Şedinţa publică din data de 23 februarie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanta Sindicatul Naţional Al Poliţiştilor Şi Personalului Contractual Din MAI - Biroul Teritorial Cluj, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliţie Judeţean Cluj, a solicitat obligarea acestuia din urmă la decontarea cheltuielilor de transport la şi de la locul de muncă cu autoturismul proprietate personală sau după caz, cu mijlocul de transport deţinut legal, cu orice titlu şi decontarea cheltuielilor aferente, conform prevederilor H.G. nr. 1292/2003 şi OMAI nr. 51/2014, începând cu data de 21.05.2018, să se constate nelegalitatea art. 4 alin. (4) din Normele metodologice privind decontarea cheltuielilor de transport in unele situaţii in care cadrele militare, poliţiştii si personalul civil se deplasează la si de la locul de muncă, aprobate prin Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 51/2014, cu cheltuieli de judecată.
La data de 11 aprilie 2019, reclamanta a formulat o cerere adiţională, solicitând sa se constate nelegalitatea art. 4 alin (4) din Normele metodologice privind decontarea cheltuielilor de transport in unele situaţii in care cadrele militare, poliţiştii si personalul civil se deplasează la si de la locul de muncă, aprobate prin Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 51/2014 .
S-a solicitat, de asemenea, introducerea în cauză în calitate de pârât a Ministerului Afacerilor Interne, instanţa luând act la termenul de judecată din data de 11.04.2019 că această cerere a fost formulată în termenul procedural şi îndeplineşte toate elementele prevăzute de art. 194 C. proc. civ.
La termenul din data de 23 mai 2019, în dosarul civil nr. x/2019 al Tribunalului Cluj s-a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect anularea art. 4 alin. (4) din Normele metodologice privind decontarea cheltuielilor de transport in unele situaţii în care cadrele militare, poliţiştii si personalul civil se deplasează la si de la locul de muncă, aprobate prin Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 51/2014 cu consecinţa formării unui dosar nou, pe rolul aceluiasi complet, in conformitate cu prevederile art. 111 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioara a instanţelor judecătoresti aprobat prin Hotarârea Consilului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015. De asemenea, in temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecăţii actiunii formulate de reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor si Personalului Contractual din MAI-Biroul Teritorial Cluj pentru membrul de sindicat A. in contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Cluj până la soluţionarea definitivă a cererii in cauza având ca obiect având ca obiect anularea art. 4 alin. (4) din Normele metodologice privind decontarea cheltuielilor de transport in unele situaţii in care cadrele militare, poliţiştii si personalul civil se deplasează la si de la locul de muncă, aprobate prin Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 51/2014 .
În dosarul nou format ca urmare a disjungerii instanta a invocat din oficiu si a luat in discuţie excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului, in raport de precizarea actiunii introductive.
Prin sentinţa nr. 200 din 3 octombrie 2019, a admis excepţia necompetentei materiale a Tribunalului Cluj in privinţa judecării cererii de chemare in judecată formulată de reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor si Personalului Contractual din MAI-Biroul Teritorial Cluj pentru membrul de sindicat A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, având ca obiect anularea art. 4 alin. (4) din Normele metodologice privind decontarea cheltuielilor de transport in unele situaţii in care cadrele militare, poliţiştii si personalul civil se deplasează la si de la locul de muncă, aprobate prin Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 51/2014 şi a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Cluj.
1.2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 200 din 3 octombrie 2019, a respins ca inadmisibilă cererea formulată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor si Personalului Contractual din MAI-Biroul Teritorial Cluj pentru membrul de sindicat A., ca urmare a neîndeplinirii condiţiei procedurii prealabile.
1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate
Împotriva senţinţei pronunţate de Curtea de Apel Cluj a promovat recurs reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din MAI - Biroul Teritorial Cluj - pentru A., în condiţiile art. 483 C. proc. civ.
Motivele de recurs
În prealabil, Înalta Curte, constată că, prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Circumscriindu-se motivelor de nelegalitate a hotărârii atacate, înţelege să critice soluţia instanţei de fond din prisma următoarelor motive:
Recurentul-reclamant a punctat aspectele susţinute şi în faţa instanţei de fond arătând faptul că instanţa de fond a încălcat normele de drept material, respectiv dispoziţiile legale care reglementează art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Susţine că, prin H.G nr. 1292/2003 este recunoscut dreptul la decontarea cheltuielilor de deplasare la şi de la locul de muncă cu autoturismul personal în cazurile enumerate în art. 6 şi în condiţiile art. 13, iar prin OMAI nr. 51/2014 se condiţionează acordarea cheltuielilor de transport cu autoturismul personal de graficul orar al mijloacelor de transport în comun pe ruta de deplasare.
Arată în continuare că a formulat această cerere, în contextul în care, membrului de sindicat A. a fost respinsă cererea de decontare a cheltuielilor de deplasare la şi de la locul de muncă cu autoturismul proprietate personală, deoarece graficul mijloacelor de transport în comun îi asigură prezenţa atât la începerea programului de lucru cât şi pentru înapoierea la domiciliu după terminarea programului.
Astfel, arată că a formulat plângere prealabilă în data de 14 mai 2019 prin care a solicitat Ministerului Afacerilor şi Internelor revocarea prevederilor art. 4 alin. (4) din Normele metodologice din 7 aprilie 2014 privind decontarea chletuielilor de transport în unele situaţii în care cadrele militare, poliţiştii şi personalul civil se deplasează la şi de la locul de muncă, aprobate prin art. 1 din Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 51/2014, ca fiind nelegală, având în vedere că aceasta contravine dispoziţiilor Hotărârii de Guvern nr. 1292/2003.
La această plângere prealabilă, recurentul a primit un răspuns din partea pârâtului în data de 14.06.2019.
În opinia recurentului, instanţa de fond a reţinut în mod greşit că în prezenta cauză este obligatorie parcurgerea procedurii prealabile înaintea formulării acţiunii în instanţa de judecată. Considerăm, că în prezenta cauză, potrivit art. 7 alin. (5) din Legea 554/2004 nu este obligatorie parcurgerea procedurii prealabile, deoarece actul administrativ atacat, respectiv Normele metodologice privind decontarea cheltuielilor de transport în unele situaţii în care cadrele militare, poliţiştii şi personalul civil se deplasează la şi de la locul de muncă, aprobate prin Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 51/2014 au intrat în circuitul civil.
Arată că, în cazul acţiunilor îndreptate împotriva actelor administrative care nu mai pot fi revocate întrucât au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice, precum şi în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) şi la art. 4 din Legea 554/2004, nu este obligatorie plângerea prealabilă.
In fine, recurentul a susţinut că instanţa fondului a interpretat în mod greşit prevederile art. 7 din Legea 554/2004, reţinând că în prezenta cauză este necesară plângerea prealabilă, prin urmare apreciem că este greşită soluţia prin care Curtea de Apel Cluj a dispus că acţiunea subscrisului este inadmisibilă datorită faptului că nu am parcurs sau am parcurs cu întârziere această procedură prealabilă.
Faţă de acestea a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
1.4. Apărările formulate în cauză
Legal citat, intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare in cauză, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În esenţă a menţionat că în mod corect a reţinut, prin raportare la prevederile art. 7 din legea 554/2004, ca acţiunea este inadmisibilă.
1.5. Procedura de soluţionare a recursului
În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.
Prin rezoluţia din 31 ianuarie 2020 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 23 februarie 2022, cu citarea părţilor.
În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză
Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar şi faţă de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reţine că este nefondat recursul de faţă, astfel că urmează a fi respins, în temeiul art. 496 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed:
Cu titlu prealabil este de menţionat că atributul esenţial al instanţei de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speţă, nu există critici de nelegalitate în sensul exigenţelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., care să vizeze încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
În recursul formulat, criticile vizează soluţia primei instanţe asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii.
Considerentele curţii de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situaţia de fapt care se degajă din înscrisurile administrate.
Înalta Curte constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, reţinând că, în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei, instanţa de fond nu a interpretat greşit dispoziţiile incidente în cauză.
Situaţia de fapt reţinută, aşa cum reiese din actele şi lucrările dosarului, este conturată de faptul că, reclamantul are calitatea de ofiţer specialist II, astfel că, potrivit art. 78 dispoziţiile legii speciale privind statutul poliţistului se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale altor acte normative în vigoare aplicabile funcţionarului public, în situaţia în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislaţia specifica poliţistului.
Ca atare, verificând modalitatea de îndeplinire a procedurii administrative prealabile, se reţine, aşa cum corect a constatat instanţa de fond, că reclamantului i s-a comunicat Dispoziţia Şefului Inspectoratului de Poliţie nr. 213217 din data de 18.06.2018 iar, potrivit prevederilor legale, reclamantul putea formula plângerea prealabilă până la data de 19.07.2018 inclusiv şi nu ulterior acestei date.
Din actele şi lucrările dosarului, reiese că reclamantul a înregistrat plângerea la data de 06.09.2019, în timp ce prezenta acţiune a fost introdusă, fără a urma anterior procedura prealabilă, la data de 25.01.2019.
Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, impune parcurgerea unei proceduri prealabile, anterioare formulării acţiunii în justiţie, conform art. 7 alin. (1), care prevede " Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ individual, trebuie sa solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia", iar nerespectarea acestei proceduri prealabile este sancţionată cu respingerea acţiunii ca inadmisibilă. În cauză, se constată că nu există dovada parcurgerii procedurii prealabile de către recurentul-reclamant, în sensul prevederilor sus-menţionate, respectiv o cerere adresată autorităţii publice pârâte care să conţină solicitările ce constituie obiectul demersului judiciar iniţiat de parte.
Faptul că, în cauză însă, reclamantul s-a adresat autorităţii emitente după sesizarea instanţei de judecată, aşa cum a punctatat şi instanţa fondului cererea sa şi-a pierdut natura juridică a unei plângeri prealabile, a unui recurs graţios, neputând avea decât natura juridică a unei încercări de soluţionare amiabilă a litigiului.
În aceste condiţii, Curtea constată că este incidentă excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, excepţie de fond, peremptorie, dirimantă, care atrage sancţiunea respingerii ca inadmisibil a acţiunii, devenind inutilă analizarea criticilor de nelegalitate.
Mai mult decât atât, chiar prin Dispoziţia Şefului Inspectoratului de Poliţie nr. 213217 emisă în data de 18.06.2018, se menţionează că poliţistul se poate adresa cu plângere la instanţa competentă, în condiţiile şi termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, fiind pusă la adăpost de orice critică.
III. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., constatând că nu sunt incidente motivele de casare invocate de recurentul-reclamant Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din MAI - Biroul Teritorial Cluj - pentru A., va respinge recursul formulat de acesta, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din MAI - Biroul Teritorial Cluj - pentru A. împotriva sentinţei civile nr. 200 din 3 octombrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 februarie 2022.