Şedinţa publică din data de 14 februarie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului dedus judecăţii
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021 la data de 05.04.2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I.,J.,K.,L.,M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V.,W.,X., Y., Z., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH.,II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ.,RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX.,YYY.,ZZZ.,AAAA.,BBBB., CCCC., DDDD., EEEE.,FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Craiova, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Craiova, şi Tribunalul Dolj, anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Craiova nr. 27 din 01.10.2020, prin care au fost respinse contestaţiile formulate împotriva Deciziei nr. 85/29.11.2019 a Preşedintelui Curţii de Apel Craiova.
2. Hotărârea atacată cu recurs
Prin sentinţa civilă nr. 1657 pronunţată la 15 noiembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Craiova, Colegiul de Conducere al Curţii De Apel Craiova, şi Tribunalul Dolj, ca nefondată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 1657 pronunţate la 15 noiembrie 2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs OOOO., PPPP., A., E., I., M., Q., U., Y., BB., FF., JJ., NN., RR., VV., ZZ., DDD., HHH., LLL., PPP., TTT., XXX., BBBB., FFFF., JJJJ., NNNN., D., H., L., P., T., X., AA., EE., II., MM., QQ., UU., YY., CCC., GGG., KKK., OOO., SSS., WWW., AAAA., EEEE., IIII., MMMM., B., F., J., N., R., V., Z., CC., GG., KK., OO., SS., WW., AAA., EEE., III., MMM., QQQ., UUU., YYY., CCCC., GGGG., KKKK., C., G., K., O., S., W., Z., DD., HH., LL., PP., TT., XX., BBB., FFF., JJJ., NNN., RRR., VVV., ZZZ., DDDD., HHHH. care, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţei.
- Hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, în ceea ce priveşte solicitarea de acordare a salariului cu aplicarea VRS 605.
Recurenţii au arătat că sunt personal din cadrul familiei ocupaţionale,Justiţie", fiind salarizaţi în baza prevederilor legilor-cadru nr. 330/2009, 284/2010 şi 153/2017 şi că, există la acest moment personal care este salarizat corespunzător unei valori de referinţă sectorială mai mare.
Conform Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale valoarea de referinţă sectorială trebuie să fie unică pentru întreaga familie ocupaţională justiţie, care trebuie stabilit prin raportare la aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, aceleaşi condiţii de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică.
Aşa cum a stabilit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. I alin. (5 1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, soluţia egalizării indemnizaţiilor la nivel maxim are în vedere şi majorările şi indexările recunoscute prin hotărâri judecătoreşti unor magistrali sau membri ai personalului auxiliar, indiferent dacă ordonatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzătoare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a observat că toate considerentele expuse de Curtea Constituţională nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.029 din 21 decembrie 2016 se verifică şi în privinţa textelor de lege menţionate anterior.
De asemenea, prin Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, având ca obiect pronunţarea unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: interpretarea art. I alin. (1), (2) şi (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, s-a statuat că personalul ... care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad, treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
Ordonanţa nr. 57/2015 a fost modificată prin O.U.G. nr. 20/2016, pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 57/2015, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, care la art. 3 1 a stabilit că începând cu 01.08.2016, ..., va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
De altfel, şi Legea cadru nr. 153/2017 din 28 iunie 2017, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice prevede la art. 38 în mod clar, că începând cu data de I iulie 2017 se menţin în plăţi la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţii/salariilor şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
Totodată, art. 38 alin. (3) din legea 153/2017, prevede şi în anul 2018 şi 2019 păstrarea acestor drepturi, cărora li se aplică o anumită majorare.
Făcând aplicarea acestor dispoziţii legale, Preşedintele Curţii de Apel Craiova a decis, prin Decizia nr. 76/21.12.2021, ca personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Curţii de Apel Craiova şi al instanţelor din raza sa de competenţă să beneficieze de un salariu de bază lunar stabilit prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 605,225 RON, începând cu data de 21 decembrie 2018, recunoscând astfel implicit erorile din deciziile emise anterior.
Prin Decizia nr. 75/14.12.2021, Preşedintele Curţii de Apel Craiova a dispus recalcularea salariilor de bază brute lunare prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 605,225 RON pentru personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Curţii de Apel Craiova care au avut calitate de reclamanţi în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Dolj şi în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Vâlcea, începând cu data de 18.02.2017 şi pentru viitor.
2. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, în ceea ce priveşte contestaţia lor vizând modul de calcul al sporurilor, deoarece nici nu a fost cercetat fondul cauzei.
Analizând acest al doilea capăt de cerere, Curtea de Apel Bucureşti s-a limitat la a cita motivarea Deciziei nr. 15/2021 din 28 iunie 2021, emisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în: Monitorul Oficial nr. 921 din 27 septembrie 2021, fără a aplica această decizie la cauza concretă dedusă judecăţii.
Potrivit punctelor 91 şi 92 din Decizia citată:
"91. De principiu, pot exista situaţii concrete în care disponibilul bănesc la nivelul unui ordonator secundar de credite permite acordarea pentru fiecare salariat aflat în aceeaşi situaţie a unor sporuri care pot să atingă limita maximă cumulată a sporurilor, cu respectarea încadrării în plafonul impus de lege pentru acel ordonator, pe când în cazul altui ordonator secundar, disponibilul să nu îi permită stabilirea sporurilor acordate până la nivelul maxim de 45% pentru fiecare salariat.
92. Ceea ce prezintă relevantă este aspectul că limitarea cuantumului sporurilor la care se referă art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 este prevăzută pe total buget aferent salariilor de bază destinat fiecărui ordonator de credite în parte, iar nu individual, prin raportare directă la salariul lunar pe care îl primeşte fiecare salariat aparţinând aceleiaşi categorii profesionale."
În acest context, arată că, deşi li s-au recunoscut sporuri până la nivelul maxim de 45% pentru fiecare salariat, Curtea de Apel Craiova nu a făcut niciodată dovada că sporurile acordate au atins limita prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, iar Curtea de Apel Bucureşti, în sentinţa atacată, nu a analizat acest aspect.
Astfel, deşi au invocat faptul că este nelegală plafonarea individuală a sporurilor, aspect recunoscut şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 15/2021 şi a solicitat recalcularea acestora prin raportare la bugetul ordonatorului de credite, Curtea de Apel Bucureşti nu a analizat în fond această cerere, citând o Decizie pronunţată în recurs în interesul legii care exprimă, în fapt, acelaşi punct de vedere ca şi al nostru.
4. Apărări formulate în cauză
Intimaţii - pârâţi Curtea de Apel Craiova şi Tribunalul Dolj au depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.
Prin încheierea de şedinţă din data de 4 decembrie 2023 pronunţată în dosarul x/2021, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea de îndreptare a erorii materiale şi a constatat că au calitatea de reclamante în cauză şi recurentele OOOO. şi PPPP..
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia calităţii procesuale active a recurentelor QQQQ. şi RRRR., se constată următoarele:
În cuprinsul cererii de chemare în judecată şi a sentinţei recurate, QQQQ. şi RRRR. nu au calitatea de reclamanţi. Acest aspect a fost confirmat şi prin faptul că nu au formulat cerere de îndreptare a erorii materiale împreună cu recurentele OOOO. şi PPPP., care nu erau menţionate în cuprinsul sentinţei atacate.
Faţă de considerentele de fapt şi de drept mai sus expuse şi văzând prevederile art. 458 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de QQQQ. şi RRRR. împotriva sentinţei civile nr. 1657 pronunţate la 15 noiembrie 2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca fiind formulat de persoane fără calitate procesuală.
Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Demersul judiciar al reclamanţilor, astfel cum a fost evidenţiat la pct. I.1. al acestei decizii, vizează solicitarea de anulare a Hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Craiova nr. 27 din 01.10.2020, prin care au fost respinse contestaţiile formulate împotriva Deciziei nr. 85/29.11.2019 a Preşedintelui Curţii de Apel Craiova.
Soluţionând cauza în primă instanţă, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea.
Pentru a dispune astfel prima instanţă a reţinut că reclamanţii nu au dovedit că erau îndreptăţiţi la calcularea şi primirea unui salariu determinat prin utilizarea unei VRS de 605,225 RON şi că, în ceea ce priveşte modul de calcul al sporurilor, a reţinut că, este incidentă şi obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ. Decizia nr. 15/2021 din 28 iunie 2021, emisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în: Monitorul Oficial nr. 921 din 27 septembrie 2021.
Recurenţii au criticat soluţia primei instanţe, clamând prin cererea de recurs formulată că: hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, în ceea ce priveşte solicitarea de acordare a salariului cu aplicarea VRS 605, existând personal din cadrul familiei ocupaţionale "Justiţie", care este salarizat corespunzător unei valori de referinţă sectorială mai mare şi că, sentinţa nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, în ceea ce priveşte contestaţia lor vizând modul de calcul al sporurilor, deoarece nici nu a fost cercetat fondul cauzei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, Înalta Curte constată incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.:
Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")
Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."
Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta nu îndeplineşte exigenţele menţionate de textul legal mai sus citat.
Astfel, recurenţii au susţinut în mod întemeiat că judecătorul fondului nu s-a pronunţat asupra contestaţia lor vizând modul de calcul al sporurilor.
Într-adevăr, analizând acest al doilea capăt de cerere, Curtea de Apel Bucureşti s-a limitat la a cita motivarea Deciziei nr. 15/2021 din 28 iunie 2021, emisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în: Monitorul Oficial nr. 921 din 27 septembrie 2021, fără a aplica această decizie la cauza concretă dedusă judecăţii.
Astfel, instanţa de fond a redat cu fidelitate dispozitivul şi paragrafele 79-95 din Decizia nr. 15/2021 din 28 iunie 2021, emisă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în: Monitorul Oficial nr. 921 din 27 septembrie 2021.
Judecătorul fondului a adăugat la final faptul că "este de prisos a relua analiza criticilor reclamanţilor în ce priveşte limitarea sporurilor, asupra fiecăreia din susţinerile acestora, ÎCCJ răspunzând prin decizia mai-sus menţionată. Or, această decizie a fost pronunţată urmare admiterii unui recurs în interesul legii, fiind obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ.."
Faţă de cele expuse anterior, rezultă cu claritate că motivarea sentinţei recurate nu se conformează exigenţelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului nu a răspuns criticilor aduse prin cererea de chemare în judecată, în privinţa capătului de cerere vizând modul de calcul al sporurilor .
În contextul celor expuse, Înalta Curte reţine că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din Noul C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă, printre altele, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor. Rolul principiului motivării hotărârilor judecătoreşti, consacrat prin acest text legal, este acela de a asigura o bună administrare a justiţiei şi de a face posibil un control judiciar efectiv, motivarea sumară sau confuză echivalând cu nemotivarea.
De asemenea, jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, în sensul că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susţinerile părţilor sunt analizate de instanţă, aceasta având obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor probatorii (hotărârea din 28.04.2005 în cauza Albina contra României).
Înalta Curte apreciază că, deşi prima instanţă a respins acţiunea, în fapt aceasta nu a soluţionat fondul cauzei, întrucât nu s-a pronunţat asupra a ceea ce s-a cerut şi nu a analizat argumente esenţiale expuse de reclamanţi în motivarea acţiunii lor, conform celor arătate mai sus.
Or, în raport cu principii fundamentale ale procesului civil (dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare), soluţionarea fondului presupune elucidarea tuturor aspectelor esenţiale ale raportului juridic dedus judecăţii, astfel cum acestea au fost relevate prin cererile şi apărările părţilor. În mod evident, principiul dublului grad de jurisdicţie împiedică instanţa de control judiciar să analizeze direct în recurs argumentele ce nu au făcut obiectul analizei instanţei de fond.
În schimb, în privinţa capătului de cerere având ca obiect anularea actelor atacate ca efect al stabilirii eronate a salariilor de bază, Înalta Curte reţine că recurenţii nu au criticat argumentele curţii de apel. În schimb, aceştia au făcut referire la existenţa la nivelul familiei ocupaţionale "Justiţia" a unor persoane salarizate corespunzător unui VRS mai mare. Aceste susţineri au fost invocate însă direct în calea de atac, cu ignorarea prevederilor art. 478 şi 494 C. proc. civ. potrivit cărora în recurs nu se poate schimba cauza cererii de chemare în judecat .
Pentru aceste considerente, constatându-se incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de OOOO., PPPP., A., E., I., M., Q., U., Y., BB., FF., JJ., NN., RR., VV., ZZ., DDD., HHH., LLL., PPP., TTT., XXX., BBBB., FFFF., JJJJ., NNNN., D., H., L., P., T., X., AA., EE., II., MM., QQ., UU., YY., CCC., GGG., KKK., OOO., SSS., WWW., AAAA., EEEE., IIII., MMMM., B., F., J., N., R., V., Z., CC., GG., KK., OO., SS., WW., AAA., EEE., III., MMM., QQQ., UUU., YYY., CCCC., GGGG., KKKK., C., G., K., O., S., W., Z., DD., HH., LL., PP., TT., XX., BBB., FFF., JJJ., NNN., RRR., VVV., ZZZ., DDDD., HHHH. împotriva sentinţei civile nr. 1657 pronunţate la 15 noiembrie 2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Respinge recursul declarat de QQQQ. şi RRRR. împotriva sentinţei civile nr. 1657 pronunţate la 15 noiembrie 2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca fiind formulat de persoane fără calitate procesuală.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 14 februarie 2024.