin calea urmată de către partea reclamantă.
Aşa fiind, îndeplinirea obligaţiei de a face, lasă fără temei şi petitele secundare ale cererii, mai cu seamă că ne aflăm în continuare, sub efectele Legii nr. 173/2020 privind unele măsuri pentru protejarea intereselor naţionale în activitatea economică (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 736 din 13 august 2020), cu modificările şi completările ulterioare (aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 166/01 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 900 din 5 octombrie 2020), care la art. 1 reglementează:
"(1) Se interzice, pentru o perioadă de 2 ani, înstrăinarea acţiunilor deţinute de stat la companiile şi societăţile naţionale, la instituţii de credit, precum şi la orice altă societate la care statul are calitatea de acţionar, indiferent de cota de capital social deţinută.".
4. Apărările formulate în recurs
Intimatul-intervenient Ministerul Energiei a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat reclamanţi şi intervenienţi ca inadmisibil.
De asemenea, a solicitat admiterea recursului formulat de recurentul-pârât Guvernul României.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea dosarului de recurs la data de 8 februarie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul reclamanţilor/intervenienţi este inadmisibil, iar recursul pârâtului este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Reclamanţii au solicitat pârâtului Guvernul României adoptarea unei hotărâri de guvern în conformitate cu prevederile anterior redate ale O.G. nr. 55/2003, în vederea aplicării art. 9 din Anexa 1 la O.U.G. nr. 49/1997 astfel cum a fost modificată prin art. 5 din acelaşi act normativ.
Ca răspuns la plângerea prealabilă formulată, prin adresa nr x/13.06.2019, Secretarul general al Guvernului a comunicat reclamanţilor faptul că Ministerul Energiei ca organ de specialitate cu atribuţii şi competenţe în domeniu a apreciat că plângerea prealabilă este întemeiată, fiind demarate acţiuni în vederea promovării pe circuitul de avizare a unei H.G. privind punerea în aplicare a art. 9 Anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 29/1997, astfel cum a fost modificată, în vederea vânzării de acţiuni ale F. S.A. până la limita de 8% din capitalul social, la acelaşi preţ la care au fost vândute acţiunile în cadrul procesului de privatizare.
În ciuda acestui răspuns, hotărârea de guvern în discuţie nu a fost adoptată.
În acest context factual, reclamanţii B., C., D. şi E., A. şi ceilalţi identificaţi în Anexele 1 şi 2 la cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României au formulat cerere de chemare în judecată, solicitând instanţei să oblige Guvernul României sa emită o Hotărâre de Guvern pentru aplicarea dispoziţiilor art. 9 din Anexa 1 a O.U.G. nr. 49/1997, astfel cum a fost modificata prin O.G. nr. 55/2003, in vederea vânzării către reclamanţi de acţiuni ale F. S.A., pana la limita de 8% din capitalul social al acestei societari comerciale, la acelaşi preţ cu care au fost vândute acţiunile in cadrul procesului de privatizare, sub sancţiunea unei penalităţi de 1000 RON pentru fiecare zi de întârziere, aplicata (achitata) pentru fiecare dintre reclamanţii din prezenta cerere de chemare in judecată. În cauză s-a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri.
Prin sentinţa recurată, a fost admisă cererea formulată de reclamanţii B., C., D., E., şi a fost obligat pârâtul să procedeze la emiterea hotărârii de guvern pentru aplicarea art. 9 din anexa 1 a O.U.G. nr. 49/1997, cu modificarea prin O.G. nr. 55/2003, în vederea vânzării de acţuni ale F. S.A., până la limita de 8% din capitalul social, la acelaşi preţ cu care au fost vândute acţiunile în cadrul procesului de privatizare, sub sancţiunea unor penalităţi de 1000 RON pe fiecare zi de întârziere; s-a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de către intervenientul accesoriu Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri în favoarea pârâtului, ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs reclamanţii/intervenienţii A. şi ceilalţi identificaţi în Anexele 1 şi 2 la cererea de chemare în judecată, cât şi pârâtul Guvernul României.
2. Recursul reclamanţilor/intervenienţilor
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimatul-intervenient, Înalta Curte urmează a o admite, pentru motivele în continuare expuse.
Înalta Curte aminteşte că potrivit dispoziţiilor art. 7 din C. proc. civ.:
"(1) Procesul civil se desfăşoară în conformitate cu prevederile legii", iar potrivit articolului 22 alin. (1) din acelaşi Cod:
"Judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.", obligativitatea de respectare a principiului legalităţii decurgând primordial din prevederile constituţionale care statuează că justiţia se înfăptuieşte în numele legii, iar judecătorii se supun numai legii, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată fiind prevăzute numai prin lege (art. 124,126 din Constituţia României).
Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că procesul trebuie să se desfăşoare potrivit normelor legale care-l reglementează atât în ceea ce priveşte judecata şi executarea silită, cât şi sub aspectul competenţei, compunerii şi constituirii instanţei.
În acest context, instanţa de control judiciar reţine că prevederile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, acestea dând expresie principiului potrivit căruia o cale de atac neprevăzută de lege este inadmisibilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."
Art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 prevede următoarele:
"(1) Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru. (2) Cererea se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere definitivă. (...)"
Totodată, art. 200 din C. proc. civ. prevede urmatoarele: "(…)
(3) Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (2), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.
(4) Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării.
(5) Cererea de reexaminare se face în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii.
(6) Cererea se soluţionează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanţei respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularităţile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (2)."
În cauză, recurentii au formulat recurs împotriva sentinţei nr. 847 din 2 iunie 2021 pronunţate pe fondul cauzei, criticând soluţia de anulare a cererii lor de chemare în judecată şi faptul că soluţia nu apare în cuprinsul sentinţei, precum şi modul de stabilire a taxei judiciare de timbru prin încheierea din data de 10.12.2019.
Înalta Curte constată că, prin încheierea definitivă din data de 14.01.2020 pronunţată în dosarul asociat nr. x/2019, Curtea de apel a respins cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru de câte 50 RON pentru fiecare reclamant stabilită de instanţă prin încheierea din 10.12.2019.
Prin încheierea din data de 27.02.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de apel, în baza art. 200 alin. (3) coroborat cu art. 197 C. proc. civ. a dispus anularea cererii de chemare în judecată a celorlalţi reclamanţi din anexele 1 şi 2 cu excepţia celor indicaţi de către reprezentantul convenţional că şi-au îndeplinit obligaţia de a achita taxa judiciară.
Împotriva acestei încheieri, recurenţii din prezentul dosar au formulat cerere de reexaminare, în condiţiile art. 200 alin. (4) C. proc. civ., aceasta fiind anulată ca netimbrată prin încheierea definitivă din data de 12.06.2020, pronunţată în dosarul asociat nr. x/2019
Prin urmare, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru prin încheierea din data de 10.12.2019, instanţa competentă s-a pronunţat prin încheiere definitivă, astfel cum s-a reţinut anterior, iar cererea de reexaminare împotriva încheierii prin care s-a anulat cererea de chemare în judecată, de asemenea, a fost soluţionată, prin încheiere definitivă, astfel cum prevăd dispoziţiile legale antereferite, soluţia de anulare a cererii de chemare în judecată rămânând, aşadar, definitivă.
În aceste condiţii, se reţine că reclamanţii şi intervenienţii care au formulat prezentul recurs au exercitat căile de atac prevăzute de lege cu privire la pretenţiile/criticile acestora, aceştia neputând exercita recurs împotriva sentinţa prin care s-a soluţionat litigiul pentru reclamanţii care au achitat în cauză taxa judiciară de timbru, întrucât această cale de atac nu este prevăzută de lege.
Judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluţiona litigiul aplicând dispoziţiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv cel al legalităţii, care constituie o cerinţă obiectivă într-un stat de drept şi o garanţie a desfăşurării în condiţii optime a mecanismului de înfăptuire a justiţiei.
Prin urmare, reţinând că recurentii nu au deschisă calea de atac astfel cum a fost exercitată, Înalta Curte va face aplicarea sancţiunii inadmisibilităţii recursului.
3. Recursul pârâtului Guvernul României
Cererea de recurs formulată de pârâtul Gurnul României este întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a căror incidenţă nu poate fi reţinută în cauză.
Înalta Curte aminteşte că motivul de recurs prevăzut de acest text de lege vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.
În prezentul dosar aceste motive nu pot fi reţinute, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.
Astfel, prima instanţă, reţinând situaţia de fapt şi dispoziţiile legale incidente, a concluzionat în sensul că sunt deplin aplicabile considerentele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din cuprinsul deciziei nr. 2370/8.05.2019 în dosarul nr x/2015 cu privire la faptul că întârzierea nejustificată de peste 17 ani în adoptarea hotărârii de guvern lipseşte de conţinut dreptul reclamanţilor consacrat prin O.G. nr. 55/2003 cu consecinţa transformării acestuia într-unul pur potestativ, nesocoteşte termenul rezonabil, principiul proporţionalităţii între interesul public şi drepturile legitime ale particularilor, admiţând acţiunea formulată de reclamanţi.
Prin memoriul de recurs, recurentul-pârât a susţinut nelegalitatea sentinţei recurate, faţă de rămânerea fără obiect/interes a acţiunii având în vedere intrarea în vigoare a actului normativ reprezentat de H.G. nr. 746/2022 pentru aprobarea cotei procentuale ce urmează a fi achiziţionată de salariaţii Societăţii "F."- S.A. şi momentul la care se va realiza achiziţionarea acţiunilor de către aceştia, care în opinia sa, exprimă transpunerea practică a obligaţiei dispuse în sarcina pârâtului prin titlul executoriu, împrejurare faţă de care, cererea pendinte este rămasă fără obiect, neputându-se susţine în continuare, în mod valabil, sancţionarea, cu amendă, a Prim-ministrului României şi nici solicitarea de acordare de penalităţi prin calea urmată de către partea reclamantă, actul normativ fiind adoptat în considerarea deciziei civile nr. 2370 din 08.05.2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, într-o cauză cu obiect identic, ce a format obiectul dosarului nr. x/2015
Înalta Curte constată că H.G. nr. 746/2022 a fost adoptată la data de 8 iunie 2022, fiind publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 560, ulterior pronunţării sentinţei nr. 847 din 2 iunie 2021 recurată în prezenta cauză.
Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., instanţa de recurs verifică legalitatea sentinţei atacate, recursul fiind o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greşeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres şi limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ.
Prin urmare, este nerelevant aspectul privind executarea hotărârii care a stat la baza diferendului de faţă, singurul susţinut prin memoriul de recurs de către pârât, cu titlu de motiv de nelegalitate al sentinţei recurate. Astfel, în măsura în care această hotărâre a fost executată, urmează să nu mai fie pusă încă o dată în executare, aspect care însă se pune în discuţie în faza de executare a titlului executoriu de faţă.
În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate de pârât prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.
4. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite excepţia inadmisibilităţii recursului formulat de reclamanţi/intervenienţi invocată de intimatul-intervenient Ministerul Energiei şi va respinge recursul formulat de reclamanţii/intervenienţii A. şi alţii, ca inadmisibil; va respinge recursul formulat de pârâtul Guvernul României ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia inadmisibilităţii recursului formulat de reclamanţi şi intervenienţi invocată de intimatul-intervenient Ministerul Energiei.
Respinge recursul formulat de reclamanţii A. şi alţii şi de intervenienţi împotriva sentinţei civile nr. 847/2021 din 2 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Respinge recursul formulat de pârâtul Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 847/2021 din 2 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 8 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.