Şedinţa publică din data de 8 februarie 2024
Asupra cererii de chemare în judecată de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 27.10.2023, sub nr. x/2023, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători, a solicitat anularea Hotărârii nr. 2110 din 14 septembrie 2023, şi, pe cale de consecinţă, obligarea Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători să emită hotărârea prin care se propune Preşedintelui României reîncadrarea acesteia în funcţia de judecător la Judecătoria Craiova.
În motivarea contestaţiei, a arătat că procedura de reîncadrare a judecătorilor este întemeiată pe următoarele dispoziţii legale: art. 216 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 şi Metodologia privind reîncadrarea în funcţia de judecătorilor aprobată de Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 423/23.03.2023, ce are ca izvor juridic dispoziţiile art. 216 alin. (2) din Legea nr. 303/2022.
Astfel, Consiliul Superior al Magistraturii a afişat pe site-ul său condiţiile de reîncadrare prin înscrisul intitulat "Anunţ privind organizarea unei sesiuni de reîncadrare în funcţia de judecător, în condiţiile art. 216 alin. (2)-(3) din legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor".
Prin Hotărârea nr. 2110 din 14 septembrie 2023, afişată la data de 13 octombrie 2023, secţia pentru judecători a respins cererea privind reîncadrarea contestatoarei în funcţia de judecător la Judecătoria Craiova, apreciere întemeiată pe aspectul că nu a creat convingerea privind oportunitatea reîncadrării în funcţia de judecător la Judecătoria Craiova.
Contestatoarea a apreciat că legiuitorul nu a considerat că pentru reîncadrare, trebuie să se analizeze condiţia de admisibilitate a "oportunităţii".
A susţinut că aceasta a fost eliberată din funcţia de judecător la Judecătoria Craiova, ca urmare a pensionării, la data de 04.05.2021, prin decretul Preşedintelui României nr. 578/04.05.2021.
În procedura de reîncadrare au fost alocate posturi la Judecătoria Craiova, respectiv un număr de 10 posturi din totalul de 15 posturi vacante, ceea ce dovedeşte faptul că Judecătoria Craiova nu poate funcţiona normal.
În opinia sa, potrivit condiţiei art. 216 alin. (2) din Legea nr. 303/2022, contestatoarea îndeplineste, in integrum, condiţiile acestei prevederi legale.
De asemenea, contestatoarea îndeplineste şi condiţiile enumerate în Metodologia de reîncadrare aprobată prin Hotărârea nr. 423/23.03.2023 a Consiliului Superior al Magistraturii.
Referitor la netemeinicia opiniei secţiei pentru Judecători, în aprecierea neîndeplinirii condiţiilor privind reîncadrarea contestatoarei, în funcţia de judecător la Judecătoria Craiova, a arătat că secţia pentru judecători a motivat "inoportunitatea" reîncadrării sale pe următoarele aspecte: la data solicitării încetării activităţii prin pensionare, respectiv în anul 2021, a figurat cu 41 sentinţe şi 29 încheieri neredactate; necesitatea unei perioade de adaptare profesională la noul context de muncă, aspect care, în opinia secţiei pentru judecători, nu creează premisele asigurării unei mai bune funcţionări a Judecătoriei Craiova; Judecătoria Craiova nu are în prezent, un volum de activitate destul de ridicat; nu există posibilităţi reale de ocupare a posturilor vacante prin alte modalităţi de recrutare.
Or, în situaţia în care motivul susţinut de secţia pentru judecători, că încărcarea cauzelor/judecător, precum şi încărcarea/schemă la Judecătoria Craiova se situează sub media naţională, nu este întemeiat pentru respingerea reintegrării contestatoarei, întrucât în cuprinsul hotărârii contestate se menţionează că din cele 15 posturi vacante la Judecătoria Craiova, un număr de 10 posturi sunt utile în prezenta procedură, comparativ cu alte instanţe care au un număr mai mic de posturi alocate pentru reîncadrare, menţionate în cele 13 hotărâri adoptate (Hotărârile de la nr. 2096/14.09.2023 la nr. 2108/14.09.2023) după cum urmează:
Cu privire la încărcătura Judecătoriei Craiova de 1071 cauze/judecător comparativ cu media naţională de 1159 şi încărcătura cauzelor/schema de 784 comparativ cu media naţională de 893 în anul 2022, şi la alte instanţe pentru care au fost admise cereri de reîncadrare, încărcătura este similară sau chiar mai mică (Judecătoria Braşov, Judecătoria Pogoanele, Judecătoria Arad), indicând faptul că acest motiv de respingere este neîntemeiat.
Referitor la motivul respingerii cererii de reîncadrare, întemeiat pe faptul că la data formulării cererii de pensionare din anul 2021, a figurat cu 41 sentinţe şi 29 încheieri neredactate, a apreciat că acesta nu este un impediment în admiterea cererii de reîncadrare, nefiind o condiţie de admisibilitate, întrucât aşa cum a expus, a avut probleme familiale, respectiv a fost singura persoană care a întreţinut - o pe mama sa, persoană cu handicap grav, până la decesul acesteia, respectiv i-a fost amputat piciorul stâng, a intervenit şi decesul tatălui şi respectiv a soţului acesteia, situaţie care nu poate să afecteze activitatea viitoare, având în vedere motivaţia actuală de reîncadrare în funcţia de judecător.
Din lecturarea celor 13 hotărâri, prin care au fost admise cererile de reîncadrare (hotărârile de la nr. 2096/14.09.2023 la nr. 2108/14.09.2023), a constatat că nu s-a analizat ca fiind un criteriu de admisibilitate a cererii de reîncadrare, numărul de hotărâri restante la data formulării cererii de pensionare, existând prezumţia că şi aceste persoane au avut în portofoliu hotărâri şi încheieri neredactate în termen.
Pe toată perioada activităţii profesionale de 26 de ani în funcţia de judecător, a avut evaluări profesionale individuale, a îndeplinit criterii şi indicatori de evaluare a performanţelor profesionale, care au permis desfăşurarea activităţii, în lumina respectării legilor şi regulamentelor incidente.
În momentul când Colegiul de conducere a dispus modificarea completurilor de judecată cu privire la repartizarea judecătorilor să judece cereri ce au ca obiect alte materii ale dreptului, a îndeplinit această obligaţie având în vedere că, în calitate de judecător este pregătită şi obligată să judece orice materie a dreptului, în orice complet de judecată.
Secţia pentru judecători nu a analizat în totalitate aspectele motivaţionale, precum şi aspectele cu caracter obiectiv, care au condus la admiterea cererilor de reîncadrare, regăsite în considerentele Hotărârilor adoptate (hotărârile de la nr. 2096/14.09.2023 la nr. 2098/14.09.2023).
2. Apărările intimatului
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată.
A susţinut, în esenţă, că analizând cererea doamnei judecător în raport de prevederile art. 216 alin. (2) din Legea nr 303/2022 şi art. 1 alin. (2) din Metodologie, secţia pentru judecători a apreciat, în esenţa, ca la momentul respectiv, doamna A. nu putea contribui semnificativ la îmbunătăţirea activităţii Judecătoriei Craiova, existând premisele necesităţii unei perioade de adaptare profesională la noul context de muncă şi la volumul de activitate, în creştere, al instanţei, împrejurare ce rezulta nu doar din modalitatea de gestionare a redactării sentinţelor de către solicitantă anterior eliberării din funcţie, ci şi din afirmaţiile acesteia, potrivit cărora urma sa studieze materia aferentă unei eventuale noi specializări.
Astfel, analizând conţinutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor configurate de prevederile legale în vigoare la momentul emiterii acestuia, Hotărârea nr. 2110/14.09.2023 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura dispusă a fost în mod exhaustiv şi adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, solicitarea contestatoarei de reîncadrare în funcţia de judecător la Judecătoria Craiova a fost analizată de secţia pentru judecători în acord deplin cu competenţele ce îi revin cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor legale şi regulamentare incidente şi anume cele ale art. 216 alin. (2) - (3) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, coroborate cu prevederile art. 1 - 2 din Metodologia privind reîncadrarea în funcţia de judecător aprobată prin Hotărârea nr. 423/23.03.2023 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
În acest sens, a invocat dispoziţiile art. 216 alin. (2) - (3) din Legea nr. 303/2022, din interpretarea cărora şi din întregul cadru normativ în domeniu, rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar intră în competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, revenind secţiei corespunzătoare atribuţia de a aprecia cu privire la oportunitatea măsurilor privind organizarea şi funcţionarea şi instanţelor dar şi a celor privind drepturile magistraţilor, cu asigurarea respectării unui just echilibru între interesul general privind buna funcţionare a instanţelor şi interesul privat al solicitantului.
Prin urmare, contrar susţinerilor contestatoarei, simpla formulare a unei cereri de reîncadrare de către un fost magistrat care îndeplineşte condiţiile formale prevăzute de art. 216 alin. (2) - (3) din Legea nr. 303/2022, respectiv art. 2 şi 5 din Metodologie nu conduce în mod automat la reîncadrarea acestuia în funcţie, secţia corespunzătoare păstrând, în continuare, dreptul de a aprecia asupra oportunităţii emiterii unui astfel de act administrativ, după luarea în considerare şi a altor elemente de fapt relevante cauzei, cum prevăd în mod expres şi dispoziţiile art. 9 din Metodologie.
3. Răspunsul la întâmpinare
Prin răspunsul la întâmpinare formulat, contestatoarea a reiterat susţinerile din cererea de chemare în judecată.
4. Procedura de soluţionare a contestaţiei
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 194-200 coroborat cu art. 201 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 201 alin. (3) - (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată la data de 8 februarie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
S-au depus la dosar înscrisuri de către ambele părţi litigante.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra contestaţiei
Examinând Hotărârea contestată, prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului şi faţă de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie este neîntemeiată.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constată că a fost învestită, cu o contestaţie ce are ca obiect Hotărârea nr. 2110 din 14 septembrie 2023 a secţiei pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
În ceea ce priveşte Hotărârea nr. 2110 din 14 septembrie 2023 a secţiei pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, raportat la conţinutul actului atacat, Înalta Curte reţine că dispoziţiile legale incidente în cauză sunt cele prevăzute de art. 216 alin. (2) - (3) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi art. 1 - 2 şi 9 din Metodologia privind reîncadrarea în funcţia de judecător aprobată prin Hotărârea nr. 423/23.03.2023 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
Potrivit art. 216 alin. (2) - (3) din Legea nr. 303/2022:
"(2) Reîncadrarea în funcţia de judecător sau procuror a foştilor judecători sau procurori eliberaţi din funcţie prin pensionare se face fără concurs la instanţele sau, după caz, parchetele de pe lângă acestea în cadrul cărora au dreptul să funcţioneze potrivit gradului profesional avut la data pensionării. Reîncadrarea se face numai la instanţe sau parchete care nu pot funcţiona normal din cauza numărului mare al posturilor vacante ori din alte cauze obiective şi numai dacă Judecătorul sau procurorul a fost eliberat din funcţie prin pensionare în ultimii 3 ani anterior reîncadrării. Pe perioada reîncadrării, cuantumul pensiei de serviciu se reduce cu 85%. Prevederile prezentului alineat se aplică în mod corespunzător şl celuilalt personal prevăzut la alin. (1).
(3) Reîncadrarea în funcţie se face cu respectarea competenţei prevăzute de lege pentru numirea în aceste funcţii."
De asemenea, potrivit art. 1 - 2 din Metodologie:
"Art. 1 - (1) Foştii judecători eliberaţi din funcţie prin pensionare pot fi reîncadraţi în funcţia de judecător, fără concurs, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 303/2022 privind statutul Judecătorilor şi procurorilor şi de prezenta metodologie.
(2) Reîncadrarea se poate face numai la Instanţe care nu pot funcţiona normal din cauza numărului mare al posturilor vacante ori din alte cauze obiective, în limita posturilor alocate pentru această procedură.
Art. 2 - Pot fi reîncadraţi în funcţia de judecător foştii judecători care îndeplinesc următoarele condiţii:
a) au fost eliberaţi din funcţie prin pensionare în ultimii 3 ani anteriori reîncadrării;
b) îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 5 alin. (3) lit. a), c) şi e) din Legea nr. 303/2022;
c) au dreptul să funcţioneze, potrivit gradului profesional avut la data pensionării, la instanţa sau instanţele pentru care au optat prin cererea de reîncadrare".
Art. 9 din aceeaşi Metodologie prevede că "Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii verifică îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 2, precum şi orice elemente de fapt relevante care pot fi verificate şi apreciază asupra cererii."
Prin Hotărârea nr. 1627/30.05.2023, secţia pentru judecători a aprobat declanşarea procedurii de reîncadrare în funcţia de judecător pentru foştii judecători, potrivit prevederilor art. 216 alin. (2) - (3) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. Prin aceeaşi hotărâre, secţia pentru judecători a aprobat calendarul procedurii de reîncadrare şi instanţele vizate de procedură. Ulterior, prin Hotărârile nr. 1662/08.06.2023 şi nr. 1725/15.06.2023, secţia a decis completarea Hotărârii nr. 1627/30.05.2023, în sensul suplimentării listei instanţelor judecătoreşti avute în vedere pentru ocuparea posturilor vacante de judecător, prin procedura de reîncadrare.
Potrivit calendarului aprobat de către secţia pentru judecători, la data de 31.05.2023, pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, a fost publicat anunţul privind organizarea unei sesiuni de reîncadrare în funcţia de judecător, în condiţiile art. 216 alin. (2) - (3) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, însoţit de lista instanţelor vizate în procedura reîncadrării.
Prin Hotărârea nr. 2110 din 14 septembrie 2023 a secţiei pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii s-a respins cererea formulată de doamna A..
Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic ale contestatoarei privind analiza efectuată de secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la îndeplinirea în cauză a condiţiilor prevăzute de Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, sunt neîntemeiate.
Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care îşi întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor contestatoarei, Înalta Curte aminteşte, astfel cum a statuat deja în jurisprudenţa sa constantă, că, în exercitarea atribuţiilor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel şi entităţile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situaţia în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat, o evaluare a substanţei măsurilor dispuse, făcută de instanţa de contencios administrativ însăşi, ar constitui o ingerinţă nepermisă în atribuţiile administraţiei publice.
Intimatul are posibilitatea, în funcţie de interesul public al desfăşurării actului de justiţie, să ia în considerare şi alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă ca eventualul refuz al autorităţii să nu se transforme în ceea ce dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depăşirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege.
Analizând conţinutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că Hotărârea nr. 2110 din 14 septembrie 2023 a secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura adoptată a fost în mod exhaustiv şi adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfăşurat cu respectarea prevederilor art. 216 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi art. 1 - 2 şi 9 din Metodologia privind reîncadrarea în funcţia de judecător aprobată prin Hotărârea nr. 423/23.03.2023 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
Raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, analiza cererilor de reîncadrare s-a efectuat prin prisma acestor condiţii legale, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiţii de legalitate şi oportunitate şi în raport de circumstanţele concrete ale fiecărei solicitări, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat.
Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale şi regulamentare privitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor, rezultă cu evidenţă, că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.
În acest context, criticile contestatoarei referitoare la pretinsa contradicţie în raţionamentul intimatului raportat la conceptele de utilitate, oportunitate şi legalitate, apar ca nefondate.
Astfel, noţiunea de utilitate se apreciază prin raportare la posturile vacante existente la instanţe sau parchete şi vizează, în esenţă, îndeplinirea de către acestea a tuturor condiţiilor necesare pentru a putea fi incluse în lista posturilor disponibile într-o anumită sesiune de reîncadrări în funcţie, în timp ce conceptul de oportunitate se analizează prin raportare la măsura ce urmează a fi dispusă de organul emitent, în speţă reîncadrarea şi constă în capacitatea acestuia de a alege, dintre mai multe soluţii posibile şi egale în aceeaşi măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.
Aşadar, oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreţionară a administraţiei publice, criticată de asemenea de petentă, existând o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorităţi, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acţiune, în limitele competenţei sale.
În consecinţă, în condiţiile în care nu există nicio suprapunere între cele două noţiuni, eventuala existenţă a unor posturi vacante utile într-o sesiune de reîncadrări în funcţie nu creează în mod automat premisele pentru admiterea cererii contestatoarei, solicitarea acesteia urmând a fi în continuare supusă unei analize de oportunitate ce intră, potrivit legii, în atribuţiile secţiei pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
De altfel, din interpretarea dispoziţiilor legale anterior enunţate rezultă că normele care reglementează instituţia reîncadrării au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar în speţă, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum şi în raport de condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale incidente, corelând şi cu volumul de activitate al instanţei la care s-a solicitat reîncadrarea şi cu modul de răspuns la întrebările adresate de către membrii secţiei, în cadrul interviului, cu privire la o eventuală schimbare a specializării anterioare ori privitor la revenirea în activitate la o instanţă relativ încărcată, precum şi cu situaţia redactării lucrărilor la data pesionării prin raportare la volumul de activitate al instanţei la acel moment, a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de transfer a contestatoarei.
Sub aspectul conţinutului hotărârii atacate, Înalta Curte reţine că secţia pentru Judecători a analizat în mod efectiv toate motivele invocate de contestatoare, iar acestea au fost coroborate cu datele obiective privind situaţia posturilor instanţelor implicate în procedura de reîncadrare, încărcătura pe judecător şi pe schemă, la acel moment, precum şi cu situaţia instanţelor implicate.
Astfel, s-a reţinut de secţia pentru judecători că, prin Decretul nr. 578/04.05.2021 al Preşedintelui României, publicat în Monitorul Oficial nr. 467/04.05.2021, doamna A., judecător la Judecătoria Craiova, a fost eliberată din funcţie, prin pensionare.
Conform evidenţelor Direcţiei resurse umane şi organizare, la Judecătoria Craiova, instanţa la care s-a solicitat reîncadrarea în funcţia de judecător, dintre cele 62 de posturi de judecător prevăzute în schemă, sunt ocupate 47 de posturi, fiind vacante 15 posturi, dintre care 10 sunt utile în prezenta procedură.
La această instanţă, în anul 2022, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1071, comparativ cu media naţională de 1159, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 784, comparativ cu media naţională de 893.
De asemenea, se constată că secţia pentru judecători a analizat cererea formulată de doamna A. în raport de prevederile de art. 216 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 şi art. 1 alin. (2) din Metodologie, conform cărora reîncadrarea se poate face numai la instanţe care nu pot funcţiona normal din cauza numărului mare al posturilor vacante sau din alte cauze obiective, ţinând cont şi de dinamica privind posturile din sistem între momentul declanşării prezentei proceduri şi momentul soluţionării cererilor de reîncadrare, pe de o parte, dar şi de interesul privat al solicitantului, ce rezultă din circumstanţele concrete ale cererii şi din aspectele de ordin motivaţional, prezentate cu ocazia susţinerii interviului, pe de altă parte.
S-a reţinut că doamna A. a funcţionat anterior eliberării din funcţia de judecător prin pensionare şi a solicitat reîncadrarea la Judecătoria Craiova, apreciind că, prin modul de răspuns la întrebările adresate de către membrii secţiei, cu privire la o eventuală schimbare a specializării anterioare ori privitor la revenirea în activitate la o instanţă relativ încărcată, doamna A. nu a creat convingerea privind oportunitatea reîncadrării sale în funcţia de judecător la Judecătoria Craiova.
Astfel, contrar celor afirmate de solicitantă în cadrul şedinţei, din datele comunicate de direcţia de specialitate, secţia a observat faptul că doamna A., la momentul solicitării de relaţii în vederea întocmirii notei de pensionare, figura cu 41 de sentinţe şi 29 de încheieri neredactate.
Or conform datelor publice disponibile, la nivelul anilor 2020 şi 2021, volumul de activitate la Judecătoria Craiova se situa, la nivel individual şi colectiv, cu mult sub media naţională (în anul 2020: încărcătura cauzelor/Judecător a fost de 823, comparativ cu media naţională de 1028, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 598, comparativ cu media naţională de 820; în anul 2021: încărcătura cauzelor/judecător a fost de 863, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 730, comparativ cu media naţională de 855.
La momentul analizării cererilor de reîncadrare, deşi volumul de activitate la nivelul Judecătoriei Craiova se situează tot sub media naţională, acesta depăşeşte volumul înregistrat la nivelul anilor 2020 - 2021, context in care secţia a apreciat că, în mod obiectiv, prin reîncadrarea doamnei A. nu se creează premisele asigurării unei mai bune funcţionări a Judecătoriei Craiova, dată fiind necesitatea unei posibile perioade de timp pentru actualizarea profesională a solicitantei, în vederea funcţionării în cadrul instanţei.
Prin urmare, secţia pentru judecători a considerat că nu este oportună ocuparea unuia din posturile de execuţie vacante de la Judecătoria Craiova prin modalitatea reîncadrării, care, potrivit practicii constante a Consiliului Superior al Magistraturii, apare ca o modalitate excepţională de ocupare a posturilor vacante din sistem şi care poate fi justificată la instanţele care au un volum de activitate deosebit de ridicat şi nu exista posibilităţi reale de ocupare a posturilor vacante alte modalităţi de recrutare, fără însă a se ignora importanţa aportului persoanei încadrate în buna funcţionare a instanţei.
Faţă de toate aceste aspecte, fără a ignora motivele invocate de doamna judecător, precum şi contextul de la momentul respectiv, s-a concluzionat că, la acel moment, doamna A. nu putea contribui semnificativ la îmbunătăţirea activităţii instanţei, existând premisele necesităţii unei perioade de adaptare profesională la noul context de muncă şi la volumul de activitate, în creştere, al instanţei, împrejurare ce reiese nu doar din modalitatea de gestionare a redactării sentinţelor de către solicitantă anterior eliberării din funcţie, ci şi din afirmaţiile acesteia, potrivit cărora va studia materia aferentă unei eventuale noi specializări.
Aşa cum s-a reţinut anterior, din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale privitoare la reîncadrarea judecătorilor şi procurorilor, rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncţionalităţi în activitatea parchetelor şi instanţelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanţei implicate în procedură şi interesul privat al solicitantului, din dispoziţiile legale anterefite, care reglementează această procedură, rezultând că revine secţiei pentru Judecători atribuţia de a analiza incidenţa fiecăruia dintre acestea prin prisma raportului dintre interesul individual şi cel general.
Prin urmare, contrar susţinerilor contestatoarei, se constată că la soluţionarea cererii de reîncadrare formulate, secţia pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat coroborat şi unitar toate condiţiile de reîncadrare prevăzute de lege, inclusiv motivele invocate de contestatoare în cerere.
De altfel, soluţionarea unei cereri de reîncadrare nu poate fi raportată exclusiv la situaţia personală a unui magistrat, cu ignorarea celorlalte condiţii prevăzute de lege, motivaţia prezentată în cerere trebuind a fi avută în vedere la soluţionarea cererii de reîncadrare, însă acestea nu constituie, prin ea însăşi, motiv determinant în admiterea cererii, fiind supuse cerinţei coroborării cu celelalte condiţii regulamentare, astfel încât, prin admiterea cererii de reîncadrare să se asigure, în primul rând, buna funcţionare a instanţelor implicate în procedura transferului.
Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, "autorităţile beneficiază de o anumita marjă de apreciere în a decide dacă şi în ce măsură diferenţele între diversele situaţii justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcţie de anumite circumstanţe, de domeniu şi de context". (hotărârile din 23 iulie 1968, 16 septembrie 1996 şi 6 iulie 2004, pronunţate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene" împotriva Belgiei, paragraful 10, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, paragraful 24).
Prin urmare, la soluţionarea cererilor de reîncadrare, care reprezintă o modalitate excepţională de ocupare a posturilor vacante din sistem, prevalează interesele instanţelor în discuţie, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcţionări şi echilibrarea volumului de muncă, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale instanţei la care se solicită reîncadrarea şi interesele private ale solicitantului.
Astfel, în cauză, soluţia de respingere a cererii de reîncadrare a contestatoarei dispusă de secţia pentru Judecători este justificată şi se încadrează în limitele competenţei şi dreptului de apreciere conferit de lege.
În fine, Înalta Curte arată că nu pot fi primite drept argumente în soluţionarea favorabilă a contestaţiei nici susţinerile contestatoarei referitoare la comportamentul intimatului, care a soluţionat în mod favorabil alte cereri de reîncadrare, întrucât la verificarea legalităţii hotărârii contestate se au în vedere datele existente la momentul analizării cererii petentei, prioritar fiind ca intimatul să aleagă din mai multe variante posibile pe cea care corespunde cel mai bine interesului public protejat, în speţă, funcţionarea optimă a instanţelor implicate în analiză, având în vedere date statistice şi criterii concrete relevante obiective, iar nu scoase din context şi interpretate în mod subiectiv de fiecare titular al unei cereri de reîncadrare.
Astfel, intimatul a analizat toate cererile de reîncadrare prin raportare la aceleaşi dispoziţii legale, iar stabilirea caracterului determinant al anumitor criterii este consecinţa faptului că fiecare se analizează în funcţie de circumstanţele sale concrete, în scopul gestionării corecte a resurselor umane.
În acest context, contrar susţinerilor contestatoarei, în speţă nu sunt întrunite nici condiţiile existenţei unei discriminări aşa cum este definită de art. 2 din O.G. nr. 137/2000, întrucât pe de o parte nu a existat o restrângere, o înlăturare a recunoaşterii folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale contestatoarei, în condiţiile în care nu este reglementat niciun drept al acesteia de reîncadrare, iar, pe de altă parte, din cuprinsul hotărârii contestate rezultă motivele determinante care au condus la respingerea cererii de reîncadrare, astfel cum s-a reţinut anterior.
Concluzionând, în considerarea aspectelor evocate, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate ale Hotărârii nr. 2110 din 14 septembrie 2023 a secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, astfel cum au fost invocate de contestatoare, actul administrativ atacat fiind emis în limitele competenţelor prevăzute de lege şi cu respectarea dispoziţiilor legale incidente.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 29 alin. (5)-(6) din Legea nr. 305/2022, Înalta Curte va respinge contestaţia, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 2110 din 14 septembrie 2023 emise de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători de reclamanta A. în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 8 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.