Şedinţa publică din data de 8 februarie 2024
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 01.03.2021 sub nr. x/2021, pe rolul Tribunalului Buzău, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Comuna Murgeşti prin Primar a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, obligarea acestuia la plata sumei de 199.645,54 RON, reprezentând contravaloarea facturilor nr. x/10.09.2019, în valoare de 97.263,94 RON şi nr. 1358/23.12.2019, în valoare de 102.381,60 RON, continuarea derulării contractului, în vederea finalizării obiectivului de investiţii, cheltuieli de judecată şi onorariu avocat .
Pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, iar, în ipoteza în care s-ar admite acţiunea, în temeiul dispoziţiilor art. 72 C. proc. civ., a formulat cerere de chemare în garanţie împotriva Ministerului Finanţelor, solicitând obligarea sa la plata sumei la care l-ar obliga instanţa.
A invocat excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a Tribunalului Buzău având în vedere prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, art. 94 alin. (1) pct. k, art. 107 alin. (1) C. proc. civ., arătând că sediul MDLPA este situat în Bucureşti, cu consecinţa că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.
Prin sentinţa nr. 602 din 25 iunie 2021, Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect acţiunea formulată de reclamanta Comuna Murgeşti, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administratei, în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Ploieşti, fiind înregistrat pe rolul acesteia, sub nr. x/2021, la data de 19.07.2021.
Prin încheierea de şedinţă din 13 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus introducerea în cauză a Ministerului Finanţelor, în calitate de pârât. Prin încheierea de şedinţă din 15 decembrie 2021, s-a dispus rectificarea încheierii din 13 octombrie 2021, în sensul că Ministerul Finanţelor urmează a fi citat în cauză în calitate de chemat în garanţie.
Chematul în garanţie Ministerul Finanţelor a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie. A solicitat şi admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor şi respingerea acţiunii în raport cu instituţia ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 129 din 6 iulie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta Comuna Murgeşti - prin primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, şi chematul în garanţie Ministerul Finanţelor; a fost admisă cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, împotriva Ministerului Finanţelor, şi a fost obligat pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei la plata sumei de 97.224 RON, contravaloarea facturilor nr. x/10.09.2019, în valoare de 97.263,94 RON şi 1358/23.12.2019, în valoare de 102381,60 RON.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 129 din 6 iulie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei şi chematul în garanţie Ministerului Finanţelor.
3.1 Recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
În motivarea cazului de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-pârât a susţinut că hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura cauzei, având în vedere că instanţa a obligat MDLPA la plata unei sume nesolicitate de către intimata reclamantă.
În concret, instanţa de fond a reţinut în dispozitiv, în mod eronat, că suma de 97.224 RON ar fi contravaloarea facturii nr. x/10.09.2019 (în realitate 10.10.2019) şi a obligat instituţia la plata acestei sume, deşi intimata a învestit instanţa cu plata sumei de 97.263,94 RON (valoarea corectă a facturii nr. x/10.10.2019).
Faţă de aceste reţineri, se observă că prin cererea de chemare în judecată nu a fost formulat un capăt de cerere distinct prin care să se solicite plata sumei de 97.224 RON, cu titlu de presupusă contravaloare a facturii nr. x/10.10.2019.
În aceste condiţii, în lipsa unui astfel de petit, este dovedit cazul de casare invocat.
De altfel, în mod facil se poate constata o lipsă a motivării, din absenţa unei argumentaţii concrete şi reale a pretenţiei deduse judecăţii.
Dintr-o altă perspectivă, hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, întrucât deşi prima instanţă reţine că, "în cazul în speţă, nu se contestă de către finanţator eligibilitatea sumelor privind investiţiile efectuate, potrivit documentaţiei depuse, fiind formulate apărări doar sub aspectul clarificării unor elemente tehnice, la acest moment fiind decontate lucrările realizate în baza proiectului aprobat", cu toate acestea admite în parte acţiunea.
Altfel spus, este evident că tocmai neeligibilitatea cheltuielilor a condus la neacordarea sumelor solicitate, atât timp cât instituţia noastră a solicitat lămurirea unor aspecte tehnice neconcordante ale proiectului finanţat.
O altă contradictorialitate între considerente şi dispozitiv este faptul că, deşi Curtea admite în parte acţiunea, cu toate acestea acordă şi o sumă nesolicitată.
O altă problemă de drept în opinia recurentului ar fi că instanţa de fond a admis cererea de chemare în garanţie formulată de către instituţie împotriva Ministerului Finanţelor Publice, însă nu a obligat chematul în garanţie la plata sumelor dispuse a fi plătite de MDLPA (chestiune care va face obiectul unei cereri de completare a sentinţei nr. 129/06.07.2022) .
În susţinerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a susţinut că, în fapt, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 114/2018, au fost încheiate contracte de finanţare între CNSP şi beneficiari pentru acordarea de fonduri necesare realizării de obiective de investiţii, iar Curtea nu a făcut aplicarea lor, deşi contractul din litigiu era circumscris acestor dispoziţii legale.
Enunţând dispoziţiile art. XX alin. (1), (2), (7), (8) şi (9) din O.U.G. nr. 1/2020, a arătat că potrivit prevederilor O.U.G. nr. 114/2018, au fost încheiate contracte de finanţare între CNSP şi beneficiari pentru acordarea de fonduri necesare realizării de obiective de investiţii, iar Curtea nu a făcut aplicarea lor, deşi contractul din litigiu era circumscris acestor dispoziţii legale.
A mai arătat că potrivit art. 11 alin. (2) din contractul de finanţare, "Finanţatorul îşi rezervă dreptul de a modifica în mod unilateral prezentul contract de finanţare în cazul apariţiei unor reglementări legale cu incidenţă asupra contractului".
Aşadar, în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, MDLPA s-a substituit în drepturile şi obligaţiile Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză (CNSP) privind obiectivele de investiţii finanţate prin Fondul de Dezvoltare şi Investiţii (FDI)şi a fost încheiat Protocolul de predare-primire înregistrat la CNSP cu nr. x/04.03.2020 şi la MDLPA cu nr. x/01.04.2020.
În acest context normativ, pe care instanţa de fond nu l-a analizat, pentru a preîntâmpina posibile cheltuieli ce nu puteau fi onorate, a fost transmisă adresa comună înregistrată la MDLPA cu nr. x/27.02.2020 şi la CNSP cu nr. x/NCS/21.02.2020, tuturor beneficiarilor investiţiilor publice realizate prin FDI care aveau contracte de finanţare încheiate, inclusiv UAT Murgeşti, prin care s-a atras atenţia beneficiarilor cu privire la modificările legislative intervenite asupra raporturilor contractuale, solicitând totodată date şi informaţii care să permită încadrarea fiecărui beneficiar în situaţia prevăzută de lege.
Curtea de Apel Ploieşti a reţinut într-un mod lapidar şi neargumentat atât în drept, cât şi în fapt, fapt că instituţia nu ar contesta eligibilitatea sumelor privind investiţiile efectuate, reţinând o concluzie contrară din apărările realizate de către MDLPA conform cărora a solicitat clarificarea unor elemente tehnice.
În aceste condiţii, instanţa de fond era ţinută să circumscrie raporturilor juridice litigioase regulile speciale reglementate prin contractul de finanţare, conform cărora beneficiarul acestor fonduri este obligat "să utilizeze în condiţii de legalitate, eficacitate şi eficienţă, sumele alocate din FDI şi prevăzute în prezentul contract de finanţare şi să execute în condiţii de performanţă şi în termen activităţile prevăzute în prezentul contract" (art. 8 alin. (2) din contractul de finanţare).
Cu privire la suma de 97.263,94 RON, reprezentând servicii de proiectare conform contractului de proiectare şi execuţie nr. 2251/12.07.2018, recurentul a susţinut că în cadrul PVCE nr. x/28.04.2020, încheiat de IJC Buzău, la secţiunea "date privind autorizarea executării lucrărilor", este menţionat proiectul nr. 104/2015, întocmit de S.C. A. S.R.L., iar la semnatari, în calitate de proiectant este menţionat S.C. A. S.R.L., nu S.C. Conferic S.R.L..
S-ar putea aprecia, la prima vedere, că proiectul nr. 104/2015 reprezintă proiectul pentru autorizarea lucrărilor de construcţii parte a DTAC, nu PT+DDE, însă, conform prevederilor H.G. nr. 28/2008, aplicabil în anul 2015 - art. 5.
După intrarea în vigoare a H.G. nr. 907/2016, conform art. 1 alin. (2) din acest act normativ, a fost introdus PAC (proiectul pentru autorizarea lucrărilor de construcţii) ca etapă distinctă, anterioară PT+DDE - art. 1, conform art. 15 din H.G. nr. 907/2016 statuându-se că "(1) Prezenta hotărâre nu se aplică obiectivelor/proiectelor de investiţii (…)".
Din aceste prevederi se poate observa faptul că, în baza contractului încheiat între UAT Murgeşti şi S.C. A. S.R.L. la data de 21.12.2015, nu se putea realiza doar PAC (proiectul tehnic pentru autorizarea lucrărilor de construcţii), separat şi anterior faţă de proiectul tehnic (PT), deoarece PAC nu reprezenta, sub imperiul H.G. nr. 28/2008, o fază distinctă de PT. Ori, H.G. nr. 907/2016, care a instituit PAC ca o fază prealabilă PT+DDE, nu se aplică obiectivelor de investiţii "pentru ale căror proiecte tehnice/studii de fezabilitate/documentaţii de avizare a lucrărilor de intervenţii au fost iniţiate procedurile de achiziţie publică" până la data intrării în vigoare a H.G. nr. 907/2016.
In speţă, contractul de achiziţie publică pentru proiectare cu S.C. A. S.R.L. era semnat din 2015, astfel încât pentru acesta rămân aplicabile prevederile H.G. nr. 28/2008. în situaţia în care părţile contractului din 2015 au respectat prevederile H.G. nr. 28/2008, rezultă că după DALI (documentaţia de avizare a lucrărilor de intervenţii la construcţii existente) s-a întocmit direct proiectul tehnic nr. 104/2015, în baza căruia a fost obţinută AC nr. 137/11.01.2018.
Mai mult, prin procesul-verbal de predare-primire încheiat cu S.C. Conferic S.R.L. s-a predat atât PT+DDE, cât şi PAC (proiect pentru autorizarea Lucrărilor de construcţii), în condiţiile în care AC nr. 137/11.01.2018 este emisă în baza proiectului nr. 104/2015.
Suma aferentă proiectării a fost solicitată spre decontare şi la CNSP anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 1/2020, după cum rezultă din anexa nr. 6 la Protocolul de predare-primire înregistrat la CNSP cu nr. x/04.03.2020 şi la MDLPA cu nr. x/01.04.2020, însă solicitarea nu a fost onorată, fiind solicitate completări prin adresa nr. x/19.12.2019.
Cu toate că beneficiarul a depus la MDLPA documentele solicitate în completare de CNSP, neclarităţile cu privire la posibilitatea legală de decontare a proiectării au subzistat, pentru raţiunile evocate, pe care instanţa de fond nu le-a cercetat.
În situaţia în care se va stabili că proiectul a cărei decontare s-a solicitat este cel înregistrat cu nr. x, precizăm ca nu se poate efectua decontarea acestuia din FD1, deoarece, în conformitate cu prevederile art. 14 alin (1) din contractul de finanţare "cheltuielile eligibile care pot fi angajate şi efectuate pentru realizarea proiectului sunt incluse în solicitarea de finanţare şi documentele anexate acesteia, sunt efectuate numai după semnarea prezentului contract şi cu încadrarea în valoarea finanţării".
Din actul adiţional nr. x din aprilie 2018 la contractul de achiziţie servicii de proiectare nr. 247/21.12.2015, încheiat de UAT Murgeşti cu S.C. A. S.R.L., rezultă că beneficiarul a renunţat la prestarea serviciilor de întocmire PT+DDE, preţul contractului fiind diminuat.
În consecinţă, MDLPA nu poate deconta la acest moment un nou proiect tehnic, întocmit de S.C. CONFERIC S.R.L. în baza contractului încheiat la data de 12.07.2018, cu încălcarea prevederilor H.G. nr. 28/2008, o astfel de situaţie reprezentând nu doar o încălcare a unui H.G., ci chiar o posibilă dublă finanţare.
Cu privire la suma de 102.381,60 RON, reprezentând lucrări executate în baza contractului de proiectare şi execuţie nr. 2251/12.07.2018, conform situaţiei de lucrări nr. x, recurentul a solicitat să se constate că aceasta a fost deja transferată de MDLPA către UAT Murgeşti, prin OP nr. x/29.10.2021.
Astfel, suma de 102.381,60 RON, aferentă facturii nr. x/23.12.2019, a fost transferată de MDLPA către UAT Murgeşti prin OP nr. x/29.10.2021, ca urmare a solicitării formulate în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 57/2021 pentru stabilirea unor măsuri privind finanţarea cheltuielilor aferente proiectelor de investiţii din cadrul Fondului de Dezvoltare şi Investiţii, intrată în vigoare la data de 25.06.2021, în baza actului adiţional nr. x la contractul de finanţare nr. x/04.10.2019, înregistrat la MDLPA cu nr. x/27.09.2021 şi la UAT Murgeşti cu nr. x/13.10.2021 (invocat chiar în sentinţa civilă).
Enunţând dispoziţiile art. 3 cu privire la documentele ce trebuie depuse de beneficiarii proiectelor de investiţii pentru care există contracte de finanţare în derulare în vederea efectuării transferului sumelor pentru plata cheltuielilor prevăzute la art. 1 alin. (1), de către Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, cu trimitere la modelul de solicitare prevăzut în anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 57/2021, a susţinut că spre deosebire de O.U.G. nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, MDLPA putea accepta ca justificare pentru lucrările executate unul din următoarele documente: proces-verbal întocmit de comisia de avizare interna a beneficiarului (prevăzuta în contractele încheiate prin FDI), proces-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, proces-verbal de recepţie parţială.
In speţă, transferul sumei de 102.381,60 RON s-a efectuat în baza O.U.G. nr. 57/2021. Pentru claritate, a menţionat că în O.U.G. nr. 1/2020, legiuitorul utilizează în art. XX alin. (8) termenul "lucrări recepţionate" (nu "lucrări executate" cum prevede O.U.G. nr. 57/2021), motiv pentru care, sub imperiul O.U.G. nr. 1/2020, MDLPA nu putea transfera sume de la bugetul de stat pentru lucrările ce fac obiectul facturii nr. x/23.12.2019. După cum v-am comunicat anterior, UAT Murgeşti nu a dovedit efectuarea unei recepţii la terminarea lucrărilor/recepţii parţiale a lucrărilor solicitate spre decontare sub imperiul O.U.G. nr. 1/2020, în conformitate cu H.G. nr. 273/1994 pentru aprobarea Regulamentului privind recepţia construcţiilor, ci a transmis la MDLPA doar procesul-verbal de avizare internă prevăzut la art. 9 alin, (5) din contractul de finanţare, care, deşi este necesar potrivit convenţiei dintre părţi, nu poate ţine loc de proces-verbal de recepţie.
Având în vedere modificarea cadrului legal aplicabil programului prin O.U.G. nr. 57/2021, MDLPA a putut efectua transferul sumei de 102.381,60 RON în baza procesului-verbal de avizare internă transmis de UAT Murgeşti din 24.12.2019 fără a mai fi necesară efectuarea recepţiei în condiţiile H.G. nr. 273/1994.
3.2 Recurentul-chemat în garanţie Ministerul Finanţelor, prin cererea de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susţinut că pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, prin cererea de chemare în garanţie, nu a arătat dispoziţiile legale în baza cărora Ministerul Finanţelor ar putea fi obligat la plată unor despăgubiri de natura celor solicitate de reclamantă.
Pornind de la dispoziţiile art. 72 din C. proc. civ., a susţinut că între cererea principală şi cererea de chemare în garanţie nu există nicio legătură de dependenţă, astfel că nu poate fi reţinută în sarcina sa nicio obligaţie faţă de raportul juridic stabilit între reclamantă, pe o parte, şi pârâtă, pe de altă parte.
Pornind tot de la prevederile art. 72 alin. (1) din C. proc. civ., a apreciat că partea interesată nu poate chema în garanţie pe oricine doreşte, ci doar pe acela care are faţă de el o obligaţie de despăgubire ori de garanţie. Aceste obligaţii pot rezulta dintr-o dispoziţie legală ori dintr-o convenţie.
Dispoziţiile reţinute de instanţă în motivarea sentinţei atacate, respectiv art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri In domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare, nu sunt dispoziţii care să oblige Ministerul Finanţelor la plata pretenţiilor solicitate de reclamantă.
Nici între reclamantă şi Ministerul Finanţelor nu există niciun fel de raport juridic, cu atât mai puţin procesual. Niciun text de lege nu prevede în sarcina Ministerului Finanţelor obligaţia de a asigura fondurile necesare pentru plata unor sume în contul diverselor instituţii.
Enunţând dispoziţiile art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 114/2018 şi art. XX alin. (1) coroborat cu alin. (6) din O.U.G. nr. 1/2020, privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, a arătat că din interpretarea acestor texte legale, reiese, fără putinţă de tăgadă, că, începând cu data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 1/2020, Ministerul Finanţelor nu mai acordă împrumuturi din disponibilităţile contului curent general al Trezoreriei Statului pentru alimentarea Fondului de Dezvoltare şi Investiţii.
Or, prevederile art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 114/2018, cu modificările şi completările ulterioare, invocate de instanţa de judecată în considerentele sentinţei recurate nu pot fi interpretate decât coroborat cu prevederile art. XX alin. (1) şi (6) din O.U.G. nr. 1/2020, astfel că, în opinia sa, instanţa de fond a făcut o interpretare şi o aplicare greşita a textelor de lege enunţate de aceasta în cuprinsul sentinţei recurate, neţinând cont de coordonatele speţei deduse judecăţii.
În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului şi, pe cale de consecinţă, respingerea cererii de chemare în garanţie formulată de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei ca neîntemeiată.
4. Apărările formulate în recurs
Recurentul-pârât a formulat întâmpinare la recursul formulat de recurentul-chemat în garanţie, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului formulat de Ministerul Finantelor, pe fond, solicitând respingerea recursului.
5. Răspunsul la întâmpinare
Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de recurentul-pârât, intimata-reclamantă comuna Murgeşti a susţinut că recurentul chemat în garanţie a reluat apărările din faţa instanţei de fond, lipsind criticile la sentinţa recurată, astfel că înţelege să solicite anularea recursului, ca nemotivat. Pe fond, a solicitat respingerea recursului formulat de recurentul chemat în garanţie.
6. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea dosarului de recurs la data de 8 febuarie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.
1. Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului formulat de recurentul-chemat în garanţie invocată de recurentul-pârât, constatând că argumentele de ordin critic formulate de acesta privesc greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente circumstanţelor factuale reţinute, putând fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
2. Argumente de fapt şi de drept relevante
Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamanta Comuna Murgeşti prin Primar a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, obligarea acestuia la plata sumei de 199.645,54 RON, reprezentând contravaloarea facturilor nr. x/10.09.2019, în valoare de 97.263,94 RON şi nr. 1358/23.12.2019, în valoare de 102.381,60 RON, continuarea derulării contractului, în vederea finalizării obiectivului de investiţii; cu cheltuieli de judecată şi onorariu avocat.
Prin încheierea de şedinţă din 13 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de şedinţă din 15 decembrie 2021, s-a dispus introducerea în cauză a Ministerului Finanţelor, în calitate de chemat în garanţie.
Prin sentinţa civilă nr. 129 din 6 iulie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta Comuna Murgeşti - prin primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, şi chematul în garanţie Ministerul Finanţelor; a fost admisă cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, împotriva Ministerului Finanţelor, şi a fost obligat pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei la plata sumei de 97.224 RON, contravaloarea facturilor nr. x/10.09.2019, în valoare de 97.263,94 RON şi 1358/23.12.2019, în valoare de 102381,60 RON.
Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. şi chematul în garanţie Ministerului Finanţelor, care şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
Înalta Curte reţine că sunt fondate criticile circumscrise dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Astfel, instanţa de control judiciar aminteşte că dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat "(1) Hotărârea va cuprinde:/…/b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".
Art. 175 din acelaşi cod statuează că:
"(1) Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia. (2) În cazul nulităţilor expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară."
Asa cum s-a interpretat atât în doctrina, precum şi în jurisprudenţa naţională, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă nu numai împrejurările de fapt ori doar motivele de drept care au format convingerea instanţei, astfel că ea se va referi la toate aceste aspecte, fără a însemna însă că instanţa trebuie să răspundă tuturor argumentelor invocate de părţi pentru susţinerea pretenţiilor şi apărărilor pe care le-au formulat, instanţa putând să grupeze aceste argumente pentru a le răspunde în cuprinsul unui considerent comun.
Prin urmare, instanţa va arăta în concret, în raport de probele dosarului, situaţia de fapt pe care o reţine în cauză şi va demonstra aplicarea regulii de drept incidente, referirea generică la susţinerile părţilor ori la probele administrate, nefiind suficientă pentru a satisface standardele normei în discuţie, a căror încălcare atrage desfiinţarea hotărârii, întrucât aceasta constituie, în realitate, o lipsă a motivării.
De asemenea, nici motivarea sumară a hotărârii nu corespunde exigenţelor textului enunţat pentru că lipsa de consistenţă a acesteia face imposibilă realizarea controlului judiciar şi, totodată, considerentele hotărârii judecătoreşti trebuie să răspundă comandamentelor logicii, să fie clare clare, concise, lipsite de contradicţii, bazate pe incontestabilitate, coroborate între ele şi menite a impune o concluzie, elemente de natură a fundamenta puterea de convingere şi a exclude arbitrariul.
În fine, reţine Înalta Curte că respectarea acestei dispoziţii procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligaţiei ce revine instanţei de a garanta părţilor exerciţiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din C. proc. civ., art. 21 din Constituţia României şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, dreptul la un proces echitabil constituie o componentă a principiului preeminenţei dreptului într-o societate democratică, nefiind suficient ca legea să recunoască persoanelor drepturi substanţiale în măsura în care acestea nu sunt însoţite de garanţii fundamentale de ordin procedural, de natură a le pune în valoare.
În acest sens, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa" (Cauza Albina împotriva României, Cauza Gheorghe împotriva României).
Or, prima instanţă, în considerentele sentinţei recurate, a reţinut susţinerile părţilor din cererea de chemare în judecată şi apărările formulate prin întâmpinări, fără însă a face o dezbatere şi analiză efectivă a argumentelor esenţiale pe care s-au întemeiat acestea, respectiv fără a expune propriul raţionament logico-juridic care a condus la adoptarea soluţiei din dispozitiv.
O asemenea modalitate de abordare a motivării unei sentinţe echivalează cu necercetarea cauzei, în realitate lipsind motivarea hotărârii, ceea ce impune trimiterea cauzei spre o nouă judecată pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii ce urmează a fi pronunţată în litigiul de faţă, astfel cum s-a reţinut anterior.
În consecinţă, Înalta Curte apreciază că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, împrejurare în raport de care, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurent în cadrul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat.
3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 497 C. proc. civ., va respinge excepţia nulităţii recursului formulat de recurentul-chemat în garanţie Ministerul Finanţelor invocată de recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, va admite recursurile formulate de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei şi de chematul în garanţie Ministerul Finanţelor reprezentat de Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului formulat de recurentul-chemat în garanţie Ministerul Finanţelor invocată de recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei.
Admite recursurile formulate de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei şi de chematul în garanţie Ministerul Finanţelor reprezentat de Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova împotriva sentinţei nr. 129 din 6 iulie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 8 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.