Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 306 din 18 septembrie 2001, a respins acțiunea formulată de reclamantul O.D., împotriva deciziei nr. 989 din 30 mai 2001, a Direcției de Muncă și Solidaritate Socială Timiș, pentru recunoașterea drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Hotărârea a rămas definitivă prin nerecurare, iar împotriva acesteia reclamantul a formulat cerere de revizuire, invocând dispozițiile art. 322 pct. C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 280 din 10 septembrie 2002, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ, a admis cererea de revizuire, a anulat sentința civilă nr. 306/2001 și pe cale de consecință, a admis acțiunea reclamantului, a anulat decizia nr. 989/2001 și a obligat Direcția de Muncă și Solidaritate Socială Timiș să emită o nouă decizie, prin care să recunoască reclamantului, drepturile conferite prin art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
S-a reținut că familia reclamantului s-a refugiat în anul 1940, din Ardealul de Nord, în Grănicești, județul Suceava, unde s-a născut la 17 aprilie 1943; că reclamantul beneficiază de același statut, ca și părinții săi, de refugiat și se bucură de drepturile conferite prin art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru pderioada 17 aprilie 1943 – 6 martie 1945.
Împotriva sentinței a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Timiș, susținând, în esență, că reclamantul nu beneficiază de dispozițiile O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, întrucât este născut ulterior strămutării părinților din localitatea de domiciliu.
Recursul este nefondat.
În adevăr, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice. În această categorie se include și persoana care a fost expulzată, s-a refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
În raport cu aceste dispozițiuni, prima instanță a reținut în mod corect că, reclamantul, fiind născut în perioada în care părinții se aflau în refugiu (17 aprilie 1943) are statutul de refugiat, de la data nașterii și până la 6 martie 1945 și deci, beneficiază de facilitățile acordate prin lege; aceasta, deoarece efectele refugiului s-au răsfrânt și asupra copiilor, nu numai asupra părinților.
În consecință, soluția adoptată este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș, împotriva sentinței civile nr. 280/R din 10 septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2003.