Şedinţa publică din data de 18 martie 2024
Asupra recursului, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Acţiunea disciplinară
Prin acţiunea disciplinară înregistrată pe rolul secţiei pentru procurori în materie disciplinară sub nr. x/2022, Inspecţia Judiciară a solicitat instanţei disciplinare ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pârâtului A., prim-procuror militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, cercetat sub aspectul săvârşirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din acelaşi act normativ.
În motivarea acţiunii, în esenţă, s-a reţinut că procurorul A., în cadrul interviului acordat în calitate de copreşedinte al B., difuzat în data de 20 iulie 2022 pe site-ul "presshub.ro" şi ulterior preluat pe site-urile "epochtimes-romania.com" şi "www.x.ro", prin exprimarea unor idei/judecăţi de valoare, în afara exercitării atribuţiilor de serviciu, a adus atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei.
2. Hotărârea secţiei pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii
Prin hotărârea nr. 10P din 13 septembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022 de secţia pentru procurori în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii s-a respins acţiunea disciplinară exercitată de Inspecţia Judiciară împotriva pârâtului A., prim-procuror militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, cercetat sub aspectul săvârşirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ca neîntemeiată.
Astfel, instanţa disciplinară a constatat că procurorul pârât A. nu a depăşit limitele libertăţii de exprimare consacrate de tratatele la care România este parte şi apărate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, aşadar nu au fost întrunite cumulativ elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată.
3. Recursul exercitat împotriva hotărârii instanţei disciplinare
Împotriva hotărârii anterior menţionate, a formulat recurs Inspecţia Judiciară, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, sub nr. x/2023.
Prin cererea de recurs, recurenta solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii disciplinare exercitate în cauză.
Consideră că hotărârea atacată este nelegală, întrucât a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind invocată incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Recurenta apreciază că, în cauză, contrar celor reţinute de instanţa disciplinară au fost administrate probe suficiente pentru a arată fără dubiu că intimatul-pârât a săvârşit abaterea disciplinară reţinută în sarcina acestuia.
Chiar dacă nu ignoră necesitatea respectării dreptului la liberă exprimare, Inspecţia Judiciară apreciază că, în speţă, conduita pârâtului procuror în calitate de copreşedinte al B., precum şi declaraţiile publice făcute în acest context în cadrul interviului difuzat în data de 20 iulie 2022 pe site-ul presshub.ro, interviu ce a fost preluat pe site-urile epochtimes-romania.com şi www.x.ro, au încălcat obligaţia de rezervă impuse magistraţilor în exercitarea libertăţii de exprimare, în considerarea statutului lor.
Mai arată recurenta că afirmaţiile şi susţinerile făcute în spaţiul public de magistrat, precum şi modalitatea concretă în care au fost prezentate evenimentele, constituie atât o manifestare contrară demnităţii funcţiei, cât şi manifestare de natură a aduce atingere imparţialităţii şi prestigiului justiţiei.
Prin urmare, deşi statutul de magistrat nu îl privează pe magistrat de protecţia instituită de art. 10 CEDO, recurenta consideră că responsabilitatea în menţinerea imaginii şi a statutului funcţiei impunea prudenţă şi moderaţie în exprimare. Obligaţia de rezervă în privinţa exerciţiului dreptului la liberă exprimare funcţiona, în condiţiile în care susţinerile sale, făcute publice în maniera respectivă au depăşit această sferă.
Analiza afirmaţiilor publice relevă faptul că magistratul nu s-a limitat la a-şi exprima opinia referitoare la o anumită stare de fapt. Acesta a formulat explicit suspiciuni sau temeri cu privire la pretinse fapte penale săvârşite de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, la presupuse influenţe ale acestora asupra viitorilor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, sugerând existenţa unui potenţial pericol cu privire la respectarea legii de către persoanele cu funcţii de conducere din cadrul sistemului judiciar, aspecte care, prin potenţialul de afectare a prestigiului justiţiei sunt inoportune şi nepermise unui magistrat, fiind depăşite limitele dreptului la liberă exprimare, astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Menţionează că în conţinutul interviului, magistratul a folosit un limbaj inadecvat făcând afirmaţii jignitoare la adresa unor persoane cu funcţii importante, instituţii, structuri ale statului şi care evocă un comportament contrar standardelor de conduită şi obligaţiilor prevăzute de lege, regulamente şi Codul deontologic al magistraţilor.
Contrar opiniei instanţei disciplinare, apreciază că în pofida faptului că tema interviului din 20 iulie 2022 şi discuţiile purtate au avut o bază factuală, respectiv şedinţa Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 19 iulie 2022, prin care s-au admis contestaţiile formulate de judecători în vederea alegerii viitorilor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii şi s-a dispus reluarea turului al doilea de scrutin, comportamentul magistratului concretizat în afirmaţii, expresii neprincipiale la adresa unor persoane cu funcţii importante şi instituţii ale statului a fost de natură a pune la îndoială credibilitatea acestora şi de a aduce atingere demnităţii persoanelor implicate (au fost nominalizate anumite persoane cu înalte funcţii publice - Ministrul C. alături de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, printre care doamna judecător D.), prin afirmaţiile făcute aducându-se şi un prejudiciu de imagine acestor persoane.
Ca atare, consideră că, sub aspectul laturii obiective, atitudinea de nerespectare a obligaţiei de rezervă, prin manifestările publice, întruneşte cerinţele prevăzute de textul legal anterior citat.
Mai arată că urmarea imediată constă în afectarea prestigiului justiţiei şi a respectului opiniei publice faţă de funcţia de magistrat în condiţiile în care magistratul a indus ideea că activitatea întregii autorităţi judecătoreşti reprezintă un simplu joc de putere, cu implicaţii politice, împrejurări ce au fost de natură a crea un sentiment de nesiguranţă a cetăţenilor în actul de justiţie, cu consecinţa producerii unui prejudiciu imaginii persoanelor menţionate în cadrul interviului.
În acest context, menţionează jurisprudenţa CEDO care a arătat că, în aprecierea limitelor criticii admisibile, trebuie să se ţină seama de misiunea particulară a puterii judiciare în societate. Ca garant al justiţiei, valoare fundamentală într-un stat de drept, acţiunea sa are nevoie de încrederea cetăţenilor pentru a-şi atinge scopurile. (Prager et Oberschlick c. Austriei).
4. Apărările formulate de părţi
Intimatul a formulat note de şedinţă prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece, consideră că, pe de o parte, criticile aduse hotărârii recurate nu îndeplinesc cumulativ condiţiile pentru reţinerea în sarcina prim-procurorului A. abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea 303/2004, iar pe de altă parte, faptele reţinute de către Inspecţia judiciară nu există.
Pentru a fi antrenată răspunderea disciplinară a unui magistrat, arată intimatul-pârât că este necesar să existe o conduită ilicită a acestuia, de încălcare a obligaţiilor stabilite de legi şi regulamente.
Or, procurorul, ca orice cetăţean, are libertatea de exprimare şi libertatea convingerilor sale, drept consacrat în Constituţia României în art. 30, precum şi în art. 10 din CEDO.
Prin urmare, învederează că activitatea intimatului-pârât şi calitatea acestuia de copreşedinte al B. trebuie apreciate în lumina principiilor enunţate de practica CEDO cu privire la libertatea de exprimare a magistratului.
Contrar motivelor de recurs formulate de către Inspecţia Judiciară, învederează că pârâtul prim-procuror A. s-a implicat în dezbateri de interes general cu privire la funcţionarea sistemului de justiţie. Aceste dezbateri sunt apărate de jurisprudenţa CEDO, respectiv este o obligaţie profesională a magistraţilor care trebuie să se implice activ în apărarea statului de drept. Or, în opinia exprimată prin notele scrise, susţinerea contrară a Inspecţiei judiciare contravine libertăţii de exprimare consacrate de Tratatele la care România este parte şi apărate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Consideră că pârâtul A. nu a încălcat obligaţia de rezervă a magistratului, acesta exercitându-şi dreptul la liberă exprimare, la opinie şi proprie conştiinţă, prin raportare bineînţeles, la soluţiile şi silogismele logico-juridice, criticabile, condamnabile moral, infirmate şi sancţionate de către jurisprudenţa Consiliului Superior al Magistraturii şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În concluzie, susţine că din probatoriul administrat de către Inspecţia Judiciară nu rezultă că prim procurorul A. a încălcat abaterea prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea 303/2004, actualizată. Arată că instanţa disciplinară analizând materialul probator administrat în cauză, în mod corect, a reţinut că nu a fost administrată nicio probă concludentă sau pertinentă. Totodată, arată că opiniile exprimate de prim procurorul pârât nu au creat o imagine negativă în societate care ar putea să se răsfrângă asupra justiţiei în ansamblul său şi nu se poate concluziona că s-a adus în vreun fel atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând hotărârea atacată, prin prisma criticilor din recurs, subsumate motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că argumentele dezvoltate de recurentă în cererea de recurs vizează încălcarea normelor de drept substanţial, mai precis, faptul că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare reţinute prin acţiunea disciplinară.
Instanţa supremă reţine că ceea ce se impută, în esenţă, pârâtului procuror este faptul că acesta a criticat modul în care Consiliul Superior al Magistraturii a acordat un vot contradictoriu, în percepţia magistratului, în privinţa alegerilor care tocmai se finalizaseră şi care beneficiau de un tur suplimentar de scrutin.
Prin hotărârea atacată s-a reţinut că nu sunt întrunite cumulativ elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit dispoziţiilor legale anterior arătate, constituie abatere disciplinară "manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, săvârşite în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu".
Pentru existenţa elementului material al laturii obiective a acestei abateri disciplinare trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii: să existe o manifestare/manifestări ale magistratului de natură a aduce atingere onoarei, probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, acestea să fie săvârşite în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu, astfel încât legătura de cauzalitate între aceste manifestări şi urmarea produsă să fie neîndoielnică.
Aşadar, pentru a fi antrenată răspunderea disciplinară a unui magistrat este absolut necesar să existe o conduită ilicită a acestuia, de încălcare a obligaţiilor stabilite prin legi şi regulamente.
Obiectul abaterii disciplinare prevăzute de dispoziţiile art. 99 lit. a) din Legea 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi cu modificările ulterioare, este format din totalitatea normelor legale şi/sau regulamentare, inclusiv cele privind conduita care reglementează onoarea, probitatea profesională ori prestigiului justiţiei.
Onoarea profesională implică ca procurorul să se asigure ca, prin conduita profesională şi cea în afara exercitării atribuţiilor specifice, nu pune în pericol imaginea publică a funcţiei publice, a unităţii de parchet şi a sistemului judiciar.
Probitatea profesională poate fi definită ca fiind aprecierea calităţilor profesionale ale magistraţilor de către societate.
Prestigiul justiţiei reprezintă aprecierea publică pozitivă a sistemului judiciar în ansamblul său, apreciere globală care este făcută în raport de onoarea şi probitatea profesională a magistraţilor, fiind rezultatul aprecierilor publice individuale ale acestora. Raportat la persoană, prestigiul funcţiei este atributul social al procurorului ca urmare a dobândirii calităţii de magistrat şi poate fi afectat prin adoptarea unui comportament care încalcă normele impuse prin legi şi regulamente.
Demnitatea funcţiei este dată de conduita proprie a procurorului, care presupune respectarea valorilor ce compun prestigiul funcţiei.
În considerarea celor mai sus expuse, procurorul este obligat, prin natura funcţiei, să respecte standardele de conduită prevăzute în mod expres, clar şi fără echivoc în dispoziţiile legale şi regulamentare, naţionale şi internaţionale, a căror cunoaştere şi respectare sunt obligatorii, atât pe parcursul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, cât şi în afara exercitării acestora.
În analiza condiţiilor de angajare a răspunderii disciplinare pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, în acord cu instanţa disciplinară, se reţine că, în jurisprudenţa CEDO, s-a statuat în sensul că art. 10 alin. (2) din Convenţie garantează un nivel ridicat de protecţie a libertăţii de exprimare în privinţa unor subiecte de interes general, cum sunt cele vizând funcţionarea sistemului judiciar, chiar dacă declaraţia judecătorului vizează chestiuni care suscită dezbateri cu implicaţii politice, asociate unei marje restrânse de apreciere a autorităţilor atunci când afirmaţiile au legătură cu un asemenea subiect (Baka împotriva Ungariei, par. 159, 165; Roland Dumas împotriva Franţei, par. 43; Morice, par. 125; Kudeshkina împotriva Rusiei, par. 99-100), fiind necesar.
Contrar susţinerilor recurentei Inspecţia Judiciară, atât subiectele abordate cât şi modalitatea concretă de exprimare a domnului procuror în cuprinsul interviului nu reflectă exprimarea unor opinii personale într-o manieră neprincipială, de natură a pune la îndoială competenţa profesională şi integritatea unor magistraţi.
Astfel, în acord cu instanţa disciplinară, Înalta Curte constată că modul în care domnul procuror a prezentat şi s-a exprimat cu privire la modul în care Consiliul acordase un vot contradictoriu, în percepţia sa, cu privire la alegerile care tocmai se finalizaseră şi care beneficiau de un tur suplimentar de scrutin se circumscriu nivelului ridicat de protecţie conferit exercitării dreptului la liberă exprimare cu privire la asemenea subiecte de interes general, nefiind identificate elemente care să conducă la concluzia atingerii aduse justului echilibru între nevoia de protecţie a acestui drept şi nevoia de a proteja autoritatea puterii judecătoreşti şi drepturile altor persoane.
În privinţa modului concret de exprimare a opiniilor asumate de domnul procuror, în cuprinsul interviului în discuţie este folosit un limbaj adecvat şi echilibrat, care nu depăşeşte limitele deontologiei profesionale, nu încalcă obligaţia de rezervă impusă magistraţilor în exercitarea libertăţii de exprimare şi nu aduce atingere independenţei, imparţialităţii ori prestigiului justiţiei.
În concluzie, Înalta Curte reţine că nu este îndeplinit elementul material al laturii obiective a abaterii disciplinare, care presupune existenţa unor manifestări care să aducă atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, ceea ce face inutilă analiza existenţei celorlalte elemente constitutive ale abaterii.
Pentru aceste argumente, în circumstanţele relevate de probatoriul administrat, instanţa disciplinară a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, fiind nefondat motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat de recurenta Inspecţia Judiciară.
Pentru considerentele arătate, Completul de 5 judecători constată că hotărârea secţiei pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul criticilor invocate de recurentă, astfel că, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta Inspecţia Judiciară împotriva hotărârii nr. 10P din 13 septembrie 2023 pronunţate de Consiliului Superior al Magistraturii - secţia pentru procurori în materie disciplinară, în dosarul nr. x/2022.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 martie 2024.