Şedinţa publică din data de 8 februarie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucuresti, in data de 29.06.2021, astfel cum a fost precizata prin raspunsul la intampinare, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Baroul Neamţ şi Uniunea Naţionala a Barourilor din România, solicitând obligarea paratei Uniunii Naţionale a Barourilor din România la emiterea unei decizii prin care sa dispuna anularea Deciziei nr. 294/03.12.2011 a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România si a Hotărârii Consiliului Baroului Neamţ nr. 40/12.01.2011, precum si la readmiterea reclamantului în profesie, cu reînscrierea pe Tabloul avocaţilor definitivi cu drept de exercitare a profesiei de avocat.
Pârâtul Baroul Neamţ a formulat întâmpinare prin care a invocat urmatoarele:
- excepţia inadmisibilitatii acţiunii în contradictoriu cu Baroul Neamţ, prin raportare la dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, respectiv lipsa unei plângeri prealabile adresate Baroului Neamţ prin care sa se fi solicitat orice fel de pretenţii fata de Hotararea-Consiliului Baroului Neamţ nr. 40/12.01.2011;
Mentiunea ca ar exista o plangere înregistrata la co-parata UNBR, sub nr. x/2022 la data de 05.05.2022, nu acoperă rigoarea legii care presupune obligativitatea solicitării revocării Hotărârii nr. 40/2011 (in cazul de fata) printr-o plângere prealabila, situaţie care sa permită ulterior promovarea unei acţiuni in anulare in fata instanţei de judecată;
- excepţia tardivităţii promovării prezentei acţiuni, aceasta fiind formulata cu depăşirea termenului de 6 luni prevăzut de dispoziţiile art. 11 din Legea 554/2004;
- excepţia autorităţii de lucru judecat, prin raportare la dispoziţiile art. 431, 432 C. proc. civ., raportat la toate judecăţile anterioare purtate intre aceleaşi parti, cu acelaşi obiect: nr. 8/32/2015, nr. 8/32/2015*, nr. 651/32/2015, nr. 651/32/2015* - recurs - decizia civila nr. 1176/25.02.2021 -ICCJ.
Reclamantul a depus raspuns la intampinare, solicitand respingerea exceptiilor si afirmand ca in prezenta cauza nu solicita anularea deciziilor, ci obligarea paratei UNBR sa le anuleze, ca actiunea este promovata impotriva UNBR ca urmare a nesolutionarii cererii din data de 05.05.2022, înregistrate nr. 97/CS/2022, iar Baroul Neamt este chemat in judecata doar pentru opozabilitate. A precizat ca decizia nr. 230/2022 a Curtii Constitutionale este aplicabila in cazul prezentului litigiu.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1922 din 26 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins exceptia autoritatii de lucru judecat, ca neintemeiata, s-a respins exceptia inadmisibilitatii, ca neintemeiata, s-a respins exceptia tardivitatii, ca neintemeiata, s-a respins actiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Baroul Neamţ şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, ca neintemeiata.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 1922 din 26 octombrie 2022, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
Recurentul-reclamant a susţinut că soluţia instanţei de fond se afla sub incidenţa dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arătând că din lecturarea sentinţei recurate rezultă imposibilitatea de a stabili daca instanţa de fond a analizat obiectul cauzei in esenţă.
In atare condiţii, în opinia sa, sentinţa pronunţată pe fondul cauzei nu cuprinde motivele pe care se întemeiază. Instanţa de fond era ţinuta sa constate, pe de o parte tardivitatea cu care paratele au constatat nedemnitatea sa, iar pe de alta parte, era ţinută sa constate ca paratele nu au dat curs soluţionării cererii formulate in temeiul art. 26 si urm. din Statutul profesiei de avocat.
Or, instanţa de fond doar apreciază ca Decizia nr. 294/20211 si-a produs un efect juridic instantaneu, de la momentul emiterii. Chiar si in condiţiile in care situaţia ar fi in sensul celor statuate de către instanţa de fond, efectul instantaneu al deciziei nu avea cum sa fie validat, dat fiind tardivitatea cu care paratul Baroul Neamţ a soluţionat contestaţia.
De asemenea, recurentul-pârât a apreciat că soluţia instanţei de fond se afla sub incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Instanţa de fond a dat o interpretare eronata a normelor de drept material, în opinia recurentului, cererea formulată de acesta fiind legala şi temeinică.
In speţa de faţă sunt întrunite toate considerentele Curţii Constituţionale a României in Decizia nr. 230/28.04.2022,
In situaţia sa, deciziile pârâtelor sunt arbitrare şi discriminatorii, întrucât nu există o pretinsă atingere adusă prestigiului profesiei de avocat, atâta timp cât în activitatea desfăşurată - ca avocat- nici măcar nu a fost sancţionat disciplinar.
Aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării, pentru o faptă comisă în calitate de magistrat nu are tangenţă cu profesia de avocat, iar imputarea unei asemenea situaţii după patru ani de exercitare a profesiei de avocat, in mod retroactiv, reprezintă fără îndoială nu numai o situaţie excesiv de severă, dar şi o măsură aplicată discriminatoriu.
Susţinerea în sensul că Decizia Curţii Constituţionale nr. 230/28.04.2022 nu se aplică în speţa pendinte este eronată, întrucât conflictul juridic a fost determinat de UNBR prin nesoluţionarea cererii din data de 05.05.2022, deciziile Curţii Constituţionale fiind pe deplin aplicabile situaţiilor litigioase în desfăşurare.
Pe langa o interpretare eronata a dispoziţiilor acestei decizii, instanţa de fond a interpretat greşit si momentul la care a solicitat sa se revină asupra deciziei de excludere a sa din profesie, acesta fiind deja avocat de 4 ani la acel moment, fara ca, in calitate de avocat sa fi fost supus vreunei sancţiuni sau sa fi suferit vreo condamnare, si a interpretat greşit si calitatea sa la acel moment, fiind deja avocat si in niciun caz nu era vorba de o verificare a sa pentru intrarea in profesia de avocat.
4. Apărările formulate în recurs
Intimata-pârâtâ Uniunea Naţională a Barourilor din România a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute, nefiind susceptibilă de criticile formulate.
În esenţă, a susţinut că, având în vedere că situaţia juridică a recurentului-reclamant este deja definitivată prin decizia civilă nr. 1176/25.02.2021 nu este aplicabilă în situaţia acestuia nici decizia Curţii Constituţionale a României nr. 230/2022.
5. Răspunsul la întâmpinare
Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimată, reiterând, în esenţă argumentele prezentate prin cererea de recurs.
6. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea dosarului de recurs la data de 8 februarie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Prin Decizia nr. 164/28.09.2007 emisa de Baroul Neamt a fost admisa cererea reclamantului de primire in profesia de avocat cu scutire de examen si s-a dispus înscrierea pe tabloul avocaţilor definitivi cu drept de exercitare a profesiei începând cu data de 01.10.2007.
Prin Hotărârea nr. 40/12.01.2011, Consiliul Baroului Neamţ s-a constatat nedemnitatea reclamantului si dispune "excluderea din profesia de avocat".
Reclamantul a formulat contestatie administrativa impotriva hotararii de mai sus, aceasta fiind insa respinsa prin Decizia nr. 294/03.12.2011 a Consiliului Uniunii Nationale a Barourilor din Romania.
Reclamantul a formulat actiune in anularea celor doua acte, aceasta fiind insa respinsa definitiv prin decizia civila nr. 1176/25.02.2021, astfel cum a fost indreptata prin incheierea de sedinta din data de 08.04.2021, ambele pronuntate in dosarul nr. x/2015.
Prin cererea inregistrata sub nr. x/09.05.2022, reclamantul a solicitat paratei UNBR "sa reanalizeze conditiile in care a fost emisa Decizia nr. 294/03.12.2011 a Consiliului Uniunii Nationale a Barourilor din Romania, respectiv a Hotararii Consiliului Baroului Neamt nr. 40/12.01.2011", invocand atat motive de nelegalitate a celor doua hotarari, cat si aparitia deciziei nr. 230/2022 a Curţii Constituţionale a României, iar parata nu a raspuns cererii reclamantului.
În acest context factual, instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere, precizata prin raspunsul la intampinare, prin care reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Baroul Neamţ şi Uniunea Naţionala a Barourilor din România, solicitând obligarea paratei Uniunii Naţionale a Barourilor din România la emiterea unei decizii prin care sa dispuna anularea Deciziei nr. 294/03.12.2011 a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România si a Hotărârii Consiliului Baroului Neamţ nr. 40/12.01.2011, precum si la readmiterea reclamantului in profesie, cu reînscrierea pe Tabloul avocaţilor definitivi cu drept de exercitare a profesiei de avocat.
Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost respinsă, reclamantul formulând recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a căror incidenţă nu poate fi reţinută în cauză.
Înalta Curte constată că este nefondat motivul de nelegalitate prevăzut pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Înalta Curte aminteşte că nemotivarea hotărârii judecătoreşti este sancţionată de legiuitor, pornind de la obligaţia statului de a respecta dreptul părţii la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Cu alte cuvinte, art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda, la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor probatorii ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.
Lecturând considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei şi limitele în care a fost învestită, prima instanţă a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii.
Astfel, judecătorul a explicat soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că acesta a analizat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a ajuns la concluzia respingerii cererii de chemare în judecată.
În sensul dispoziţiilor art. 425 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi a art. 6 § 1 din CEDO, motivele de fapt şi de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt şi de drept care au condus instanţa la adoptarea soluţiei din dispozitiv.
Aceasta înseamnă, aşa cum s-a reţinut în practica consolidată a instanţei supreme, având în vedere că motivarea unei hotărâri este o chestiune de sinteză, de conţinut, nu de volum, că instanţa nu este obligată să răspundă punctual tuturor susţinerilor/apărărilor părţilor ori fiecărei nuanţe date de părţi textelor pe care acestea şi-au întemeiat cererile, care pot fi sistematizate în funcţie de legătura lor logică, cerinţă pe care o îndeplineşte sentinţa recurată.
Prin urmare, faptul că soluţia pronunţată nu este în concordanţă cu opinia recurentului, în sensul că instanţa de fond nu a constatat, pe de o parte tardivitatea cu care paratele au constatat nedemnitatea sa, iar pe de alta parte, că paratele nu au dat curs soluţionării cererii formulate in temeiul art. 26 si urm. din Statutul profesiei de avocat, susţinând că aceasta echivalează cu o nemotivare, nu poate să atragă casarea hotărârii în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Înalta Curte constată că sunt nefondate şi susţinerile recurentului circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Înalta Curte constată că obiectul prezentei cauze în reprezintă constatarea refuzului paratei UNBR de a solutiona favorabil cererea reclamantului, inregistrata sub nr. x/09.05.2022 prin care a solicitat sa reanalizeze conditiile in care a fost emisa Decizia nr. 294/03.12.2011 a Consiliului Uniunii Nationale a Barourilor din Romania, respectiv a Hotararii Consiliului Baroului Neamt nr. 40/12.01.2011", si pe cale de consecinta, obligarea paratei UNBR la solutionarea favorabila a cererii in sensul emiterii unei decizii prin care sa anuleze ea insasi actele în discuţie, sa il reprimeasca pe reclamant in profesie si sa il reinscrie pe tabloul avocatilor.
Or, prima instanţă, în mod corect a reţinut că Uniunea Nationala a Barourilor din Romania nu mai avea, potrivit art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, posibilitatea revocarii deciziei si, cu atat mai putin a anularii.
Astfel, potrivit art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, revocarea unui act administrativ individual este posibila numai in situatia in care acesta nu a intrat in circuitul civil si nu a produs efecte juridice.
Asa cum s-a reţinut anterior, prin Decizia nr. 294/03.12.2011 s-a respins contestaţia administrativă formulată de petent, si a produs efectele juridice de la momentul emiterii ei, având drept consecinţă definitivarea in sistemul cailor administrative de atac a hotararii supuse respectivei contestatii, respectiv a Hotararii Consiliului Baroului Neamt nr. 40/12.01.2011. Decizia a stat la baza eliminarii reclamantului din tabloul avocatilor.
Ulterior, aceasta hotărâre s-a definitivat şi pe calea controlului judiciar, ca urmare a respingerii definitive de către instanţa de judecată a acţiunii în anulare formulate de reclamant.
Înalta Curte constată, în acord cu opinia primei instanţe, că Uniunea Nationala a Barourilor din Romania nu are la indemana nici institutia anularii Deciziei nr. 294/03.12.2011, pe de o parte întrucât, potrivit aceluiasi art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, anularea nu ar fi putea fi dispusa decat de instanta, iar pe de alta parte, deoarece a expirat termenul de 1 an de zile de la emiterea deciziei, in care UNBR ar fi putut introduce în instanţă o acţiune în anulare.
In concluzie, cu privire la solicitarea adresată de reclamant pârâtei, de "reanalizare" a Deciziei nr. 294/03.12.2011, nu există un mijloc procedural care sa permită anularea/revocarea ei, faţă de această solicitare neputând fi reţinută nici incidenţa Deciziei Curţii Constituţionale în prezentul demers judiciar iniţiat de reclamant.
În aceste condiţii, în mod corect a apreciat judecătorul fondului şi că cererea înregistrată sub nr. x/09.05.2022 nu poate fi interpretată decât ca având cel mult semnificaţia unei cereri de primire în profesia de avocat, care în mod corect a fost apreciată ca neîntemeiată, prin raportare la dispoziţiile art. 17 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 cu privire la primirea în profesie, care se realizează numai în baza unui examen organizat de U.N.B.R., în condiţiile reglementate, şi la faptul că reclamantul nu a făcut dovada că între momentul încetării calităţii de avocat şi momentul depunerii cererii din 09.05.2022 ar fi promovat un examen de primire in profesie organizat de UNBR, neputând fi primite susţinerile recurentului în sensul că prima instanţă a interpretat greşit si calitatea sa la acel moment, acesta fiind deja avocat, astfel că nu poate fi vorba despre o verificare pentru primirea în profesie, acestea fiind şi contradictorii, în condiţiile în care scopul formulării solicitării către UNBR a fost tocmai de emitere a unei decizii prin care sa anuleze ea însăşi actele în discuţie, să îl reprimească pe reclamant în profesie şi să îl reînscrie pe tabloul avocatilor.
În fine, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului în sensul că deciziile pârâtelor sunt arbitrare şi discriminatorii, întrucât nu există o pretinsă atingere adusă prestigiului profesiei de avocat, atâta timp cât în activitatea desfăşurată - ca avocat - nici măcar nu a fost sancţionat disciplinar, iar aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării, pentru o faptă comisă în calitate de magistrat nu are tangenţă cu profesia de avocat, imputarea unei asemenea situaţii după patru ani de exercitare a profesiei de avocat, in mod retroactiv, reprezentând o măsură aplicată discriminatoriu, nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate, ci aspecte de fapt care nu au legătură cu raţionamentul primei instanţe prin care s-a concluzionat cu privire la solicitarea adresata de reclamant paratei, de "reanalizare" a Deciziei nr. 294/03.12.2011, că nu există un mijloc procedural care să permită anularea/revocarea ei, nefăcând, aşadar, obiectul recursului de faţă, prin care se examinează legalitatea sentinţei recurate.
Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind corespunzător motivată şi dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1922 din 26 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 8 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.