Şedinţa publică din data de 15 aprilie 2024
I. Circumstanţele cauzei
Prin încheierea din 8 mai 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2022.1.1.1.1 au fost respinse, ca inadmisibile, cererile formulate de A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, art. 270 din Legea nr. 53/2003 şi art. 9 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.
Decizia recurată
Prin Decizia nr. 227 din 9 octombrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a respins, ca tardiv, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 8 mai 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2022.1.1.1.1.
În motivare, instanţa a avut în vedere prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 raportat la art. 181 alin. (1) pct. 1. din C. proc. civ., potrivit cărora a reţinut că termenul de 48 de ore de la pronunţare pentru exercitarea recursului s-a împlinit la 11 mai 2023.
S-a constatat că recurentul a formulat calea de atac în afara termenului legal, întrucât a depus cererea de recurs la 15 iunie 2023, după cum rezultă din adresa email prin care a fost transmisă declaraţia de recurs, dosarul de recurs.
Contestaţia în anulare
Împotriva acestei decizii, la 9 noiembrie 2023, A. a declarat contestaţie în anulare.
În cuprinsul căii extraordinare de atac, s-a arătat că procedura de citare cu autorul dosarului nu a fost legal îndeplinită în data de 8 mai 2023, faţă de art. 14 alin. (1) din C. proc. civ., cu referire la art. 503 alin. (1) din C. proc. civ.
A susţinut că instanţa a amestecat şi confundat dosarele asociate celui principal, nr. x/2022/a1, iar minutele pronunţate nu sunt legale.
În egală măsură, motivele de recurs formulate în dosarul finalizat prin Decizia nr. 227/2023 nu au fost analizate de instanţă, iar soluţia de respingere ca tardivă este una nelegală, pentru citarea sa nelegală.
Conţinutul hotărârii recurate nu respectă dispoziţiile prevăzute de art. 425 din C. proc. civ., fiind ignorate motivele invocate prin memoriul de recurs.
II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători
Analizând excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, invocată de intimată prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare şi nesuspensivă de executare, prin care se cere însăşi instanţei ce a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, să îşi anuleze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., care este temeiul de drept al cererii de faţă, contestaţia în anulare de drept comun poate fi exercitată atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
Dispoziţiile art. 503 alin. (2) din C. proc. civ. reglementează contestaţia în anulare specială. Condiţia de admisibilitate vizează doar obiectul acesteia, putând fi exercitată împotriva hotărârilor date de instanţe de recurs, precum şi împotriva hotărârilor date de instanţa de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.
Motivele contestaţiei în anulare speciale sunt strict şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1-4 din C. proc. civ., ele neputând fi extinse prin analogie şi altor situaţii asemănătoare.
C. proc. civ. prevede patru motive pentru care poate fi exercitată contestaţia în anulare specială: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.
În speţa de faţă, în memoriul prin care a formulat contestaţia în anulare, contestatorul a susţinut că nu ar fi fost legal citat pentru termenul din 8 mai 2023, când ar fost pronunţată decizia contestată în cauză.
Ca o primă chestiune, Înalta Curte reţine că Decizia nr. 227 a fost pronunţată la 9 octombrie 2023, iar contestatorul face referire la şedinţa din 8 mai 2023, când au fost soluţionate cererile formulate de A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, art. 270 din Legea nr. 53/2003 şi art. 9 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.
Verificând dosarul nr. x/2022.1.1.1.1.1, aflat pe rolul acestei instanţe, Înalta Curte reţine că decizia a cărei anulare se solicită prin prezenta cale de atac a fost pronunţată la 9 octombrie 2023, pentru când contestatorul a fost legal citat, potrivit dovezilor aflate la filele x, fiind nefondate susţinerile pe acest aspect.
Contestatorul a mai învederat şi că instanţa nu ar fi răspuns tuturor motivelor de recurs, prin Decizia nr. 227/2023 nefiind analizate toate aspectele invocate.
Aceste susţineri sunt, de asemenea, nefondate, câtă vreme, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. "Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei."
Aşadar, instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiei tardivităţii recursului, invocată din oficiu; prin admiterea respectivei excepţii, a fost respins, ca tardiv, recursul, iar instanţa de judecată nu a mai avut în vedere criticile formulate prin memoriul de recurs, în raport de soluţia pronunţată.
Mai reţine Înalta Curte că prin cererea depusă la 11 ianuarie 2024, contestatorul a făcut referire la sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 453 din C. proc. civ., în ceea ce priveşte conflictul de muncă al reclamantului cu intimatele, reglementat de Legea nr. 53/2003 şi de contractul colectiv de muncă.
Din motivarea acesteia, Înalta Curte reţine că sunt avute în vedere chestiunile vizând procesul de fond dintre contestator şi intimate şi nu sunt criticate pentru neconformitate cu legea fundamentală textele de lege ce reglementează contestaţia în anulare.
Ca urmare, prin raportare la dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cerinţele de admisibilitate ale căii extraordinare de atac, motiv pentru care va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare declarată în cauză.
Văzând dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi înscrisurile depuse de intimată, va obliga pe contestatorul A. la plata sumei de 2216,83 RON, cheltuieli de judecată către intimata B. S.R.L., reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare declarată de A. împotriva Deciziei nr. 227 din 9 octombrie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2022.1.1.1.1.1.
Obligă pe contestatorul A. la plata sumei de 2216,83 RON, cheltuieli de judecată către intimata B. S.R.L..
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 aprilie 2024.