Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 14 mai 2002, la Curtea de Apel București, reclamanta SC I.M. SRL a solicitat, în contradictoriu cu Direcția Generală a Vămilor, anularea refuzului de autorizare a societății, în calitate de comisionar vamal, comunicat prin adresa nr. 9991 din 12 februarie 2002, a Direcției Generale a Vămilor.
Instanța învestită, prin sentința civilă nr. 820 din 17 septembrie 2002, a respins ca tardiv introdusă, acțiunea.
În considerentele hotărârii pronunțate, prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 94 alin. (2) din H.G. nr. 1114/2001, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României, solicitantul poate ataca decizia la instanța de contencios administrativ. Termenul de 30 de zile în care actul administrativ ar fi putut fi atacat, începea să curgă de la data de 6 martie 2002, când reclamanta a luat cunoștință de decizia de respingere a cererii sale, iar acțiunea introductivă a fost înregistrată la instanță, pe 14 mai 2002, fiind, deci, tardivă.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta.
Prin motivele de casare formulate în scris, recurenta a susținut că de bună credință, societatea a parcurs căile administrative de atac prevăzute de Legea nr. 29/1990.
S-a mai susținut de către recurentă că faptul de a fi recurs la procedura prevăzută de Legea nr. 29/1990, nu o decade din dreptul de a se adresa instanței de judecată.
Criticile sunt nefondate.
În conformitate cu dispozițiile art. 94 alin. (2) C. proc. civ., solicitantul cererii de acordare a autorizației de comisionar vamă, poate ataca decizia autorității, la instanța de contencios administrativ competentă.
Potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, în cazul în care cel ce se consideră vătămat, nu este mulțumit de soluția dată reclamației sale, el poate sesiza tribunalul (instanța), în termen de 30 de zile de la comunicarea soluției.
Dispozițiile citate au fost încălcate de către recurentul-reclamant care s-a adresat instanței de contencios administrativ, în afara termenului prevăzut de lege.
Faptul că ar fi fost de bună credință, atunci când, înainte de a se adresa instanței, a declanșat procedura prealabilă, nu este de natură să conducă la reactivarea termenului de introducere a acțiunii.
Tot astfel, ignorarea legii nu poate constitui o scuză absolutorie, cu privire la nerespectarea termenului definitt de lege, termenele procedurale fiind termene de decădere.
Față de considerentele expuse, recursul declarat în cauză se vădește nefondat și urmează a fi respins ca atare, menținându-se soluția pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC I.M. SRL București, împotriva sentinței civile nr. 820 din 17 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2003.