Şedinţa publică din data de 8 februarie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 14.06.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună: constatarea refuzului nejustificat al pârâtei Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea de soluţionare a cererii nr. x/09.12.2022, înregistrată la aceasta sub nr. x/12.12.2022, privind acordarea compensaţiilor aferente perioadei 01.01.2010-31.12.2013, prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, în baza Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 1370/2022, manifestat expres prin Adresa nr. x/21.12.2022; obligarea pârâţilor, în solidar, la plata despăgubirilor în cuantum de 106.809,97 RON, reprezentând echivalentul compensaţiilor aferente perioadei 01.01.2010-31.12.2013, calculate potrivit formulei prevăzute de art. 2 din Metodologia aprobată prin H.G. nr. 1370/2022; obligarea pârâţilor, în solidar, la plata dobânzii legale penalizatoare, potrivit O.G. nr. 13/2011, începând cu data depunerii cererii pe cale administrativă la structura teritorială de specialitate - Garda Forestieră, care este data de 12.12.2022 şi până la data plăţii efective; obligarea pârâţilor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C. proc. civ.
La data de 01.08.2023, reclamanta a formulat precizare la acţiune, prin care, în temeiul art. 204 C. proc. civ., a înţeles să precizeze acţiunea prin inserarea unui nou capăt de cerere în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, respectiv: constatarea refuzului nejustificat al pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor de acordare a compensaţiilor aferente perioadei 01.01.2010-31.12.2023, raportat la plângerea prealabilă nr. x/20.01.2023, înregistrată la acesta sub nr. x/26.01.2023, manifestat expres prin adresa nr. x/06.02.2023.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 690 din 22 septembrie 2023, Tribunalul Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamant în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că, din motivarea în fapt a cererii introductive şi a precizării acesteia rezultă că partea reclamă un pretins refuz nejustificat al autorităţilor pârâte de a-i soluţiona cererea de despăgubiri, reprezentând echivalentul compensaţiilor aferente perioadei 01.01.2010-31.12.2013, calculate potrivit art. 2 din Metodologia aprobată prin H.G. nr. 1370/202.,
Aşa fiind, a constatat că obiectul cauzei de faţă vizează un act administrativ atipic, în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, respectiv un pretins refuz nejustificat al autorităţii publice locale Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea, respectiv al autorităţii centrale Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, de a rezolva cererile formulate de reclamantă.
Enunţând dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în baza căruia actele administrative tipice sau atipice (asimilate) pot fi contestate la instanţa de contencios administrativ şi ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu privire la competenţa materială de soluţionare a cererii deduse judecaţii, tribunalul a apreciat că, în cauză, sumele solicitate ca despăgubiri nu se încadrază în categoria taxelor, impozitelor, contribuţiilor, datoriilor vamale sau accesorii ale acestora.
Aşa fiind, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, care priveşte acte atipice, asimilate, respectiv refuzul autorităţilor publice pârâte de acordare a despăgubirilor solicitate de către reclamantă, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent al actului administrativ asimilat, atacat.
Totodată, instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor H.G. nr. 861/2009, Ministerului Apelor şi Pădurilor îi revin, în principal, atribuţii în ceea ce priveşte problema acordării compensaţiilor reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, astfel încât competenţa materială de soluţionare a prezentei cauze urmează a se stabili în raport de rangul acestei autorităţi publice.
Cum pârâtul Mediului, Apelor şi Pădurilor este parte în raportul de drept administrativ dedus judecăţii şi este o autoritate publică centrală, organizată la nivel naţional, care asigură acordarea acestor compensaţii, revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel competenţa materială de a judeca în primă instanţă cauza dedusă judecăţii, iar competenţa teritorială revine curţii de apel din circumscripţia teritorială unde îşi are sediul reclamanta, respectiv Curţii de Apel Craiova.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 620 din 5 decembrie 2023, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat cauza în favoarea Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal, şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
În motivarea acestei soluţii, Curtea a reţinut că, în cauză, raportat la art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiul dedus judecăţii este unul de contencios administrativ generat de nesoluţionarea cererii adresate Gărzii Forestiere Râmnicu Vâlcea, la data de 09.12.2022, pentru acordarea compensaţiilor aferente perioadei 01.01.2010 - 31.12.2013, prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, în baza Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 1370/2022, manifestat expres prin Adresa nr. x/21.12.2022.
În aceste condiţii, cererea privind constatarea refuzului nejustificat al pârâtului MMAP de acordare a compensaţiilor aferente perioadei 01.01.2010-31.12.2013 raportat la plângerea prealabilă nr. x/20.01.2023, manifestat prin adresa x/06.02.2023, este accesorie acţiunii ce vizează refuzul nejustificat de rezolvare a cererii de acordare a unor drepturi, adresata Gărzii Forestiere Vâlcea, astfel încât, în aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., competenţa poate fi stabilită strict prin raportare la obiectul principal dedus judecăţii, respectiv refuzul (justificat sau nejustificat) de soluţionare a cererii adresate autorităţii de rang local - Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea. Tot caracter accesoriu are şi capătul de cerere privind obligarea pârâţilor, în solidar, la plata despăgubirilor în cuantum de 106.809,97 RON, reprezentând echivalentul compensaţiilor aferente perioadei 01.01.2010-31.12.2013, calculate potrivit formulei prevăzute de art. 2 din Metodologia aprobată prin H.G. nr. 1370/2022.
În legătură cu petitul privind refuzul nejustificat al pârâtului MMAP de acordare a compensaţiilor, Curtea constată că pretinsul refuz al acestui pârât, exprimat în cuprinsul adresei x/06.02.2023, reprezintă răspunsul la plângerea prealabilă adresată acestui pârât de revocare a adresei x/21.12.2022, prin care a fost respinsă cererea reclamantei adresată Gărzii Forestiere Vâlcea de soluţionarea a cererii privind acordarea compensaţiilor.
Pe de altă parte, astfel cum rezultă din cuprinsul art. 5 din H.G. nr. 1370/2022, invocat de către reclamantă, structura teritorială verifică cererea depusă de solicitant şi decide admiterea sau respingerea ei, în cazul admiterii, documentele fiind înaintate autorităţii publice centrale.
Prin urmare, toate aceste considerente demonstrează caracterul accesoriu al cererii care exprimă refuzul nejustificat al pârâtului MMAP de soluţionare a cererii adresate acestuia.
Astfel, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, iar împrejurarea că reclamanta a formulat cererea şi în contradictoriu cu autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, respectiv Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, nu este de natură a atrage competenţa materială a Curţii de Apel.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună: constatarea refuzului nejustificat al pârâtei Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea de soluţionare a cererii nr. x/09.12.2022, înregistrată la aceasta sub nr. x/12.12.2022, privind acordarea compensaţiilor aferente perioadei 01.01.2010-31.12.2013, prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, în baza Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 1370/2022, manifestat expres prin Adresa nr. x/21.12.2022; obligarea pârâţilor, în solidar, la plata despăgubirilor în cuantum de 106.809,97 RON, reprezentând echivalentul compensaţiilor aferente perioadei 01.01.2010-31.12.2013, calculate potrivit formulei prevăzute de art. 2 din Metodologia aprobată prin H.G. nr. 1370/2022; obligarea pârâţilor, în solidar, la plata dobânzii legale penalizatoare, potrivit O.G. nr. 13/2011, începând cu data depunerii cererii pe cale administrativă la structura teritorială de specialitate - Garda Forestieră, care este data de 12.12.2022 şi până la data plăţii efective; obligarea pârâţilor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C. proc. civ. Prin precizarea la acţiune, reclamanta a inserat un nou capăt de cerere în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, respectiv: constatarea refuzului nejustificat al pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor de acordare a compensaţiilor aferente perioadei 01.01.2010-31.12.2023, raportat la plângerea prealabilă nr. x/20.01.2023, înregistrată la acesta sub nr. x/26.01.2023, manifestat expres prin adresa nr. x/06.02.2023.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:
"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
Dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 instituie două criterii de determinare a competenţei instanţei de fond, respectiv criteriul valoric şi criteriul rangului autorităţii emitente în cadrul sistemului administrativ.
Atât Curtea de Apel Craiova, cât şi Tribunalul Gorj au apreciat că în cauză nu este incident criteriul valoric, întrucât pretenţiile reclamantei nu fac parte din categoriile enumerate de textul de lege (taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora), urmând a da prevalenţă criteriului rangului autorităţii emitente. Totuşi, aplicând acest criteriu, cele două instanţe au dat dezlegări diferite asupra competenţei de soluţionare a cauzei, pornind de la interpretarea diferită a obiectului dedus judecăţii şi a cadrului procesual pasiv.
Înalta Curte reţine ca fiind corectă opinia cu privire la înlăturarea criteriului valoric de stabilire a competenţei de soluţionare a cauzei, întrucât despăgubirile solicitate de reclamantă, reprezentate de contravaloarea produselor lemnoase pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietar, nu se înscriu în categoria creanţelor fiscale enumerate în cuprinsul art. 10 alin. (1) din legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte modalitatea de aplicare a criteriului rangului autorităţii emitente, Înalta Curte constată că reclamanta a chemat în judecată atât pârâta Garda Forestieră Vâlcea, care are calitatea de autoritate publică locală, cât şi pârâtul Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor, care are calitatea de autoritate publică centrală.
În aceste condiţii, competenţa instanţei de contencios administrativ nu poate fi determinată strict de cadrul procesual pasiv, ci şi de obiectul principal al cererii de chemare cu care a fost investită. Astfel, în situaţia în care persoana care se consideră vătămată înţelege să cheme în judecată atât o autoritate publică locală, cât şi una centrală, pentru stabilirea instanţei competente este esenţială identificarea actului administrativ contestat, tipic sau asimilat, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. c) şi i) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
În cauza de faţă, obiectul principal al cererii îl reprezintă anularea actului administrativ emis de pârâta Garda Forestieră Vâlcea, respectiv adresa nr. x/21.12.2022, pe care reclamanta o apreciază a fi un refuz nejustificat de acordare a unor drepturi.
Cererea de acordare a despăgubirilor reprezentate de contravaloarea produselor lemnoase pe care reclamanta nu le-a putut recolta în calitate de proprietar, îndreptată împotriva ambilor pârâţi, are caracter accesoriu faţă de capătul principal de cerere, fiind, astfel, incidente prevederile art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora:
"(1) Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti (...)".
În considerarea specificului cererilor formulate în contencios administrativ, acţiunea vizând plata despăgubirilor nu poate avea decât caracter accesoriu în raport de capătul principal de cerere, fiind o consecinţă a înlăturării actului administrativ nelegal, potrivit art. 8 alin. (1), coroborat cu art. 18 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Cererea privind constatarea refuzului nejustificat al pârâtului MMAP de acordare a compensaţiilor aferente perioadei 01.01.2010-31.12.2013 raportat la plângerea prealabilă nr. x/20.01.2023, manifestat prin adresa x/06.02.2023, este accesorie acţiunii ce vizează refuzul nejustificat de rezolvare a cererii de acordare a unor drepturi, adresata Gărzii Forestiere Vâlcea, astfel încât, în aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., competenţa poate fi stabilită strict prin raportare la obiectul principal dedus judecăţii, respectiv refuzul (justificat sau nejustificat) de soluţionare a cererii adresate autorităţii de rang local - Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea.
În legătură cu petitul privind refuzul nejustificat al pârâtului MMAP de acordare a compensaţiilor, se constată că pretinsul refuz al acestui pârât, exprimat în cuprinsul adresei x/06.02.2023, reprezintă răspunsul la plângerea prealabilă adresată acestui pârât de revocare a adresei x/21.12.2022, prin care a fost respinsă cererea reclamantei adresată Gărzii Forestiere Vâlcea de soluţionarea a cererii privind acordarea compensaţiilor.
Pe de altă parte, astfel cum rezultă din cuprinsul art. 5 din H.G. nr. 1370/2022, invocat de către reclamantă, structura teritorială verifică cererea depusă de solicitant şi decide admiterea sau respingerea ei, în cazul admiterii, documentele fiind înaintate autorităţii publice centrale.
Prin urmare, toate aceste considerente demonstrează caracterul accesoriu al cererii care exprimă refuzul nejustificat al pârâtului Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor de soluţionare a cererii adresate acestuia.
Raportat la scopul urmărit prin introducerea acţiunii pe rolul instanţei de judecată, respectiv la obiectul acţiunii - refuzul nejustificat de rezolvare a cererii de acordare a unor drepturi, adresata Gărzii Forestiere Vâlcea, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, conform art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, fiind determinată de poziţionarea în sistemul autorităţilor publice a emitentului actului administrativ contestat, în cazul de faţă Garda Forestieră Vâlcea, autoritate publică locală, împrejurarea că reclamanta a formulat cererea şi în contradictoriu cu autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, respectiv Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, nefiind de natură a atrage competenţa materială a Curţii de Apel.
Astfel, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, Înalta Curte reţine, potrivit dovezilor de la dosar, că reclamanta are sediul în circumscripţia teritorială a Tribunalului Gorj, motiv pentru care constată că această instanţă este competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în fond.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi Vale în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea şi Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor în favoarea Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 8 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.