Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 884 din 4 iunie 2002, Casa Județeană de Pensii Bihor a respins cererea formulată de reclamanta V.L., prin care a solicitat stabilirea calității de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, motivând că aceasta nu era născută la data strămutării părinților, situație în care nu avea domiciliu de unde să fie strămutată.
Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 402 din 2 septembrie 2002, a admis acțiunea reclamantei V.L. și pe cale de consecință, a anulat hotărârea nr. 884/2002 și a obligat Casa Județeană de Pensii Bihor să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
S-a reținut că beneficiază de prevederile ordonanței și a legii citate, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, a avut de suferit din motive etnice, după cum urmează: a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu; că, prin art. 2 din Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
În favoarea persoanelor aflate în situația prevăzută de art. 1 lit. c), potrivit art. 2 din ordonanță se stabilește, pentru fiecare an de strămutare în alte localități, decât cea de domiciliu, o indemnizație lunară.
S-a conchis că potrivit textelor citate, copiii născuți în localitatea în care părinții au fost strămutați, au același statut cu părinții lor, respectiv au suferit persecuții din motive etnice pe toată perioada strămutării, care este sinonimă cu refugiul și care este cuprinsă între data nașterii lor și data retrocedării pământului românesc, când a încetat motivul refugiului; or, în cauză, reclamanta s-a născut în perioada de refugiu al părinților, astfel că beneficiază de dispozițiile legale, privind strămutarea din localitatea de domiciliu.
Împotriva sentinței a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Bihor, reiterând aspectele invocate în hotărârea nr. 884/2002, prin care a respins cererea reclamantei.
Recursul este nefondat.
În adevăr, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, se înețlege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliu în altă localitate, din motive etnice. În această categorie se include și persoana care a fost expulzată, s-a refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
În raport cu aceste dispozițiuni, prima instanță a reținut în mod corect că reclamanta, fiind născută în perioada în care părinții se aflau în refugiu (6 septembrie 1940 – 6 martie 1945), are statutul de refugiat, de la data nașterii și până la 6 martie 1945 și, deci, beneficiază de facilitățile acordate prin lege; deoarece efectele refugiului s-au răsfrânt și asupra copiilor, nu numai asupra părinților.
În consecință, soluția adoptată este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor, împotriva sentinței nr. 402/CA/2002 - P din 2 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2003.