S-a luat în examinare recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț împotriva sentinței nr.78 din 6 august 2002 a Curții de Apel Bacău – Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț reprezentată de consilierul juridic B.E. și intimatul reclamant Crăciu Ion – Primarul orașului Bicaz, personal.
Procedura completă.
Consilierul juridic E.B. a solicitat admiterea recursului casarea sentinței atacate și pe fond să se respingă acțiunea pentru motivele invocate în scris.
C.I. a pus concluzii de respingere a recursului.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a solicitat de asemeni respingerea recursului, ca nefondat.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 8 aprilie 2002 reclamantul C.I. – Primarul orașului Bicaz a solicitat anularea deciziei nr.2 din 26 februarie 2002 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Neamț prin care i s-a respins contestația formulată împotriva procesului verbal de inspecție de audit încheiat la data de 27 decembrie 2001 stabilindu-i-se răspunderea civilă pentru suma de 217.983.018 lei.
In motivarea cererii reclamantul a arătat că prin procesul verbal de constatare încheiat la 27 decembrie 2001 a fost obligat la plata sumei de 217.983.018 lei pentru motivul că a utilizat credite bugetare în sumă de 199.596.215 lei pentru alte destinații decât cele aprobate .
Reclamantul a susținut că prin HCL nr.62 din 31.05.2001 s-a alocat pentru obiectivul cămine culturale suma de 200.000.000 lei care la data de 26.09.2001 a fost transferată din bugetul primăriei în bugetul căminelor culturale.
Urmare a stabilirii ofertei câștigătoare privind achiziția publică s-a achitat suma de 107.791.275 lei societății comerciale „D.K.”SRL cu ordinul de plată nr.1199 din 26.09.2001 și suma de 91.814.940 lei societății comerciale K.G.roup SRL cu ordinul de plată nr.1209 din 26.09.2001, în vederea achiziționării de aparatură TV pentru zona Izvorul Muntelui, defavorizată în ceea ce privește accesul la mijloacele media prin semnal TV.
Contestația formulată de reclamant împotriva procesului verbal de constatare din 27.12.2001 a fost respinsă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț prin Decizia nr.2 din 26.02.2002.
Tribunalul Neamț Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.58/CA, reținând că potrivit art.26 (7) din O.G.nr.119/1999 privind auditul intern și control financiar preventiv modificată prin O.G.nr.72 din 30.08.2001, împotriva deciziei se poate formula acțiune conform Legii nr.29/1990 la curtea de apel, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău.
Curtea de Apel Bacău Secția comercială și de contencios administrativ prin sentința nr.78 din 6 august 2002 a admis contestația formulată de C.I. – Primarul orașului Bicaz, a anulat decizia nr.2 din 26 februarie a Direcției Generale a Finanțelor Publice Neamț și în consecință a admis plângerea contestatorului și a anulat procesul verbal de inspecție de audit intern nr.579 din 28.12.2001 precum și obligația de plată a sumei de 217.983.018 lei stabilită în sarcina Primarului C.I..
Pentru a soluționa astfel instanța a reținut că introducerea televiziunii prin cablu în satul Izvorul Muntelui ca obiectiv de investiție a fost aprobat, în ceea ce privește efectuarea cheltuielilor pe care le presupunea prin HCL nr.31/15.02.2001.
In ce privește transferul sumei de douăsute de milioane lei, el nu s-a făcut dintr-un buget în altul ci din cadrul bugetului primăriei s-a transferat într-un cont alocat căminelor culturale, astfel încât obiectivul și destinația sumei se pot deduce din coroborarea acestei operațiuni financiare cu hotărârea consiliului local anterior menționată.
Instanța a reținut că fapta săvârșită de reclamant nu întrunește elementele necesare pentru a atrage răspunderea delictuală, iar în cauză nu există un prejudiciu adus bugetului local al Primărie orașului Bicaz pentru exercițiul anului financiar 2001.
Nemulțumit de sentința sus menționată a formulat recurs Direcția Grenerală a Finanțelor Publice Neamț, considerând-o nelegală și netemeinică.
In motivarea cererii de recurs s-a arătat în esență că HCL nr.31 din 15.02.2001 nu poate fi reținută în favoarea reclamantului deoarece obiectivele de investiții numai dacă notele de fundamentare privind necesitatea și oportunitatea cheltuielilor de investiții au fost aprobate potrivit dispozițiilor legale în vigoare.
Recurentul a susținut că reclamantul nu a făcut dovada aprobării Consiliului local pentru investiția în cauză. De asemeni reclamantul nu a avut aprobare pentru inființarea stației de emisie TV în exercițiul financiar al anului 2001 și nici aprobarea sumei de 200 milioane lei pentru această stație.
Se mai susține că plata facturilor pentru procurarea mijloacelor fixe, precum și a manoperei pentru stația de prelucrare a programelor TV au fost efectuate fără viza de control financiar preventiv.
Recursul este fondat.
Prin procesul verbal de inspecție de audit interne nr.579 din 28.12.2001, Serviciul de control și audit intern din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Neamț a constatat că suma de 199.596.215 lei reprezentând credite bugetare a fost folosită pentru alte destinații decât cele aprobate și s-a stabilit răspunderea civilă pentru aceasta în sarcina primarului C.I., dar în valoare reactualizată de 217.983.018 lei.
Prin Hotărârea Consiliului local Bicaz nr.31 din 15 februarie 2001 a fost aprobate în principiu introducerea televiziunii prin cablu pe strada Izvorul Muntelui, oraș Bicaz județul Neamț.
Având în vedere că prin HCL nr.62 din 31.05.2001 s-a alocat pentru obiectivul Cămine culturale suma de 200.000.000 lei reclamantul C.I. a folosit suma de 199.596.215 lei pentru procurarea echipamentelor și a serviciilor necesare pentru montarea unei stații de preluare a programelor TVA prin satelit.
Potrivit art.40 alin.2 din Legea nr.189/1998 privind finanțele pubice locale „plățile pentru investițiile publice de interes local, indiferent de forma de finanțare, se efectuează prin unități teritoriale ale trezoreriei statului pe baza listei de investii, a fondurilor aprobate pentru cheltuielile de capital și cu respectarea dispozițiilor legale privind investițiile și decontarea acestora.”
Reclamantul a transferat sume de 200.000.000 lei din bugetul Primăriei în bugetul căminelor culturale prin ordinul de plată nr.1203 din 26 septembrie 2001, fără să fi respectat dispozițiile art.40 alin.2 din Legea nr.189/1998.
Potrivit art.26 alin.2 din legea suscitată, angajarea și efectuarea cheltuielilor din credite aprobate în buget se aprobă de ordonatorul de credite și se efectuează cu viza probabilă de control financiar intern care atesta respectarea dispozițiilor privind încadrarea în creditele bugetare aprobate și destinația acestora.
Or, în cauză prin Ordinul de plată nr.1203 din 26 septembrie 2001, după aprobarea bugetului s-a transferat suma de 200 milioane lei din bugetul Primăriei Bicaz în bugetul cămilor culturale fără ca pentru suma transferată să fie nominalizat obiectivul și destinația și fără să aibe aprobarea Consiliului local iar decontarea sumei de 199.596.215 lei către societățile care au furnizat echipamentul și au prestat serviciile de montare a acestora s-a făcut prin Trezoreria Bicaz fără viza de control financiar peventiv.
Nici motivarea instanței că introducerea televiziunii prin cablu în satul Izvorul Muntelui ca obiectiv de investiție a fost aprobat prin HCL nr.31 din 5 februarie 2001 nu poate fi reținută deoarece la art.2 din hotărâre se dispune că, contravaloarea executării lucrărilor va fi suportate de beneficiari persoane fizice și juridice și nu de către Primăria orașului Bicaz.
Față de dispozițiile Legii nr.189/1998 se constată că reclamantul a utilizat credite bugetare pentru alte destinații decât cele aprobate și pe cale de consecință măsurile luate de organele financiare de control au fost legale și temeinice.
Așa fiind urmează ca recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț să fie admis, casată sentința atacată și în fond se va respinge acțiunea .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț împotriva sentinței nr.78 din 6 august 2002 a Curții de Apel Bacău – Secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și în fond respinge acțiunea.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2003.