Salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Modalitatea de stabilire a drepturilor salariale ale consilierilor de soluționare a contestațiilor în domeniul achizițiilor publice
Cuprins pe materii: Drept administrativ reglementat prin legi speciale. Salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
Index alfabetic:
- Consiliul National de Soluționare a Contestațiilor
- Consilier
- Salarizare
Legea nr. 101/2016, art. 46 alin. (1)
Legea nr. 153/2017, anexa nr. IX lit. B, pct. 27, art. 7 lit. d), art. 10 alin. (2), art. 28 alin. (2)
Drepturile salariale ale consilierilor de soluționare a contestațiilor în domeniul achizițiilor publice se stabilesc prin raportare la dispozițiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, respectiv având în vedere anexa nr. IX lit. B, pct.27 şi art. 10 alin. (2) din Legea nr. 153/2017.
Aceste prevederi stabilesc faptul că gradațiile corespunzătoare tranșelor de vechime sunt incluse în indemnizația lunară/salariul de bază, dispoziții legale aplicabile în mod evident în cazul consilierilor de soluționare a contestațiilor în domeniul achizițiilor publice, dată fiind asimilarea acesteia cu cea a categoriei demnitarilor care, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 153/2017, raportat la art. 7 lit. d) din același act normativ, nu beneficiază de sporuri permanente, temporare şi/sau de doctorat, indemnizația lunară fiind singura formă de remunerare.
De asemenea, instanța supremă reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 153/2017, modificată și completată, în raport de care se impune stabilirea salariilor de bază prin înmulțirea coeficienților din Anexa nr.9-B-Funcţii de demnitate publică numite cu salariu minim brut garantat în plată, respectiv prin aplicarea coeficienților corespunzători indemnizațiilor persoanelor numite în funcții publice de consilieri de concurență, vicepreședinte și președinte, potrivit legii, din cadrul Consiliului Concurenței.
I.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2633 din 16 mai 2024
I Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acțiunii deduse judecății
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel București, Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2/2020, la data de 31.03.2020, reclamantul Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor - C.N.S.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, în temeiul pct. 227 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi din 29.05.2014, aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 155/2014:
1. Anularea încheierii nr. 4/10.03.2020, emise de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României, prin care s-a soluţionat contestaţia C.N.S.C. nr. 4626/06.02.2020, promovată împotriva deciziei nr. 1/20.01.2020, emise de Curtea de Conturi, Departamentul VIII,
2. Anularea deciziei nr. 1/20.01.2020, emise de Curtea de Conturi, Departamentul VIII, şi admiterea în totalitate a contestaţiei C.N.S.C. nr. 4626/06.02.2020, respectiv:
a) anularea măsurii dispuse la pct. l din Decizia nr. 1/20.01.2020, emisă de Curtea de Conturi, Departamentul VIII, privind „suspendarea procedurii de acordare a veniturilor salariate ale membrilor C.N.S.C. - consilieri de soluţionare a contestaţiilor din domeniul achiziţiilor publice, rezultată din aplicarea combinată a prevederilor legale aferente celor două regimuri juridice funcţiei publice şi funcţiei de demnitate publică şi asigurarea conformităţii cu prevederile Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare [referitoare la art. 28 alin. (2) care prevede stabilirea salariilor de bază prin asimilare cu funcţiile şi salariile de bază prevăzute în anexele la Legea-cadru şi aplicabile categoriei de personal respective, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice]”,
b) anularea măsurii dispuse la pct. 2 din Decizia nr. 1/20.01.2020, emisă de Curtea de Conturi, Departamentul VIII, privind „reîncadrarea membrilor Consiliului National de Soluţionare a Contestaţiilor (consilieri de soluţionare a contestaţiilor în domeniul achiziţiilor publice) corespunzător funcţiei publice specifice de funcţionar public cu statut special, stabilirea şi acordarea veniturilor salariale în concordantă cu dispoziţiile Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare”.
c) anularea măsurii dispuse la pct. 3 din Decizia nr. 1/20.01.2020, emisă de Curtea de Conturi, Departamentul VIII, privind „efectuarea prin compartimentul de audit public intern al C.N.S.C” a unei misiuni de audit financiar având ca obiect stabilirea, recuperarea şi virarea la bugetul de stat a sumelor acordate necuvenit personalului C.N.S.C., rezultate din calcularea eronată a indemnizaţiilor aferente concediilor medicale şi concediilor de odihnă care au avut drept bază de calcul drepturile salariale acordate în luna ianuarie 2018 şi
d) anularea măsurii dispuse la pct. 4 din Decizia nr. 1/20.01.2020, emisă de Curtea de Conturi, Departamentul VIII, privind „efectuarea prin compartimentul de audit public intern a unei acţiuni de verificare având ca obiect stabilirea sumelor acordate necuvenit, rezultate din calcularea eronată a drepturilor salariale achitate personalului care în anul 2018 a îndeplinit condiţiile de avansare în transe de vechime superioară, recuperarea şi virarea la bugetul de stat a sumelor decontate nelegal si/sau a penalităţilor de întârziere aferente”.
3. Suspendarea în integralitate a măsurilor dispuse de Curtea de Conturi a României prin Decizia nr. 1/20.01.2020, emisă de Curtea de Conturi, Departamentul VIII, în temeiul art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 2051 din 7 noiembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, aşa cum a fost completată, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Recurentul-reclamant Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 2051/07.11.2022, pronunțate de Curtea de Apel București, Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. x/2/2020, solicitând casarea în tot cu trimitere spre rejudecare, iar, în subsidiar, casarea în tot şi admiterea acestuia.
Se arată că sentința civilă nr. 2051/07.11.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a XI-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2/2020, este nelegală fiind incidente dispozițiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.
Hotărârea pronunțată încalcă prevederile art. 46 alin. (1) teza a I-a, alin. (21), alin. (4), alin. (5) și alin. (6) din Legea nr. 101/2016, cu modificările și completările ulterioare, art. 417 și art. 424 alin. (1)-(6) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, art. 6 și art. 10 alin. (1), alin. (2), (5) și alin. (6) Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare și art. 25 și urm. din H.G. nr. 1037/2011 și art. 31 și urm. din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare.
Se arată că decizia civilă nr. 398/06.04.2020, pronunțată în dosarul nr. x/3/2018, sentința civilă nr. 6869/2018, pronunțată în dosarul nr. y/3/2018, nu reprezintă izvor de drept și nu poate constitui temei de drept cu privire la normele legale în temeiul cărora consilierii de soluționare a contestațiilor din cadrul C.N.S.C., pot beneficia de drepturile salariale prevăzute de lege.
Obiectul cererii de chemare în judecată în litigiile anterior menționate a fost anulare act administrativ, fiind pronunțate astfel că puterea de lucru judecat nu poate fi incidentă în litigiul dedus judecății, fiind incidente dispozițiile prevăzute de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.
Potrivit art. 7 lit. a) și j) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, statuează că: „Art. 7. - Termeni
În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație:
a) salariul de bază reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul plătit din fonduri publice, corespunzător funcției, gradului/treptei profesionale, gradației, vechimii în specialitate, astfel cum este stabilită în anexele nr. I-IX;
j) gradația reprezintă salariul de bază corespunzător funcției, acordat în raport cu vechimea în muncă, în condițiile prezentei legi;”, astfel, în mod netemeinic și nelegal, a reținut incidența dispozițiilor: „Anexei nr. IX, lit. B, pct. 27 și art. 10 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare rezultă că gradația este inclusă în indemnizația lunară/salariul de bază prevăzut pentru consilierul de concurență, iar indemnizația lunară/salariul de bază al consilierului de concurență se aplică prin asimilare și consilierului de soluționare a contestațiilor în domeniul achizițiilor publice, raportat la art. 7 lit. d) din același act normativ nu beneficiază de sporuri permanente, sporuri temporare și/sau de doctorat, indemnizația lunară fiind unica formă de remunerare”, în ciuda dispozițiilor legale aplicabile consilierilor de soluționare a contestațiilor în domeniul achizițiilor publice – funcționar public cu statut special în cadrul Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, astfel că devin incidente dispozițiile prevăzute de art. 488 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.
Sentința civilă nr. 2051/07.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal este netemeinică și nelegală, fiind pronunțată și cu încălcarea Anexei IX, lit. A, lit. B, lit. C și lit. D din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare. Legiuitorul a prevăzut în mod expres care sunt funcțiile de demnitate publică alese, numite și cele asimilate, respectiv personalul din instituții publice din subordinea Guvernului. Ori, potrivit art. 37 din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, cu modificările și completările ulterioare: „(1) Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, denumit în continuare Consiliul, este organism independent cu activitate administrativ-jurisdicțională.
(2) Consiliul are personalitate juridică și funcționează conform prezentei legi, pe baza propriului regulament de organizare și funcționare, care se aprobă cu majoritate absolută prin hotărâre a plenului Consiliului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) În activitatea sa, Consiliul se supune numai legii, iar ședințele plenului Consiliului sunt legal constituite în prezența majorității membrilor acestuia.
(4) În ceea ce privește deciziile sale, Consiliul este independent și nu este subordonat niciunei autorități sau instituții publice”, astfel că devin incidente dispozițiile prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
Astfel cum s-a arătat, cu atât mai mult cu cât atât la data intrării în vigoare a Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor , cât și ulterior, legiuitorul a reglementat potrivit art. 46 alin. (4), alin. (5) și alin. (6), și respectiv art. 46 alin. (21) din același act normativ, că: „(21) Membrilor Consiliului le sunt aplicabile toate drepturile, beneficiile și obligațiile specifice funcției publice.
(4) Prevederile prezentei legi se completează cu dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în măsura în care nu contravin prezentei reglementări.
De asemenea, așa cum rezultă din considerentele sentinței civile nr. 6869/2018 și a sentinței civile nr. 5760/2018, Tribunalul București, nu a avut în vedere dispozițiile art. 46 alin. (1) teza a I-a, alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, coroborat cu dispozițiile prevăzute de art.7 lit. a), lit. i), lit. j) și lit. m) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit art. 20, art. 21, art. 23 lit. i) și art. 25 din H.G. nr. 1037/2011 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și Funcționare al Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, cu modificările și completările ulterioare:
„Art. 20. - Membrii Consiliului sunt numiți în funcție prin decizie a primului-ministru, pe baza promovării concursului organizat în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum și cu cele ale Hotărârii Guvernului nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare.”
Comparația din punct de vedere al celorlalte drepturi salariale de care beneficiază consilierul de soluționare a contestațiilor din cadrul C.N.S.C., în corelație cu consilierul de concurență (art. 15 din Legea nr. 21/1996), s-a făcut și cu eludarea cadrului legal european și național, care reglementează cadrul instituțional.
Statutul personalului Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, și salarizarea personalului tehnico-administrativ și a consilierilor de soluționare a contestațiilor din cadrul C.N.S.C., a fost reglementat de art. 260 și urm. din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, [în vigoare de la 30 iunie 2006 până la 25 mai 2016, fiind abrogat prin Lege nr. 98/2016 și înlocuit de Lege nr. 99/2016; Lege nr. 98/2016; Lege nr. 100/2016; Lege nr. 101/2016)], care transpune Directivele CE și CCE, conform art. 307, care statuează că: „Prezenta ordonanță de urgență transpune Directiva nr. 2004/18/CE privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de lucrări, de furnizare și de servicii, Directiva nr. 2004/17/CE privind coordonarea procedurilor de achiziție aplicate de entitățile care operează în sectoarele apă, energie, transport și servicii poștale, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (J.O.U.E.) nr. L134 din 30 aprilie 2004, cu excepția art. 41 (3), art. 49 (3)-(5) și art. 53, care se transpun prin hotărâre a Guvernului, Directiva nr. 1989/665/CEE privind coordonarea legilor, regulamentelor și prevederilor administrative referitoare la aplicarea procedurilor de recurs în materie de atribuire a contractelor de furnizare și de lucrări, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (J.O.C.E.) nr. L395 din 30 decembrie 1989, și Directiva nr. 1992/13/CEE privind coordonarea legilor, regulamentelor și prevederilor administrative referitoare la aplicarea regulilor Comunității pentru procedurile de achiziție a entităților care operează în sectoarele apă, energie, transport și telecomunicații, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (J.O.C.E.) nr. L76 din 23 martie 1992, cu excepția art. 9-11, care se transpun prin hotărâre a Guvernului”, coroborat cu Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici și Legea salarizării în sistemul bugetar în vigoare în perioada 2006-2016.
Ulterior, începând cu anul 2016, Statutul personalului Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor și salarizarea personalului auxiliar și a consilierilor de soluționare a contestațiilor din cadrul C.N.S.C., a fost reglementat de art. 44 și urm. din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, cu modificările și completările ulterioare, care transpune Directiva CCE conform art. 71.
Pe cale de consecință, statutul special în calitate de funcționar public al consilierului de soluționare a contestațiilor din cadrul Consiliului Național al Contestațiilor nu este conferit din perspectiva asimilării din punct de vedere al salariului de bază cu consilierul de concurență, statul special fiind conferit de legiuitor prin prisma dispozițiilor art. 46 alin. (1) teza a I-a din Legea nr. 101/2016 din perspectiva atribuțiilor stabilite în sarcina C.N.S.C., atât prin Directivele europene anterior menționate, cât și prin transpunerea acestora la nivel național.
Pentru a demonstra că recurentul nu face o interpretare proprie, astfel cum a procedat pârâta în toate actele de control întocmite în perioada 2017-2021, ce exced intenției legiuitorului prin reglementarea prevăzută de art. 262 alin. (4) și alin. (5) din O.U.G. nr. 34/2006, se arată că, în ceea ce privește calitatea de funcționar public cu statut special al consilierului de soluționare a contestațiilor din cadrul C.N.S.C., în perioada 2006-2019 erau incidente dispozițiile art. (1) și alin. (2), art. 4 alin. (1) și alin. (2), art. (5) alin. (1) lit. g), art. 62 alin. (2), alin. (3), alin. (4) și alin. (5) și art. 87 din Legea nr. 188/1999 privind Statul funcționarilor publici (în vigoare de la 07 ianuarie 2000 până la 31 decembrie 2019, fiind înlocuit prin Codul administrativ 2019).
De asemenea, din perspectiva art. 46 alin. (1) teza a I-a, alin. (21), alin. (4), alin. (5) și alin. (6) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, se solicită să se constate că legiuitorul a reglementat statutul de funcționar public cu statut special al consilierului de soluționare a contestațiilor din perspectiva acelorași norme legale.
Pe cale de consecință, în mod netemeinic și nelegal, atât pârâta prin actele de control efectuate și întocmite, cât și Curtea de Apel București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în considerentele sentinței civile nr. 2051/07.11.2022, pronunțate în dosarul nr. x/2/2020, în mod netemeinic și nelegal, a reținut incidența art. 22 din Legea nr. 21/1996, art.7 lit. d), art. 10 alin. (2) teza a II-a, art. 28 alin. (2) și art. 36 din Legea nr. 153/2017, astfel că devin incidente dispozițiile prevăzute de art. 488 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.
Demnitarii și funcția de demnitate publică sunt definite de art. 5 lit. v) și lit. z) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare: „v) demnitarii - persoane care exercită funcții de demnitate publică în temeiul unui mandat, potrivit Constituției, prezentului cod și altor acte normative;
z) funcția de demnitate publică - ansamblul de atribuții și responsabilități stabilite prin Constituție, legi și/sau alte acte normative, după caz, obținute prin învestire, ca urmare a rezultatului procesului electoral, direct sau indirect, ori prin numire;”, norme legale care nu sunt incidente în cazul consilierilor de soluționarea a contestațiilor din cadrul C.N.S.C., care sunt funcționari publici cu statut special.
Se arată că membrii Consiliului sunt funcționari publici cu statut special și nu sunt demnitari numiți sau aleși.
Consilierii de soluționare a contestațiilor nu sunt numiți pe o perioadă determinată de 5 ani, astfel cum sunt numiți membrii Consiliului Concurenței [art. 15 alin. (2) Legea nr. 21/1996 cu completările și modificările ulterioare], aceștia fiind recrutați conform Legii nr. 188/1999, coroborat cu art. 45 din Legea nr. 101/2016 prin concurs, numirea în funcția publică fiind pe o perioadă nedeterminată.
Nu implică aceleași condiții de vechime în funcție/specialitate și de studii, astfel în timp ce consilierul de concurență potrivit art. 15 alin. (4) lit. d) Legea nr. 21/1996 pentru a fi numit trebuie să aibă „o vechime de minimum 10 ani în activități din domeniul economic sau juridic”, Consilierul de soluționare a contestațiilor potrivit art. 45 alin. (2) Legea nr. 101/2016 trebuie să aibă „o vechime de 9 ani în domeniul juridic, economic sau tehnic, precum și o experiență de cel puțin 2 ani în domeniul achizițiilor publice.”
Condițiile de muncă sunt diferite, sens în care a se vedea procedura de soluționare a contestațiilor reglementată de Legea nr. 101/2016 și volumul de muncă cu termene de soluționare exprese și imperative și procedura de efectuare a investigațiilor reglementată de Legea nr. 21/1996.
Nefiind demnitari, ci funcționari publici, nu -a fost aplicată excepția reglementată de art. 38 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 153/2017 care dispunea că: „începând cu data de 01.07.2017 (...), prin excepție de la prevederile lit. a), indemnizațiile lunare ale personalului care ocupă funcții de demnitate publică se stabilesc prin înmulțirea coeficienților din anexa nr. IX cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată”.
Adresa nr. 1420/DM/18.09.2017 a fost emisă de Ministerul Muncii și Justiției Sociale ca răspuns al solicitării C.N.S.C., prin adresa nr. 1037/01.09.2017, în cadrul căreia s-a detaliat statutul nostru de funcționari publici cu statut special, prevederile legale fiind citate și în aceste condiții clar detaliate Ministerul Muncii și Justiției Sociale menționează: „că potrivit art. 3 alin. (4) din Legea-cadrul nr. 153/2017 ordonatorii de credite au obligația să stabilească salariile de bază/soldele de funcție/salariile de funcție/soldele de grad/salariile gradului profesional deținut, gradațiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizațiile de încadrare/indemnizațiile lunare, sporurile, alte drepturi salariale în bani și în natură prevăzute de lege, să asigure promovarea personalului în funcții, grade și trepte profesionale și avansarea în gradații, în condițiile legii, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinație în bugetul propriu”.
Prin adresa nr. 472.723/23.03.2018, Ministerul Finanțelor Publice deși așa cum acesta recunoaște, pentru încă o dată, faptul că nu are atribuții în monitorizarea și controlul aplicării Legii nr. 153/2017, ci aceste atribuții sunt exercitate de Ministrul Muncii și Justiției Sociale, acesta susține, la răspunsul aferent „pentru funcția de Președinte C.N.S.C.” că „funcția de președinte al C.N.S.C. nu este funcție de demnitate publică” și că „asimilarea prevăzută de Legea nr. 101/2016 ar presupune stabilirea aceluiași nivel al venitului salarial ori, potrivit legislației în vigoare, atât președintele, cât și vicepreședintele Consiliului Concurenței, beneficiară de indemnizație lunară ca unică formă de remunerare a activității”, iar „pentru funcția de consilier de soluționare a contestațiilor în domeniul achizițiilor publice”, „pentru anul 2018 salariul de bază a fost stabilit prin înmulțirea coeficientului 8 aferent funcției de demnitate publică de consilier de concurență cu 1.900, valoarea salariului minim brut pe țară garantat în plată, la care s-a adăugat gradația tranșei de vechime aferentă. Remarcăm faptul că, potrivit prevederilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, consilierii de soluționare a contestațiilor în domeniul achizițiilor publice sunt funcționari publici cu statut special «asimilați din punct de vedere al salarizării funcției publice de consilier de concurență».
Membrii C.N.S.C. sunt funcționari publici cu statut special, cărora li se cuvine un salariu de bază astfel cum este definit de art. 7 lit. a) din Legea nr. 153/2017 și nu o indemnizație așa cum este definită la lit. d) art. 7 Legea nr. 153/2017 și au drepturi la sporuri și alte drepturi salariale în bani și natură prevăzute de Legea nr. 153/2017, coroborat cu Legea nr. 188/1999 și cu Legea nr. 101/2016.
Un alt element care demonstrează statut de funcționari publici al membrilor C.N.S.C., beneficiar de salariu de bază, sporuri și alte drepturi salariale în bani și natură prevăzute de Legea nr. 153/2017, coroborat cu Legea nr. 188/1999 rezultă și din faptul că la adresa C.N.S.C. nr. 1427/04.12.2017, prin care acesta a justificat cheltuielile pentru anul 2018 respectiv faptul că: „justificarea sumei solicitate derivă din aplicarea tranșelor de vechime pentru personalul C.N.S.C., raportat la un număr de 87 angajați (în plată la 01.12.2017), cu menținerea în plată conform art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 153/2017, precum și a contribuției asiguratorie pentru muncă în procent de 2.25% aplicat la fondul de salarii, respectiv acordarea de vouchere de vacanță, conform O.U.G. nr. 8/2009 cu modificările și completările ulterioare. Menționăm că suma solicitată nu cuprinde sporuri, normă de hrană, tichete cadou prevăzute de Legea nr. 153/2017”, Ministerul Finanțelor Publice subliniază doar faptul că: „salariile de bază aflate în plată în luna decembrie 2017 cuprind și sumele aferente gradațiilor de vechime în muncă”, fără însă să menționeze nicio încălcare a vreunei prevederi legale cu privire la faptul că toți cei 87 angajați, din care 34 consilieri de soluționare, vor beneficia în anul 2018 de vouchere de vacanță, indemnizație care potrivit prevederilor art. 25 din Legea nr. 153/2017.
Ulterior în anul 2019, prin abrogarea Legii nr. 188/1999 și intrarea un vigoare a O.U.G. nr. 57/2019, statutul special de funcționar public al consilierului de soluționare este consolidat prin Anexa nr. 5 - Lista - cuprinzând funcțiile publice la O.U.G. nr. 57/2019 – Codul administrativ la cap. II. - Funcții publice specifice:
• lit. A. - Funcții publice de conducere, poz. 23, este expres menționată funcția publică specifică de președinte - consilier de soluționare a contestațiilor în domeniul achizițiilor publice;
• lit. B. - Funcții publice de execuție, poz. 6, este expres menționată funcția publică specifică de consilier de soluționare a contestațiilor în domeniul achizițiilor publice.
Astfel, aceasta a depus mai multe hotărâri judecătorești din care rezultă că membrii C.N.S.C. au încheiat angajamente de plată privind restituirea sumelor, stabilite prin măsura contestată. Or, în aceste litigii, au fost anulate angajamentele de plată, reținându-se că reclamanții beneficiază de efectele Legii nr. 78/2018 privind exonerarea personalului plătit din fonduri publice de la plata unor sume reprezentând venituri de natură salarială.
În data de 28.03.2018 a fost publicată Legea nr. 78/2018 privind exonerarea personalului plătit din fonduri publice de la plata unor sume reprezentând venituri de natură salarială în Monitorul Oficial nr. 276/28.03.2018. Astfel, Legea nr. 78/2018 a intrat în vigoare la data de 31 martie 2018, astfel că la această dată C.N.S.C. îi încetează obligația născută în baza Deciziei nr. 1/20.01.2020.
Art. 3 din Legea nr. 78/2018, statuează că: „La data intrării în vigoare a prezentei legi încetează plata de către personalul prevăzut la art. 1 a sumelor reprezentând venituri de natură salarială, pentru care Curtea de Conturi sau alte structuri/instituții cu atribuții de control au constatat că au fost acordate cu crearea de prejudicii, precum și orice formă de recuperare a acestora.”
Urmare a Angajamentelor de plată încheiate în aplicarea deciziei nr. 1/20.01.2020, emise de Curtea de Conturi, Departamentul VIII, pe rolul instanțelor competente au fost înregistrate un număr de cca 80 de litigii, având drept obiect restituirea sumelor reținute de către C.N.S.C., și instanțele competente au dispus obligarea pârâtului C.N.S.C. la restituirea sumelor, având în vedere dispozițiile prevăzute de Legea nr. 78/2018, precum și la plata dobânzilor de la data scadenței drepturilor salariale, și a penalităților de întârziere până la data plății efective, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei atât la termenul din data de 07.03.2022, cât și la termenul din data de 16.05.2022.
Inițial, prin decizia nr. 1/20.01.2020, echipa de control a dispus „ suspendarea procedurii de acordare a veniturilor salariale ale membrilor C.N.S.C. - consilieri de soluționare a contestațiilor din domeniul achizițiilor publice, rezultată din aplicarea combinată a prevederilor legale aferente celor două regimuri juridice specifice funcției publice și funcției de demnitate publică și asigurarea conformității cu prevederile Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la art. 28 alin. (2), care prevede stabilirea salariilor de bază prin asimilare cu funcțiile și salariile de bază prevăzute în anexele la Legea-cadru și aplicabile categoriei de personal respectiv, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice”
În măsura în care conducătorul C.N.S.C. ar fi pus în aplicare măsura suspendării procedurii de acordare a veniturilor salariale ale membrilor C.N.S.C. - consilieri de soluționare a contestațiilor din domeniul achizițiilor publice, astfel cum a fost dispusă de echipa de control a Curții de Conturi, prin decizia nr. 1/20.01.2020, se putea crea un prejudiciu fiind incidente dispozițiile prevăzute de art. 166 alin. (1), alin.(3) și alin. (4) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare
Mai mult, controlul finalizat prin decizia nr. 1/20.01.2020 viza anul 2018, astfel că măsura suspendării procedurii de acordare a veniturilor salariale ale membrilor C.N.S.C. în anul 2020 era cu caracter retroactiv pentru efect care s-au produs deja și au intrat în circuitul civil (salariile fiind deja achitate de mai bine de 2 ani) în conformitate cu normele legale în vigoare. Astfel că aceste măsuri pe cale administrativ nu se puteau dispune de către echipa de control a Curții de Conturi a României, ci doar de către instanța de judecată competentă.
Ulterior, prin decizia nr. 2/03.07.2020, s-a dispus aplicarea măsurilor legale privind recuperarea unor drepturi salariale acordate cu respectarea dispozițiilor legale de către C.N.S.C., decizie menținută de altfel prin încheierea nr. 1/24.11.2021, emisă de Curtea de Conturi a României - Departamentul VIII, înregistrată sub nr. x/15.12.2021 la C.N.S.C.
În ceea ce privește alegația pârâtei invocată prin întâmpinarea înregistrată sub nr. x/11.06.2020 la Curtea de Conturi a României pct. III lit. A), în sensul că: „Concluziile echipei de auditori publici externi și ale Comisiei de soluționare a contestațiilor sunt confirmate, pe de o parte, de adresa nr. 331/DPS/4.159/Rg/25.02.2020, emisă de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, iar, pe de altă parte, de practica instanțelor de judecată.
Punctul de vedere emis de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, prin adresa nr. 331/DPS/4159/25.02.2020 (înregistrată la Curtea de Conturi, sub nr. x/27.02.2020), comunicat Curții de Conturi a României, prin care s-a comunicat: „Având în vedere că Legea nr. 101/2016 a asimilat funcțiile specifice și salariile de bază corespunzătoare din cadrul Consiliului National de Soluționare a Contestațiilor, cu funcții de demnitate publică numite și indemnizațiile corespunzătoare prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017, considerăm că prin similitudine cu funcțiile de demnitate publică, funcțiile din cadrul Consiliului National de Soluționare a Contestațiilor nu pot beneficia de alte drepturi salariate în afara indemnizației lunare prevăzute de legea-cadru. De asemenea, coeficientul de ierarhizare al indemnizațiilor funcțiilor de demnitate publică asigură un nivel superior salariilor de bază ale funcțiilor de execuție din anexele legii-cadru”.
Se solicită a se constata că în punctul de vedere emis de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, prin adresa nr. 331/DPS 4159/25.02.2020 (înregistrată la Curtea de Conturi sub nr. x/ 27.02.2020), comunicat Curții de Conturi a României, a fost exprimat cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 4 alin. (2) lit. c) pct. 14 din H.G. nr. 81/2020 privind organizarea și funcționarea Ministerului Muncii și Protecției Sociale.
În mod necesar, o hotărâre judecătoreasca trebuie sa cuprindă în motivarea sa argumentele pro şi contra, care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care, în mod necesar, trebuie sa se raporteze, pe de o parte, la susținerile şi apărările pârților, iar, pe de alta parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecații, în caz contrar fiind lipsita de suport probator şi legal şi pronunțată cu nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.
Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigenta a art. 21 alin. (3) din Constituția României şi art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului şi libertăților fundamentale.
Dreptul la un proces echitabil nu poate fi însă considerat efectiv decât daca observațiile părților sunt corect examinate de către instanța.
Deși în considerentele sentinței civile nr. 2015//07.11.2022, Curtea de Apel București a reținut în mod contradictoriu, netemeinic și nelegal că: „Curtea nu va reține ca fiind relevante hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr. x/120/2021, prin care au fost admise solicitările privind acordarea gradației corespunzătoare tranșei de vechime în muncă, acestea fiind contrare hotărârilor judecătorești apreciate de curte ca fiind relevante, respectiv a celor menționate la analiza punctului 1.
De altfel, hotărârile pronunțate în acest dosar sunt izolate, în toate celelalte cauze, reținându-se argumentele însușite de curte, în sensul că, întrucât consilierii C.N.S.C. ocupă o funcție publică de consilier de soluționare a contestațiilor în domeniul achizițiilor publice, salarizarea acestuia fiind una aparte, datorată asimilării cu o categorie care, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, raportat la art.7 lit. d) din același act normativ nu beneficiază de sporuri permanente, sporuri temporare și/sau de doctorat, indemnizația lunară este unica formă de remunerare.”
Deși Curtea de Apel București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a reținut. în considerentele sentinței civile nr. 2051/07.11.2022, pronunțate în dosarul nr. x/2/2020, a reținut că: „De altfel, hotărârile pronunțate în acest dosar sunt izolate, în toate celelalte cauze, reținându-se argumentele însușite de curte, în sensul că întrucât consilierii C.N.S.C. ocupă o funcție publică de consilier de soluționare a contestațiilor în domeniul achizițiilor publice, salarizarea acestuia fiind una aparte, datorată asimilării cu o categorie care, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, raportat la art. 7 lit. d) din același act normativ nu beneficiază de sporuri permanente, sporuri temporare și/sau de doctorat, indemnizația lunară este unica formă de remunerare.”
Potrivit art. 14 alin. (6) C. proc. civ.: „(6) Instanța își va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt și de drept, pe explicații sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii.”
Cu privire la aceeași chestiune litigioasă privind drepturile salariale aferente tranșei de vechime, prin sentința civilă nr. 1896/05.04.2022, pronunțată în dosarul nr. x/3/2021, Tribunalul București, Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a reținut în mod temeinic și legal, că: „Folosind interpretarea teleologică și gramaticală instanța apreciază îndreptățita susținerea reclamantului prin cererea formulata potrivit căreia tranșele de vechime prevăzute de art. 10 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea din fonduri publice cu modificările și completările ulterioare, nu constituie drepturile salariale care sunt stabilite prin lege în cuantum variabil și acordarea lor este obligatorie și nu facultativă (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus).
Prin decizia civilă nr. 2725/10.11.2022, pronunțată în dosarul nr. x/3/2021, Curtea de Apel București a dispus în mod definitiv: „Respinge recursul ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședința publică, azi, 10.11.2022. ”
De asemenea, prin sentința civilă nr. 3307/10.06.2022, pronunțată în dosarul nr. x/3/2021, Tribunalul București, Secția a-II-a contencios administrativ și fiscal a dispus: „Admite cererea. Obligă pe pârât la recalcularea și plata către reclamant a drepturilor salariale aferente tranșei de vechime în muncă corespunzătoare condițiilor de încadrare în funcție, clasă, grad profesional, gradație salarizare, cuvenite pentru perioada februarie 2018-noiembrie 2021, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, plus dobândă legală penalizatoare de la scadență şi până la achitarea sumelor cuvenite. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se va depune, în caz de formulare, la Tribunalul București, sub sancțiunea nulității. ”
Conform extras portal, prin decizia nr. 3030/84.11.2022, pronunțată în dosarul nr. x/3/2021, Curtea de Apel București a dispus: „Respinge recursul, ca nefondat. Definitivă.”
Astfel că sentința civilă nr. 2051/07.11.2022 a fost pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 430 alin. (1) și alin. (2), coroborat cu art. 431 alin. (2) C. proc. civ., cu modificările și completările ulterioare, care reglementează autoritatea de lucru judecat și efectele: „Art. 430. -(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.
(2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
Pe de altă parte, există și efectul pozitiv al lucrului judecat, instituit prin dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă. După cum reiese din aceste prevederi legale, nu este necesar să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuție o problemă litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior, așa încât aceasta să nu poată fi contrazisă, indiferent de calitatea soluției anterioare (dacă este sau nu corectă).
Prin urmare, cea de-a doua instanță este ținută de dezlegarea dată prin hotărârea definitivă anterioară, ca de „un act juridic (lucru judecat) pe care nu-l mai poate pune în discuție și nu-l mai poate tranșa diferit, acesta fiind punctul de pornire de la care își va putea dezvolta raționamentul juridic, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei”.
În ceea ce privește pretenția afirmată de către recurent (dreptul consilierilor de soluționare a contestațiilor în domeniul achizițiilor publice, în calitate de funcționari publici cu statut special, în cadrul C.N.S.C., de a primi tranșa de vechime de muncă, reglementată de art. 10 din Legea-cadru nr. 153/2017 și art. 424 C. adm.) și cele statuate prin decizia nr. 31/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care se referă la vechimea în funcție, criteriu în raport de care se realizează salarizarea doar în cazul magistraților și al persoanelor asimilate acestora, potrivit legii, conform celor din Anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, solicităm onoratei instanțe ca, în considerentele sentinței civile nr. 2051/07.11.2022 Curtea de Apel, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal nu a avut în vedere și dispozițiile prevăzute de art. 46 alin. (6) din Legea nr. 101/2016, cu modificările și completările ulterioare, care statuează că: „(6) Prevederile art. 33 alin. (1) și ale art. 86 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător și pentru consilierii de soluționare a contestațiilor în domeniul achizițiilor publice cu studii juridice, prevăzuți la alin. (5).”
De asemenea, calitatea de funcționar public cu statut special a consilierului de soluționare a contestațiilor în domeniul achizițiilor publice din cadrul C.N.S.C., rezultă și din expunerea de motive și nota de fundamentare a H.G. nr. 782/2006, H.G. nr. 1037/2011 și a O.U.G. nr. 34/2006.
Este adevărat ca sporurile nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare, însă, în cauză, nu are relevanţă acest aspect, atâta timp cât conform art. 1 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 (privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice) „începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în prezenta lege.
Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.: „Hotărârea va cuprinde: considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale pârților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile pârților".
Se solicită a se constata că prin cererea completatoare a cererii de chemare în judecată, înregistră sub nr. x/03.06.2020, recurentul a solicitat instanței de fond să dispună anularea deciziei nr. 1/20.01.2020, emise de Curtea de Conturi, Departamentul VIII şi anularea tuturor măsurilor dispuse prin aceasta și, pe cale de consecință, să dispună anularea și a încheierii nr. 4/10.03.2020, emise de comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României, prin care s-a soluționat contestația C.N.S.C. nr. x/06.02.2020 promovată împotriva deciziei nr. 1/20.01.2020, emise de Curtea de Conturi, Departamentul VIII, întrucât sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (2), art. 2 lit. b). art. 26-30 din Legea nr. 92/1994, cu modificările şi completările ulterioare.
Recurentul a dezvoltat pe larg motivele de fapt și de drept cu privire la aspectele de nelegalitate ale actelor deciziei nr. 1/20.01.2020, emise de Curtea de Conturi, Departamentul VIII, astfel că, în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., astfel că, în mod netemeinic și nelegal, curtea de apel a reținut doar incidența dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, fiind incidente dispozițiile prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă Curtea de Conturi a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu cererea recurentului-reclamant, prin care s-a solicitat anularea încheierii nr. 4/10.03.2020, emise de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României, prin care s-a soluționat contestația C.N.S.C. nr. x/06.02.2020, promovată împotriva deciziei nr. 1/20.01.2020, emise de Curtea de Conturi, Departamentul VIII, a deciziei nr. 1/20.01.2020, emise de Curtea de Conturi, Departamentul VIII, şi admiterea în totalitate a contestației C.N.S.C. nr. x/06.02.2020.
Curtea de Apel a respins cererea de chemare în judecată, reţinând, în esenţă, temeinicia măsurilor dispuse prin actele administrative contestate în considerarea nelegalității măsurilor recurentului-reclamant referitoare la reîncadrarea membrilor Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (funcţionari publici cu statut special) pe noile funcţii, grade, trepte profesionale, gradaţie corespunzătoare vechimii în muncă, cu încălcarea dispoziţiilor art. 36 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, potrivit cărora: „la data intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului salarizat potrivit prezentei legi se face pe noile funcţii, grade/trepte profesionale, gradaţie corespunzătoare vechimii în muncă şi vechime în specialitate/vechime în învăţământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare şi indemnizaţiilor lunare potrivit art. 38.”
Înalta Curte va înlătura criticile recurentului-reclamant subsumate cazurilor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., observând, în ceea ce priveşte incidenţa motivului de casare relativ la încălcarea de către prima instanţă a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii [pct.5, art. 488, alin. (1) C. proc. civ.] că recurentul nu indică niciun text de lege imperativ încălcat de către judecătorul fondului sau o cerere adresată în faza judecăţii în fond, care nu a făcut obiectul analizei instanţei în această etapă procesuală.
Relativ la criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se observă că recurentul-reclamant înţelege să deducă spre analiza instanţei de control judiciar aspecte care ar rezulta din lipsa motivării soluţiei instanţei de fond prin raportare la greșita apreciere a normelor de drept material, combinând aşadar două motive de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. (pct. 6 şi 8 C. proc. civ.).
Analizând considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte constată că acestea fac referire atât la argumentele din cuprinsul cererii de chemare în judecată, la textele de lege pe care recurentul-reclamant le-a invocat în susţinerea acesteia, dar şi la apărările intimatei-pârâte formulate prin întâmpinare, astfel încât criticile C.N.S.C., subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. sunt nefondate, urmând a fi respinse în consecinţă.
În privinţa incidenţei cazului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurentul-reclamant susţine că acesta prezintă relevanţă în susţinerea memoriului de recurs, întrucât prima instanţă a încălcat dispoziţiile art. 430 alin. (1) şi alin. (2), raportat la art. 431 alin. (2) C. proc. civ., neţinând cont de existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive (menţionate în memoriul de recurs), prin care au fost admise cererile de chemare în judecată ale unor angajaţi ai recurentului-reclamant referitoare la recalcularea unor drepturi salariale aferente unor tranşe de vechime corespunzătoare condiţiilor de încadrare în funcţie, clasă, grad profesional cuvenite pentru anumite perioade.
Înalta Curte va înlătura criticile recurentului-reclamant subsumate acestui caz de casare, observând, pe de o parte, obiectul cererii de chemare în judecată reprezentat de anularea măsurilor dispuse de către auditorii Curţii de Conturi referitoare la calcularea şi stabilirea salariilor de bază angajaţilor recurentului-reclamant, iar, pe de altă parte, având în vedere faptul că judecătorul fondului s-a raportat în analiza efectuată la ansamblul hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate în aceeaşi materie, dar având în vedere conţinutul actelor administrative deduse judecăţii, care reglementează aspecte juridice diferite de cele soluţionate de către alte instanţe judecătoreşti.
Pe de altă parte, se constată că în dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta-reclamantă analizează hotărârile judecătoreşti definitive, invocate prin referire şi la materialul probator relevant în susţinerea incidenţei cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel încât, în considerarea celor anterior expuse, instanţa de control judiciar va aprecia nerelevanţa acestor critici.
În ceea ce priveşte susţinerile recurentului-reclamant, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea ignoră dispoziţiile legale aplicabile în speţă şi materialul probator administrat în cauză, concluziile primei instanţe fiind apreciate ca temeinice şi legale pentru considerentele ce vor fi expuse.
În fapt, recurentul-reclamant susţine că, în raport de dispoziţiile art. 7 lit. a) şi j) din Legea nr. 153/2017, potrivit cărora: „În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație: a) salariul de bază reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul plătit din fonduri publice, corespunzător funcției, gradului/treptei profesionale, gradației, vechimii în specialitate, astfel cum este stabilită în anexele nr. I-IX;(...) j) gradația reprezintă salariul de bază corespunzător funcției, acordat în raport cu vechimea în muncă, în condițiile prezentei legi” şi ale dispoziţiilor art. 48 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, potrivit cărora: „(1) Evaluarea performanțelor membrilor Consiliului, constatarea și sancționarea abaterilor disciplinare, formarea profesională și oricare alte detalii organizatorice sunt reglementate prin regulamentul de organizare și funcționare, aprobat conform art. 37 alin. (2) (...).”, măsurile dispuse în conţinutul actelor administrative contestate sunt nelegale.
Aceste aspecte învederate de recurentul-reclamant vizează, în esenţă, împrejurarea potrivit căreia, în mod eronat, autoritatea publică pârâtă a reţinut că salarizarea consilierilor de soluţionare a contestaţiilor în domeniul achiziţiilor publice se realizează prin raportare la cea a consilierilor de concurenţă, în condiţiile în care dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 101/2016 prevăd faptul că membrii Consiliului de Soluţionare a Contestaţiilor sunt funcţionari publici cu statut special, iar prevederile acestei legi se completează cu dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, precum şi cu prevederile Legii nr. 53/2003 privind Codul muncii.
În înlăturarea acestor susţineri ale recurentului-reclamant, Înalta Curte reţine incidenţa dispoziţiilor art. 46 din Legea nr. 101/2016, modificată şi completată, potrivit căror: „(1) Membrii Consiliului sunt funcționari publici cu statut special, denumiți consilieri de soluționare a contestațiilor în domeniul achizițiilor publice. Aceștia sunt asimilați din punctul de vedere al salarizării funcției publice de consilier de concurență.
(2) Președintele Consiliului este asimilat din punctul de vedere al salarizării funcției de președinte al Consiliului Concurenței, iar membrii colegiului sunt asimilați din punctul de vedere al salarizării funcției de vicepreședinte al Consiliului Concurenței.
(2^1) Membrilor Consiliului le sunt aplicabile toate drepturile, beneficiile și obligațiile specifice funcției publice.
(3) Personalul tehnico-administrativ are calitatea de personal contractual și/sau funcționari publici și este salarizat potrivit reglementărilor aplicabile personalului contractual și/sau funcționarilor publici din cadrul administrației publice centrale.
(4) Prevederile prezentei legi se completează cu dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în măsura în care nu contravin prezentei reglementări.
(5) Perioada exercitării funcției publice de consilier de soluționare a contestațiilor în domeniul achizițiilor publice constituie vechime în specialitatea avută în vedere la ocuparea funcției, respectiv juridică, economică sau tehnică.
(6) Prevederile art. 33 alin. (1) și ale art. 86 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător și pentru consilierii de soluționare a contestațiilor în domeniul achizițiilor publice cu studii juridice, prevăzuți la alin. (5).”
Aşadar, aceste prevederi legale fac trimitere expresă la dispoziţiile Legii concurenţei nr. 21/1996, care prevăd (art. 22 din lege) că funcţia de preşedinte al Consiliului Concurenţei este asimilată celei de ministru, iar funcţiile de vicepreşedinte şi consilier de concurenţă sunt asimilate celei de secretar de stat, consecinţa fiind aceea că personalul din cadrul C.N.S.C., respectiv consilierii de soluţionare a contestaţiilor, beneficiază de regimul juridic prevăzut pentru funcţiile de demnitate publică.
Misiunea de audit financiar efectuată de intimata-pârâtă a relevat faptul că la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, recurentul nu a respectat obligaţia prevăzută de art. 36 alin. (1), potrivit cărora: „La data intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului salarizat potrivit prezentei legi se face pe noile funcții, grade/trepte profesionale, gradație corespunzătoare vechimii în muncă și vechime în specialitate/vechime în învățământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare și indemnizațiilor lunare potrivit art. 38.”
Contrar susţinerilor recurentului-reclamant, Înalta Curte apreciază că drepturile salariale ale consilierilor de soluţionare a contestaţiilor în domeniul achiziţiilor publice se stabilesc prin raportare la dispoziţiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, potrivit cărora: „Membrii Consiliului sunt funcționari publici cu statut special, denumiți consilieri de soluționare a contestațiilor în domeniul achizițiilor publice. Aceștia sunt asimilați din punctul de vedere al salarizării funcției publice de consilier de concurență”, respectiv, având în vedere anexa nr. IX lit. B, pct. 27 şi art. 10 alin. (2) din Legea nr. 153/2017.
Aceste prevederi stabilesc faptul că gradaţiile corespunzătoare tranşelor de vechime sunt incluse în indemnizaţia lunară/salariul de bază, dispoziţii legale aplicabile în cazul consilierilor de soluţionare a contestaţiilor în domeniul achiziţiilor publice, dată fiind asimilarea acesteia cu cea a categoriei demnitarilor, care, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 153/2017, raportat la art. 7 lit. d) din acelaşi act normativ, nu beneficiază de sporuri permanente, temporare şi/sau de doctorat, indemnizaţia lunară fiind singura formă de remunerare.
Înalta Curte reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 153/2017, modificată şi completată, potrivit cărora: „Salariile de bază ale personalului încadrat în funcții specifice, care nu sunt prevăzute în prezenta lege, se stabilesc de ordonatorii principali de credite cu avizul Ministerului Muncii și Justiției Sociale, al Ministerului Finanțelor Publice și al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici pentru funcționarii publici, prin asimilare cu funcțiile și salariile de bază prevăzute în anexele la prezenta lege și aplicabile categoriei de personal respective.”
Aşadar, în raport de aceste prevederi legale, se impunea stabilirea salariilor de bază prin înmulţirea coeficienţilor din Anexa nr. 9-B - Funcţii de demnitate publică numite cu salariu minim brut garantat în plată, respectiv prin aplicarea coeficienţilor corespunzători indemnizaţiilor persoanelor numite în funcţii publice de consilieri de concurenţă, vicepreşedinte şi preşedinte, potrivit legii, din cadrul Consiliului Concurenţei.
Argumentaţia recurentului-reclamant expusă în memoriul de recurs este contrazisă de interpretarea sistematică a textelor de lege anterior menţionate, acesta solicitând în fapt aplicarea dispoziţiilor din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici referitoare la modalitatea de stabilire a drepturilor salariale unei categorii de personal asimilat în mod expres demnitarilor prin prevederi legale explicite.
În acest context, apreciind că prin aceste susţineri recurentul-reclamant tinde la generarea aplicării unei lex-tertia, Înalta Curte, în acord cu considerentele judecătorului fondului, va constata că măsura dispusă prin actul administrativ contestat, referitoare la modalitatea de încadrare, stabilire şi acordare a drepturilor salariale ale consilierilor de soluţionare a contestaţiilor în domeniul achiziţiilor publice, este legală.
Nu poate fi primită concluzia recurentului-reclamant, potrivit căreia măsurile adoptate referitoare la salarizarea consilierilor ar fi legale în considerarea dispoziţiilor art. 46 alin. (21) şi alin. (4) din Legea nr. 101/2016, potrivit cărora: „Membrilor Consiliului le sunt aplicabile toate drepturile, beneficiile și obligațiile specifice funcției publice (...). Prevederile prezentei legi se completează cu dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în măsura în care nu contravin prezentei reglementări.”, având în vedere faptul că, în mod explicit, dispoziţiile art. 46 alin. (1) asimilează în mod expres membrii Consiliului de soluţionare a contestaţiilor din punct de vedere al salarizării funcţiei publice de consilier de concurenţă , iar dispoziţiile art. 22 din Legea concurenţei nr. 21/1996 prevăd explicit statutul de demnitate publică al consilierului de concurenţă care beneficiază în mod exclusiv de indemnizaţie pentru activitatea prestată.
În ceea ce priveşte criticile referitoare la măsura prin care intimata pârâtă a analizat modul de stabilire a drepturilor salariale ale personalului contractual din cadrul C.N.S.C. la trecerea într-o tranşă de vechime superioară, Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate în considerarea dispoziţiilor art. 10 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, potrivit cărora: „Tranșele de vechime în muncă în funcție de care se acordă cele 5 gradații, precum și cotele procentuale corespunzătoare acestora, calculate la salariul de bază avut la data îndeplinirii condițiilor de trecere în gradație și incluse în acesta, sunt următoarele:
a) gradația 1 - de la 3 ani la 5 ani - și se determină prin majorarea salariului de bază prevăzut în anexele la prezenta lege cu cota procentuală de 7,5%, rezultând noul salariu de bază;
b) gradația 2 - de la 5 ani la 10 ani - și se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 5%, rezultând noul salariu de bază;
c) gradația 3 - de la 10 ani la 15 ani - și se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 5%, rezultând noul salariu de bază;
d) gradația 4 - de la 15 ani la 20 de ani - și se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 2,5%, rezultând noul salariu de bază;
e) gradația 5 - peste 20 de ani - și se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 2,5%, rezultând noul salariu de bază”.
Înalta Curte constată că tranşa de vechime în muncă, prevăzută de art. 10 alin. (4) din Legea-cadrul nr. 153/2017, nu poate fi calculată prin echivalare cu nivelul de salarizare pentru funcţii similare, impunându-se aplicarea acestor tranşe de vechime în muncă în funcţie de care se acordă cele 5 gradaţii, precum şi cotele procentuale corespunzătoare acestora calculate la salariul de bază avut la data îndeplinirii condiţiilor de trecere în gradaţie şi incluse în acesta. De altfel, criticile recurentei din memoriul de recurs sunt sumare sub acest aspect, astfel încât, în acord cu soluţia pronunţată de către instanţa de fond, Înalta Curte a constatat legalitatea măsurii dispuse de către intimata-pârâtă.
Având în vedere aspectele de drept anterior menţionate, constatând că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, Înalta Curte a respins recursul formulat de reclamantul Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, ca nefondat.