Şedinţa publică din data de 13 mai 2024
Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin sentinţa nr. 550 din data de 7 iulie 2022, Tribunalul Dâmboviţa a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Judeţean de Ambulanţă Dâmboviţa, ca nefondată.
Împotriva sentinţei civile nr. 550 din data de 7 iulie 2022, reclamantul A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea căii de atac promovate, modificarea sau desfiinţarea în totalitate a hotărârii recurate, iar pe fond admiterea acţiunii, invocând cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 1032 din 11 octombrie 2022, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 550 din data de 7 iulie 2022, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, ca nefondat.
Împotriva Deciziei nr. 1032 din data de 11 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022, A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., ce a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023.
Prin Decizia nr. 170 din 14 februarie 2023, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale invocate din oficiu şi a declinat cauza în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Decizia recurată
Prin Decizia nr. 1861 din 28 septembrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a anulat, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva Deciziei nr. 358 din 16 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimatele Casa Naţională de Pensii Publice şi Casa Judeţeană de Pensii Dolj.
În motivare, s-a reţinut că prezenta cerere de revizuire a fost îndreptată împotriva deciziei civile nr. 1032 din data de 11 octombrie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2022, pe care revizuentul a apreciat-o a fi potrivnică Deciziilor nr. 758/24.05.2021, 1062/20.09.2021, 1049/20.09.2021 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarele nr. x/2019, y/2019/a1, 4284/120/2019/a2.
Întrucât hotărârea supusă revizuirii a rămas definitivă la data de 11 octombrie 2022, data la care a fost pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal Decizia nr. 1032, prin care s-a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 550 din data de 07.07.2022 a Tribunalului Dâmboviţa, în raport de modul de calcul al termenelor de procedură socotite pe luni, prevăzute de art. 181 alin. (1) pct. 3 şi alin. (2) C. proc. civ., termenul de exercitare a revizuirii s-a împlinit la data de 11 noiembrie 2022.
Având în vedere că revizuentul a declarat cererea de revizuire la data de 21 noiembrie 2022, conform filei 2 din dosarul cauzei, filă pe care este trecută în mod expres viza de primire a cererii de revizuire, instanţa a constatat că revizuirea este tardiv formulată.
Recursul
Împotriva acestei decizii, în termenul legal, la 9 februarie 2024, prin poştă, revizuentul B. a formulat recurs.
În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut nelegalitatea deciziei pronunţate, excepţia de tardivitate a fost greşit admisă, pentru că nu sunt incidente prevederile art. 248 alin. (2) şi art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ.
Detaliind, recurentul a arătat cele 30 de zile prevăzute de textul de lege au fost calculate greşit, instanţa neţinând cont că luna februarie a avut doar 28 de zile, iar nu 30; termenul de declarare al căii de atac curgând până la 20 martie 2023.
Recurentul a susţinut admisibilitatea cererii de revizuire, pe fond, cu referire la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că Decizia nr. 1032 din data de 11 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022 este potrivnică Deciziilor nr. 758/24.05.2021, nr. 1062/20.09.2021 şi nr. 1049/20.09.2021 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarele nr. x/2019, nr. y/2019/a1 şi nr. 4284/120/2019/a2.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători
Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată următoarele:
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte reţine că recurentul şi-a întemeiat criticile formulate pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Înalta Curte constată că analiza acestora urmează a fi făcută din prima art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât este criticată calcularea termenului de declarare al revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, aşadar criticile au în vedere norme de procedură civilă şi nu norme de drept material.
În esenţă, recurentul a criticat soluţia instanţei, prin care cererea sa de revizuire a fost apreciată ca tardivă, susţinând că termenul legal pentru formularea căii extraordinare de atac ar fi curs până la 20 martie 2023, pentru că se socoteşte pe zile.
Aceste susţineri sunt nefondate, urmând a fi respinse.
Conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care este temeiul juridic al cererii formulate de recurenta revizuentă, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac.
În cauză, prin cererea de revizuire, s-a susţinut că Decizia nr. 1032 din data de 11 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022 este potrivnică deciziilor nr. 758/24.05.2021, nr. 1062/20.09.2021 şi nr. 1049/20.09.2021 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarele nr. x/2019, nr. y/2019/a1 şi nr. 4284/120/2019/a2.
Ultima hotărâre judecătorească a cărei anulare se solicită prin cererea de revizuire este Decizia nr. 1032 a Curţii de Apel Ploieşti, care, fiind pronunţată în recurs, are caracter definitiv de la pronunţare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.
În consecinţă, data pronunţării Deciziei nr. 1032 este momentul la care această hotărâre judecătorească a rămas definitivă şi de când care curge termenul de declarare a căii de atac extraordinare a revizuirii.
În aplicarea art. 181 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează calculul termenelor procedurale, termenul de o lună a curs de la 11 octombrie 2022 şi s-a împlinit la 11 noiembrie 2022, care a fost o zi lucrătoare.
Înalta Curte va respinge susţinerile recurentului, în sensul că termenul de o lună ar trebui calculat pe zile, întrucât modalitatea de calcul a termenelor este detaliată de art. 181 alin. (1) din C. proc. civ., anterior citat, care distinge între termenul de 30 de zile şi cel de o lună.
Or, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost formulată de revizuent la 21 noiembrie 2022, conform vizei de primire aplicată pe memoriul, cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de lege, sens în care Înalta Curte constată în mod legal instanţa de revizuire a reţinut incidenţa în cauză a sancţiunii decăderii revizuentului din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.
Mai mult, Înalta Curte arată că sancţiunea anulării, ca tardivă, a cererii de revizuire a intervenit ca urmare a nedeclarării în termenul legal imperativ a căii extraordinare de atac.
Or, se reţine că recurentul revizuent nu se poate prevala de faptul că nu şi-a îndeplinit o anumită obligaţie procesuală şi anume formularea în termenul legal a cererii de revizuire, pentru că a înţeles să dea o interpretare proprie modalităţii de calcul a termenelor procesuale.
Având în vedere cele arătate mai sus, faţă de soluţia recurată în cauză, Înalta Curte nu va mai analiza susţinerile recurentului, care se referă la fondul cererii de revizuire, prin care sunt aduse argumente pentru admiterea căii extraordinare e atac.
Înalta Curte reţine că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională (de exemplu, prin Deciziile nr. 766/2011, nr. 470/2012 şi nr. 655/2014), a constatat că obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.
De asemenea, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (e.g. Cauza Ashingdane c. Regatului Unit, Cauza Golder c. Regatului Unit), s-a decis în mod constant că statele dispun de o marjă de apreciere care cuprinde şi reglementarea regimului căilor de atac, esenţial fiind ca accesul la un tribunal şi dreptul la un proces echitabil să nu fie afectate în substanţa lor.
Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul B. împotriva Deciziei nr. 1861 din 28 septembrie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2023.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 mai 2024.