Şedinţa publică din data de 23 februarie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin acţiunea introdusă la data de 31.01.2020 pe rolul Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a formulat cerere de anulare a Deciziei nr. 1162/27.11.2017 emisă de FGA.
1.2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 752 din 09 septembrie 2020, a respinge cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul De Garantare A Asiguraţilor, cu sediul în Bucureşti, ca neîntemeiată.
Totodată, a respins excepţia tardivităţii.
1.3. Cererea de recurs.
Împotriva acestei sentimţe a declarat recurs, reclamantul A. invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Referindu-se la motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut că instanţa de fond a aplicat în mod greşit dispoziţiile din materia contractului de asigurare situaţiei de fapt deduse judecăţii, sub aspectul faptelor criticate prin cererea de chemare în judecată.
Susţine că, în cazul în care instanţa de fond ar fi făcut o aplicare corectă a textelor legale ar fi rezultat că reclamantul este pe deplin îndreptăţiţ la acoperirea prejudiciilor suferite.
Mai susţine recurentul că in situaţia dată contractul de asigurare produce efecte şi în situaţia în care nu a fost achitată rata primei de asigure la termenul convenit asigurat şi asiguratorul RCA, dacă asiguratorul nu şi a exercitatat dreptul de reziliere a contractului.
Faţă de acestea a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, in rejudecare admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
1.4. Apărările formulate în cauză
Legal citat, intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În esenţă a menţionat că în mod corect a reţinut, prin raportare la prevederile incidente in cauză, ca acţiunea este neîntemeiată.
1.5. Procedura de soluţionare a recursului
În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.
Prin rezoluţia din 20 ianuarie 2021 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 23 februarie 2022, cu citarea părţilor.
În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză
Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar şi faţă de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reţine că este nefondat recursul de faţă, astfel că urmează a fi respins, în temeiul art. 496 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed:
Cu titlu prealabil este de menţionat că atributul esenţial al instanţei de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speţă, nu există critici de nelegalitate în sensul exigenţelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., care să vizeze încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Considerentele curţii de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situaţia de fapt care se degajă din înscrisurile administrate.
Înalta Curte constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, reţinând că, în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei, instanţa de fond nu a interpretat greşit dispoziţiile incidente în cauză.
Astfel, prin Decizia nr. 11266/16. XI.2017 emisă de pârâtul F.G.A. a fost respinsă cererea de plată a reclamantului cu privire la suma de 5.839,28 RON, reţinându-se în esenţă că reclamantul nu a completat dosarul de daună nr. x (nr. dosar unic x) cu dovada achitării ratei de prima nr. 4 aferentă poliţei de asigurarea seria x nr. x/15. X.2014.
De asemenea, potrivit materialului probator administrat în cauză, reiese că prin notificarea din 25.01.2017 intimatul -pârât a solicitat reclamantului completarea dosarului de daună cu dovada achitării ratei 4 (extras OP, chitanţă, etc.) aferentă poliţei CASCO emisă de Societatea de B. S.A., reclamantul neconformându-se acestei obligaţii.
În cadrul analizării cererii, F.G.A. a emis Decizia nr. 1162/2711.2017 prin care s-a respins cererea de plată, deoarece reclamantul nu a respectat termenul de 10 zile de comunicare a documentelor solicitate şi anume, dovada îndeplinirii obligaţiilor contractuale de a achita ratele de primă scadente.
La dosar, nu există dovezile de achitare a ratei de prima nr. 4, în cuantum de 276,50 Euro, aferentă poliţei de asigurare seria x nr. x/15.10.2014, conform dispoziţiilor contractuale, prevăzute în condiţiile de asigurare.
Or, conform prevederilor art. 8.4 din condiţiile de asigurare" în caz de neplată la scadenţă a unei rate de primă următoare celei dintâi. Asigurătorul acordă Asiguratului posibilitatea achitării acesteia în termen de 10 zile de la scadenţa ratei respective, asigurarea rămânând în vigoare până la expirarea acestui termen.
Coroborând dispoziţiile de mai sus, se poate concluziona faptul că, în absenţa dovezii achitării primei de asigurare, poliţa seria x nr. x/15.10.2014 emisă de către asigurătorul B. S.A. pentru autoturismul cu numărul de înmatriculare x, asigurat A., este suspendata, reclamantul nedepunând la dosarul cauzei nici până în prezent dovada achitării tuturor ratelor scadente, aşa cum acestea au fost stabilite expres de către asigurător.
Prin definiţie, prima de asigurare reprezintă o sumă de bani pe care asiguratul sau contractantul trebuie să o plătească asigurătorului pentru riscul asigurat, conform obligaţiei asumate prin contractul de asigurare.
Această obligaţie este corelativă obligaţiei asigurătorului de a plăti indemnizaţia ca urmare a producerii evenimentului asigurat.
Motivul pentru care Comisia Specială constituită la nivelul F.G.A., a respins cererea de plată formulată de către creditorul de asigurare astfel cum este definit de art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea 213/2015 a fost raportat la dispoziţiile art. 16 teza a doua din Legea nr. 213/2015, conform cărora: (...) Informaţiile solicitate se transmit comisiei, sub sancţiunea respingerii cererii, în termen de cel mult 10 zile de la data primirii solicitării acesteia.
Este de subliat că intimatul a respins a respins cererea de plată şi în considerarea dispoziţiilor art. 1350 noul C. civ. coroborate cu art. 1270 alin. (1) din C. proc. civ. privind forţa obligatorie a contractului:
"Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante.", pe lângă dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 213/2015 anterior menţionată.
Curtea reţine că prevederile art. 16 din Legea 213/215 instituie o sancţiune juridică care are la bază culpa reclamantului, situaţie de fapt şi de drept care se întâlneşte în litigiul dedus judecăţii.
Faţă de toate cele ce preced, conchide Înalta Curte că în raport de starea de fapt reţinută de instanţa de fond în urma aprecierii probelor administrate şi, totodată, în urma luării în considerare a faptului că reclamantul nu a respectat termenul de depunere a documentelor solicitate (10 zile) - data primirii notificării fiind 28.08.2017 instanţa de fond a statuat în mod corect că este justificată respingerea cererii de plată în condiţiile art. 16 teza a doua din Legea nr. 213/2015.
Este, deci, nefondat motivul recursului întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge, aşadar, ca nefondat recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 752 din 09 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 februarie 2022.