Şedinţa publică din data de 13 mai 2024
Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin Decizia nr. 5476 din 16 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 853 din data de 13 octombrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Împotriva Deciziei nr. 5476 din 16 noiembrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x/2022, recurentul A. a formulat revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.
Decizia recurată
Prin Decizia nr. 4267 din 3 octombrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a anulat cererea de revizuire declarată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 5476 din 16 noiembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca insuficient timbrată.
În considerente, instanţa a reţinut că, prin cererea de revizuire, recurentul a invocat motivele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., cuantumul taxei judiciare de timbru aferente acestora fiind de 200 RON, potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2013. Or, revizuentul a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 20 RON, în condiţiile în care i s-a pus în vedere să achite o taxă de timbru în valoare de 200 RON, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare a comunicării adresei emisă de instanţă, aflat la dosar, acesta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei de judecată, cererea de revizuire fiind astfel insuficient timbrată.
Recursul
Împotriva acestei decizii, în termenul legal, revizuentul A. a declarat recurs.
A susţinut că a fost de bună-credinţă, plătind taxa judiciară de timbru de 20 de RON din eroare; ulterior, a plătit şi diferenţa de 180 RON, dovada fiind depusă la dosar.
A solicitat admiterea recursului, precum şi a cererii de revizuire, care a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători
Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată următoarele:
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte reţine că prin întâmpinarea depusă, intimatul a invocat excepţia nulităţii recursului, apreciind că motivele din memoriul de recurs nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Înalta Curte constată că recurentul a criticat soluţia de anulare, ca insuficient timbrată, a cererii de revizuire, apreciind că a plătit o taxă judiciară de timbru cu o valoarea mai mică doar din eroare, plătind ulterior şi restul cuantumului datorat.
Aşadar, critica recurentului poate fi circumscrisă pct. 5 al art. 488 din C. proc. civ., pentru greşita aplicare a legii procesual civile, din perspectiva cărora va fi analizată, urmând a fi respinsă excepţia nulităţii căii extraordinare de atac, pentru neîncadrarea motivelor în cazurile de casare limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
Asupra recursului de faţă, instanţa constată următoarele:
Înalta Curte reţine că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizează neregularităţi de ordin procedural, care sunt sancţionate cu nulitatea, potrivit art. 174 C. proc. civ.
Nulitatea reprezintă principala sancţiune ce se răsfrânge asupra actelor de procedură care au fost aduse la îndeplinire cu nesocotirea dispoziţiilor legale.
Sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se pot include mai multe neregularităţi de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părţi, nesemnarea cererii reconvenţionale, etc.
Aplicând aceste consideraţii teoretice speţei de faţă, Înalta Curte constată că prin cererea de revizuire recurentul a invocat motivele de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., iar cuantumul taxei judiciare de timbru aferente s-a stabilit la suma de 200 RON, în aplicarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, potrivit cărora cererea de revizuire se taxează cu 100 RON pentru fiecare motiv de revizuire invocat.
La termenul de judecată acordat, instanţa a constatat că revizuentul a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru doar în sumă de 20 RON, sens în care a făcut aplicarea art. 148 alin. (6) şi art. 197 din C. proc. civ., raportate la art. 33 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 şi a anulat cererea de revizuire, ca insuficient timbrată.
Prin motivele de recurs, s-a învederat faptul că din eroare a fost plătită doar suma de 20 de RON, recurentul având în intenţie să plătească întreaga suma de 200 de RON; ca urmare, a depus şi dovada plăţii diferenţei de 180 RON.
Verificând înscrisurile depuse la dosar, în deplin acord cu instanţa de revizuire, Înalta Curte constată că prin adresa emisă la 30 martie 2023 şi primită de parte la 3 aprilie 2023, s-a pus în vedere revizuentului A. să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, dosarul de revizuire. Ca urmare, la 10 aprilie 2023, revizuentul a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON, fila x.
Se reţine deci că soluţia de anulare a cererii de revizuire, ca insuficient timbrată, este legală, fiind corectă aplicarea dispoziţiilor art. 148 alin. (6) şi art. 197 din C. proc. civ., raportate la art. 33 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, instanţa pronunţându-se în raport de dovada achitării taxei judiciare de timbru depusă la dosar.
Ataşat motivelor de recurs, a fost depusă şi dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 180 RON, dosar recurs, dar împrejurarea că recurentul a plătit diferenţa nu are nicio relevanţă în cauză, pentru că toate înscrisurile de care înţelege partea să se folosească trebuie depuse la dosar înainte de închiderea dezbaterilor asupra chestiunilor litigioase.
În plus, Înalta Curte constată că diferenţa de taxă judiciară de timbru în sumă de 180 RON a fost achitată ulterior pronunţării asupra cererii de revizuire, respectiv la 13 februarie 2024.
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că decizia recurată este legală, iar criticile formulate nu pot fi primite, sens în care va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Prahova.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 4267 din 3 octombrie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2023.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 mai 2024.