Şedinţa publică din data de 19 iunie 2024
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în data de 9 martie 2023, sub nr. x/2023, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 2295 din 28 octombrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 281 din 20 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
2. Hotărârea atacată
Prin decizia nr. 2148 din 15 noiembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2023, a fost respinsă, ca tardivă, contestaţia în anulare formulată de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 2295 din 28 octombrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2019.
3. Calea de atac a revizuirii
Împotriva deciziei 2148 din 15 noiembrie 2023 a fomulat revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., revizuentul A..
În susţinerea revizuirii, partea a arătat că respingerea recursului, ca inadmisibil, prin decizia nr. 2295/28.10.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reprezintă o încălcare a art. 21 din Constituţie şi a art. 6 din CEDO, respectiv a dreptului părţii de a se adresa justiţiei.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Cererea dedusă judecăţii vizează calea de atac a revizuirii formulate împotriva deciziei nr. 2148 din 15 noiembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2023, prin care a fost respinsă, ca tardivă, contestaţia în anulare formulată de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 2295 din 28 octombrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2019, prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 281 din 20 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Temeiul juridic al revizuirii, invocat de parte, este reprezentat de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., potrivit cu care "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 1. s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut."
Astfel, raportat la motivul de revizuire invocat de revizuent, se reţine că obiectul revizuirii este necesar să fie o hotărâre pronunţată asupra fondului sau care evocă fondul.
În speţă, aşa cum s-a arătat anterior, obiectul revizuirii este reprezentat de o hotărâre pronunţată în soluţionarea unei contestaţii în anulare tardive îndreptate împotriva unei hotărâri prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul, aşadar o hotărâre care nu întruneşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ.
Pe de altă parte, potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.
Prin urmare, hotărârea prin care s-a soluţionat contestaţia în anulare este definitivă, întrucât vizează o hotărâre pronunţată în soluţionarea unui recurs, iar dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
Or, potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând ca mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora trebuie să se realizeze în condiţiile legii.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 513 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire dedusă judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2148 din 15 noiembrie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 19 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.