Şedinţa publică din data de 13 iunie 2024
Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin sentinţa civilă nr. 36 din 30 iunie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalului Mehedinţi a admis cererea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., a dispus rezoluţiunea promisiunii autentificate sub nr. x/11.06.2018 şi a actului adiţional autentificat sub nr. x/23.10.2018, a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, a obligata pârâta să plătească reclamantei suma de 64.901,60 euro, reprezentând dublul sumelor plătite în temeiul promisiunii autentificate sub nr. x/11.06.2018 şi a actului adiţional autentificat sub nr. x/23.10.2018, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 65.600 euro, reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor aduse imobilului situat în Craiova, judeţul Dolj, a instituit în favoarea reclamantei un drept de retenţie asupra imobilului din Craiova, judeţul Dolj, compus din teren intravilan curţi construcţii în suprafaţă de 289 mp şi construcţiile edificate pe acesta, înscris în CF x a Municipiului Craiova, precum şi asupra cotei de 1/4 din calea de acces, înscrisă în CF nr. x a Municipiului Craiova, până la achitarea de către pârâtă a sumelor menţionate, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 13.542 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe civile, a declarat apel pârâta.
Prin decizia civilă nr. 363 din 24 octombrie 2024, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta B..
Împotriva acestei decizii civile, la 3 ianuarie 2024, a declarat recurs pârâta, prin care a prezentat pe larg istoricul cauzei şi situaţia de fapt ce a generat litigiul, fără a aduce critici deciziei recurate şi fără a invoca motive de casare dintre cele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.
La 28 februarie 2024, recurenta-pârâtă a depus un nou memoriu de recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.
În şedinţa publică din 13 iunie 2024, Înalta Curte a constatat că nu este legal învestită cu motivele de recurs înregistrate la 28 februarie 2024, întrucât acestea au fost formulate cu depăşirea termenului prevăzut de art. 485 alin. (1) din C. proc. civ., şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei nulităţii recursului depus la 3 ianuarie 2024, invocată de către intimata-reclamantă prin întâmpinare.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte o va admite şi va anula recursul, pentru următoarele considerente de drept:
Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 483 alin. (3) şi ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept material şi/sau procesual aplicabile, astfel că motivarea recursului presupune invocarea unor critici de nelegalitate care trebuie, pe de o parte, să privească soluţia atacată, iar, pe de altă parte, să se circumscrie motivelor prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.
În cauză, se constată că memoriul de recurs depus la 3 ianuarie 2024 nu respectă aceste exigenţe legale, întrucât recurenta-pârâtă, deşi enumeră anumite articole din C. proc. civ., totuşi nu formulează nicio critică care să privească soluţia instanţei de apel şi/sau raţionamentul juridic ce a stat la baza pronunţării acesteia, astfel cum, în mod corect, a învederat intimata-reclamantă prin întâmpinare.
Astfel, prin decizia civilă recurată, instanţa de apel a reţinut că sunt nefondate aspectele procedurale invocate de pârâtă, referitoare la obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru în primă instanţă, refuzul de soluţionare a cererii de suspendare a cauzei până la soluţionarea acţiunii disciplinare promovate împotriva modului de soluţionare a cererii de strămutare, criticile formulate împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare, precum şi în ceea ce priveşte fondul cauzei.
Cu toate acestea, recurenta-pârâtă nu invocă nicio critică punctuală privind decizia civilă recurată, rezumându-se a susţine, în mod generic, nulitatea acesteia, fără a indica în ce constau pretinsele nelegalităţi. O atare atitudine procesuală a recurentei-pârâte ignoră faptul că, prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului, nu pot fi invocate orice fel de nemulţumiri, ci doar acelea care privesc decizia recurată şi care îmbracă forma unor aspecte de nelegalitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.. Simpla expunere a unor texte de lege, fără a se arăta argumentele care justifică incidenţa acestora în prezenta cauză, nu poate conduce la concluzia că recursul este motivat, în conformitate cu exigenţelor legale.
În absenţa unor argumente care să reflecte critici privitoare la decizia civilă recurată, instanţa de recurs nu poate decela aspectele de nelegalitate pe care partea urmăreşte a le invoca şi dacă acestea se circumscriu motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., context în care intervine sancţiunea nulităţii recursului, potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii, invocată de către intimata-reclamantă prin întâmpinare, şi va anula recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă A..
Anulează recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 363 din 24 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 iunie 2024.