Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
C.C. B.P.C.R. Iași în contradictoriu cu Banca Națională a României, a solicitat anularea Hotărârii nr. 87 din 18 iunie 2001 emisă de Banca Națională a României prin care s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată împotriva hotărârii nr. 8 din 7 mai 2001 emisă de pârâtă, prin care i-a fost respinsă cererea privind avizarea prealabilă, în temeiul art. 202 alin. (1) din O.U.G. nr. 97/2000, privind organizarea de credit, modificată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că nu a achitat impozitul pe profit pe ultimul trimestru din anul 2000, întrucât din punct de vedere procedural nu putea plăti acest impozit până când Adunarea Generală nu aprobă bilanțul contabil pe anul 2000, aprobare care a survenit ulterior momentului primului control efectuat de către inspectorii sucursalei Iași a Băncii Naționale a României, respectiv 3 aprilie 2001. Se precizează că, la datele scadente ale obligațiilor, ea avea în conturi disponibilități bănești necesare și putea acoperi orice obligație de plată.
Recursul este nefondat.
Reclamanta a formulat cerere pentru acordarea avizului prealabil de reorganizare în cadrul rețelei cooperatiste de credit C.R.
Banca Națională a României prin hotărârea nr. 8 din 7 mai 2001, i-a respins cererea în temeiul art. 254 lit. e) din O.U.G. nr. 97/2000, modificată, întrucât au fost încălcate prevederile art. 250 din ordonanță, respectiv reclamanta s-a aflat în situația de a înregistra obligații scadente neonorate.
Contestația formulată de reclamantă la Consiliul de Administrație a Băncii Naționale a României, a fost respinsă prin hotărârea nr. 87 din 18 iunie 2001, iar împotriva acesteia s-a formulat prezentul recurs.
Susținerile recurentei nu pot fi primite, întrucât chiar aceasta recunoaște că nu și-a onorat toate obligațiile scadente de plată, fapt ce contravine dispozițiilor art. 250 alin. (2) din O.U.G. nr. 97/2000, modificată, care dispune: „pe parcursul întregului proces de autorizare, fiecare organizație a cooperației de credit trebuie să se afle în situația de a nu-și fi onorat integral obligațiile scadente”.
În consecință, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de C.C. B.P.C.R. Iași împotriva hotărârii nr. 87 din 18 iunie 2001 a Consiliului de Administrație a Băncii Naționale a României.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2003.