Şedinţa publică din data de 8 februarie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin sub nr. x/11.02.2022, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare al Asiguraţilor a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului la emiterea unor decizii cu privire la cererea de despăgubire înregistrată cu nr. x/09.02.2022 recepţionată de această instituţie la data de 16.11.2021; cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat concluzii scrise, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. Pe cale de excepţie invocă necompetenţa materială a Tribunalului Caraş-Severin şi declinarea spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 229 din 24 mai 2022, pronunţată de Tribunalul Caraş Severin a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, pentru refuz soluţionare cerere şi obligaţia de a face, la Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal
Dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel Timişoara sub nr. x/2022 la data de 21 iunie 2022.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 423 din 22 septembrie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi a fost obligat pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor să soluţioneze cererea de despăgubire formulată de reclamantă, recepţionată de pârât la data de 16.11.2021, precum şi la plata către reclamantă a sumei de 313,45 RON cheltuieli de judecată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 423 din 22 septembrie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3, 6 şi 8 C. proc. civ.
În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, în temeiul dispoziţiilor art. 488, alin. (1) pct. 3, art. 129, alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., recurentul a invocat excepţia de necompetenţă materială, în temeiul prevederilor art. 130 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., a Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, solicitând declinarea spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal. A mai susţinut că prin Hotărârea 975/14.06.2022 a Tribunalului Bucureşti s-a declanşat un conflict negativ de competenţă, prin care s-a stabilit:
"Admite excepţia necompetentei materiale a Tribunalului Bucureşti, invocata prin întâmpinare. Declină competenta de soluţionare a cauzei in favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Constată ivit conflictul de competenţă. Înaintează cauza către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ".
Pe fondul recursului, recurentul-pârât a susţinut că nu există o imposibilitate subiectivă de a soluţiona, în termenul general de 30 de zile, numărul mare de dosare având ca obiect cereri de plată, imposibilitatea fiind obiectivă şi neimputabilă, având în vedere că, atât B. S.A, cât şi ceilalţi mari asigurători ale căror dosare de despăgubiri au fost preluate de pârât, au desfăşurat activitate la nivel naţional, fiind asigurători cu cote importante de piaţă.
În aprecierea respectării de către Fond a termenului rezonabil în soluţionarea cererilor trebuie avute în vedere pe de o parte, complexitatea procedurii stabilită de Legea 213/2015 şi Norma 24/2019 în vederea efectuării de plăţi din disponibilităţile Fondului şi, pe de altă parte, volumul extrem de mare al dosarelor de daună şi al cererilor de plată înregistrate şi instrumentate de Fond cu privire la poliţele de asigurare emise de societăţile de asigurare faţă de care au fost pronunţate hotărâri de deschidere a procedurii insolvenţei/aflate în insolventa.
FGA a preluat un număr de peste 192.000 dosare de dauna de la B., in condiţiile in care se afla in lucru in continuare dosare de dauna preluate de la C. S.A., D. S.A., E. si F. S.A., acestea fiind instrumentate si soluţionate de către Fond in ordinea înregistrării si completării dosarelor, Fondul efectuând toate activităţile si respectând in totalitate procedura impusa de lege in vederea protejării dreptului garantat tuturor creditorilor de asigurare.
In opoziţie cu nesolutionarea cererii in termenul legal, refuzul nejustificat semnifica voinţa autorităţii de a nu rezolva cererea, exprimata explicit prin exces de putere.
In ceea ce priveşte nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, jurisprudenţa a interpretat prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea 554/2004 in sensul ca atunci când legea speciala nu prevede un termen derogatoriu pentru rezolvarea cererii, dar complexitatea procedurii administrative face imposibila, in mod obiectiv, încadrarea in termenul general de 30 de zile, conduita autorităţii publice urmează a se analiza prin prisma criteriului termenului rezonabil.
Astfel, în baza cererii de plată formulată de reclamantă şi înregistrată la Fond s-a deschis dosarul de dauna nr. x, dosar ce se analizează şi se instrumentează de către Fond pe baza documentelor justificative aferente, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data producerii evenimentului asigurat şi a condiţiilor de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractul de asigurare, iar ulterior, Fondul va efectua plata, în situaţia în care cererea de plată va fi admisă sau, în cazul respingerii, va emite o decizie în temeiul art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor, împotriva căreia se poate formula contestaţie în condiţiile dispoziţiilor legale menţionate, însă trebuie avut in vedere ca inainte de a soluţiona cererea reclamantei Fondul trebuie sa soluţioneze alte 40.000 cereri de plata - procedura care necesita timp.
4. Apărările formulate în recurs
Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute, nefiind susceptibilă de criticile formulate.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea dosarului de recurs la data de 8 februarie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
La termenul de judecată din 8 februarie 2024, recurentul-pârât a depus la dosar Decizia nr. x/14.03.2023, de soluţionare a cererii de plată nr. x/09.02.2022, şi un set de înscrisuri.
II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare al Asiguraţilor, prin cererea cu care a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal a solicitat obligarea pârâtului la emiterea unei decizii cu privire la cererea de despăgubire înregistrată cu nr. x/09.02.2022 recepţionate de această instituţie la data de 16.11.2021.
Prin sentinţa recurată, cererea a fost admisă, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, care a fost obligat la emiterea deciziei de soluţionare a cererii de plată formulată de reclamantă, formulând recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (3), (6) şi 8 C. proc. civ.
Înalta Curte constată că susţinerile formulate de recurentul-pârât în temeiul dispoziţiilor art. 488, alin. (1) pct. 3, art. 129, alin. (2), pct. 3 C. proc. civ., prin care a invocat excepţia de necompetenţă materială, în temeiul dispoziţiilor art. 130 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., a Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, solicitând declinarea spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu trimitere la soluţia privind un conflict de competenţă nu privesc prezenta cauză.
De asemenea, se constată că dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. au fost invocate în mod formal de către recurent, astfel că nu se poate exercita un control de legalitate a sentinţei, din această perspectivă, Înalta Curte urmând să analizeze argumentele formulate de acesta circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În primul rând, Înalta Curte constată că nu se poate reţine lipsa de obiect a recursului formulat de pârât, faţă de emiterea de către acesta a deciziei de soluţionare a cererii de plată, astfel cum a apreciat intimata-reclamantă, obiectul căii de atac constituindu-l verificarea legalităţii sentinţei atacate în raport de normele de drept aplicabile.
Pe fond, instanţa de control judiciar reţine că în cuprinsul Legii 213/2015, care reglementează procedura de depunere şi soluţionarea cererilor pentru plata despăgubirilor rezultate din accidente rutiere, nu este prevăzut un termen special de soluţionare a cererilor de despăgubiri.
Dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, dreptul comun în materia contenciosului administrativ prevăd că nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri are semnificaţia faptului de a nu se răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen.
Însă, atunci când complexitatea procedurii administrative face imposibilă, în mod obiectiv, încadrarea în termenul general de 30 de zile, conduita autorităţii urmează a fi analizată prin prisma principiului soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 par. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale ca garanţie a dreptului la un proces echitabil, aplicabilă nu doar procedurii judiciare propriu-zise, ci şi celei administrative sau execuţionale.
Aceasta nu înseamnă însă că neaplicarea termenului de drept comun de 30 de zile poate echivala cu acceptarea amânării sine die a soluţionării cererii, în funcţie de voinţa exclusivă a autorităţii publice pârâte. Sub acest aspect este de observat că, în lipsa unei dispoziţii exprese, instanţa este datoare să exercite un control asupra dreptului de apreciere al autorităţii administrative pentru a asigura o protecţie reală a drepturilor fundamentale ale cetăţenilor consfinţite prin Constituţia României şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru realizarea acestui scop omisiunea legiuitorului naţional poate fi complinită, astfel cum s-a reţinut anterior, prin raportare la termenul rezonabil statuat în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, termen care constituie o componentă esenţială a dreptului consfinţit de art. 6 din Convenţie, respectiv dreptul la un proces echitabil.
În cauză, este incontestabil că reclamanta are dreptul la un proces echitabil - drept garantat de art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi de art. 21 alin. (3) din Constituţia României - drept care implică, între alte cerinţe, şi o durată rezonabilă a soluţionării cererii sale.
În aceste condiţii, deşi legea nu impune un termen maxim determinat pentru emiterea deciziei de către pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, necesitatea respectării termenului rezonabil al litigiului declanşat prin cererea reclamantei de acordare a despăgubirilor solicitate impune şi examinarea motivelor invocate de pârât pentru întârzierea soluţionării cererii reclamantei.
Astfel, trebuie avute în vedere pe de o parte, complexitatea procedurii stabilită de Legea nr. 213/2015 şi Norma 24/2019 în vederea efectuării de plăţi din disponibilităţile Fondului şi, pe de altă parte, volumul extrem de mare al dosarelor de daună şi al cererilor de plată înregistrate şi instrumentate de Fond cu privire la poliţele de asigurare emise de societăţile de asigurare faţă de care au fost pronunţate hotărâri de deschidere a procedurii insolvenţei/aflate in insolventa, recurentul susţinând că a preluat un număr de peste 192.000 dosare de dauna de la B., in condiţiile in care se afla in lucru in continuare dosare de dauna preluate de la C. S.A., D. S.A., E. si F. S.A., acestea fiind instrumentate si soluţionate de către Fond in ordinea înregistrării si completării dosarelor.
Prin urmare, în raport de aceste motive obiective, neimputabile pârâtului, având în vedere momentul sesizării instanţei - 11.02.2022, respectiv la un interval de aproape trei luni de la data înregistrării la FGA a cererii de plată nr. x/09.02.2022 (16.11.2021 conform confirmării de primire - dosar Tribunal), şi data soluţionării de bună voie de către pârât a cererii, prin Decizia nr. 59642/14.03.2023, în cauză nu se poate reţine depăşirea unui termen rezonabil în soluţionarea cererii de plată.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul formulat de pârât, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge acţiunea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 423 din 22 septembrie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare:
Respinge acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 8 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.