Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2024
Asupra cererii de revizuire, constată următoarele:
I. Circumstanţele litigiului:
1. Decizia pronunţată de instanţa de recurs:
Prin decizia nr. 2567 din 12 decembrie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă excepţia nulităţii recursului.
A fost admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 105A din 30 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
A fost casată decizia recurată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
2. Cererea de revizuire:
Împotriva deciziei civile nr. 2567 din 12 decembrie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, pârâtul B. a formulat cerere de revizuire, invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a arătat că soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a bazat pe consemnările cuprinse în atestarea oficială emisă de funcţionarul judiciar competent (grefier) din cadrul Tribunalului de prim grad şi de instrucţie nr. 5 din C., document care ar atesta faptul că pârâtul B. a luat cunoştinţă de existenţa dosarului de divorţ, ridicând personal citaţia la data de 23 februarie 2021, fără ca ulterior să se fi prezentat ori să fi indicat altă adresă pentru notificare sau comunicare.
Revizuentul solicită să se constate faptul că respectivul document emis de către autorităţile spaniole nu a venit însoţit de niciun proces-verbal de comunicare a respectivului act de procedură prin care instanţa să se lămurească, în sensul că, într-adevăr, pârâtul B. a semnat personal pe acel proces-verbal, spre a-i da astfel posibilitatea să conteste semnătura ce figurează în dreptul numelui său, atâta vreme cât prin celelalte documente anexate cererii de revizuire a făcut dovada faptului că la data de 23 februarie 2021 nu se mai afla pe teritoriul Spaniei, ci revenise definitiv în România, fiindu-i astfel încălcat dreptul legitim la apărare şi dreptul la un proces echitabil.
Mai mult decât atât, din traducerea documentului nu reiese faptul că pârâtul B. ar fi semnat personal pe acel proces-verbal de comunicare a citaţiei, astfel cum a conchis instanţa de recurs, ci în traducere se consemnează faptul că a fost ridicată citaţia de către partea interesată - care poate fi şi un membru major al familiei celui citat, care locuieşte alături de acesta, iar nu neapărat destinatarul însuşi, spre a se considera că procedura este legal îndeplinită.
Revizuentul precizează că a formulat aceste critici la momentul judecării recursului, iar pentru o justă soluţionare a cauzei, în scopul asigurării dreptului său la un proces echitabil, a respectării dreptului legitim la apărare şi pentru garantarea aflării adevărului, solicită încuviinţarea efectuării unei comisii rogatorii în Spania Tribunalul de prim grad şi de instrucţie nr. 5 din C., spre a fi înaintat procesul-verbal de înaintare a citaţiei din dosarul de divorţ.
În ceea ce priveşte admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, arată că înscrisul nou descoperit de care înţelege să se folosească, respectiv procesul-verbal de comunicare a citaţiei emise pentru dosarul de divorţ de către Tribunalul de prim grad şi de instrucţie nr. 5 din C., nu a fost pus la dispoziţia instanţei în mod intenţionat de către partea potrivnică, fapt ce a determinat imposibilitatea prezentării înscrisului în faţa instanţei care a pronunţat hotărârea atacată.
Apreciază că este îndeplinită şi condiţia ca înscrisul să aibă un caracter determinant, întrucât actul respectiv ar fi răsturnat întreaga prezumpţie a instanţei de recurs, care ar fi considerat că revizuentul ar fi semnat personal respectivul proces-verbal de comunicare a citaţiei de divorţ - aspect pe care înţelege să îl conteste, prezentând detaliat situaţia factuală.
Concluzionând, revizuentul solicită să se constate că înscrisul descoperit şi invocat în susţinerea cererii de revizuire are caracter determinant, fiind apt de a conduce la o altă soluţie decât cea pronunţată, atâta vreme cât nu a semnat de primire pe acel proces-verbal de comunicare a citaţiei emise pentru procesul de divorţ.
Pe fond, formulează concluzii de admitere a cererii de revizuire şi schimbarea în tot a deciziei revizuite, în sensul respingerii recursului declarat de recurenta A., ca nefondat.
II. Soluţia cu privire la cererea de revizuire:
Examinând cererea de revizuire dedusă judecăţii, sub aspectul admisibilităţii sale, prin raportare la dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
În cauză, cererea de revizuire formulată de revizuentul B. a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ce dispun că revizuirea se poate cere "dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor".
Indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează, prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire. Astfel cum dispune acest text legal, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.
Revizuirea este o cale de atac extraordinară, ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict şi limitativ prevăzute de lege, iar condiţia de admisibilitate comună se referă la obiectul revizuirii, respectiv la hotărârile care se pot ataca pe această cale.
Conform dispoziţiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire poate fi o hotărâre pronunţată asupra fondului sau care evocă fondul. Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul."
Verificând motivul de revizuire invocat (art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.) în raport cu hotărârea atacată - decizia civilă nr. 2567 din 12 decembrie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se constată caracterul inadmisibil al cererii de revizuire, întrucât, potrivit textului legal anterior redat, această cale extraordinară de atac poate fi exercitată în cazul hotărârilor pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, putând face obiect al revizuirii hotărârile pronunţate în primă instanţă, în apel sau chiar şi în recurs, în fond după casare, în ipoteza în care este evocat fondul.
Se constată, aşadar, într-o primă analiză, că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanţa de recurs, legiuitorul a impus condiţia imperativă, preliminară, ca această instanţă să fi evocat fondul, cu excepţia cazurilor de revizuire înscrise la pct. 3 (în ipoteza judecătorului), pct. 4, pct. 7 - 11, când sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.
Prin urmare, pentru a se putea cere revizuirea unei decizii definitive pronunţate în recurs, cum este cea de faţă, pentru motivul de revizuire înscris la pct. 5 al art. 509 C. proc. civ., o primă condiţie pe care trebuie să o îndeplinească hotărârea este aceea de a evoca fondul cauzei, situaţie ce nu se regăseşte în prezenta speţă.
În ceea ce priveşte "evocarea fondului" de către instanţa de recurs, s-a apreciat constant, în doctrină şi în jurisprudenţă, că aceasta implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, fie verificarea incidenţei dispoziţiilor legale la o stare de fapt reţinută, în oricare dintre aceste ipoteze urmând să se dea o dezlegare raportului juridic dedus judecăţii.
Pot fi, aşadar, atacate cu revizuire hotărârile prin care instanţa de recurs admite recursul, casează hotărârea cu reţinere şi evocă fondul. O instanţă de recurs evocă fondul atunci când, în temeiul dreptului de control judiciar, reapreciază probele administrate de instanţele inferioare, reţine o altă situaţie de fapt şi pronunţă o soluţie cu totul diferită decât cea pronunţată de instanţele inferioare.
În cauză, prin decizia civilă nr. 2567 din 12 decembrie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă excepţia nulităţii recursului, a fost admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 105A din 30 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost casată decizia recurată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Prin urmare, instanţa de recurs nu a evocat fondul cauzei (nu a reţinut cauza în rejudecare), ci a apreciat că este incident cazul de casare prevăzut art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurentă prin raportare la cele reţinute de instanţele de fond, Înalta Curte arătând că " În cauza de faţă, verificarea motivului de refuz al recunoaşterii hotărârii pronunţate în Regatul Spaniei constituie o chestiune de drept, în privinţa căreia este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar nu o chestiune eminamente de fapt."
O decizie a instanţei de recurs prin care se pronunţă soluţia de casare cu trimitere spre rejudecare nu reprezintă o hotărâre prin care se evocă fondul, instanţa de rejudecare fiind cea care va realiza evocarea fondului, în funcţie de cele dezlegate cu valoare obligatorie de instanţa de casare şi cu privire la situaţia de fapt stabilită în circumstanţele relevante pentru speţă.
Sub un alt aspect, în verificarea aceloraşi cerinţe de admisibilitate, dar cu referire la motivul de revizuire invocat în cauză, respectiv pct. 5 al art. 509 C. proc. civ., se reţine că textul legal se referă la ipoteza în care, la data pronunţării hotărârii atacate, instanţa nu a avut în vedere anumite înscrisuri care erau de natură a schimba soluţia dată şi care nu au putut fi înfăţişate de părţi din motive independente de voinţa lor. Fiind vorba despre condiţii cumulative de admisibilitate a revizuirii, neîndeplinirea chiar şi numai a uneia dintre acestea are drept consecinţă respingerea cererii de revizuire.
Exigenţele art. 509 pct. 5 C. proc. civ. permit reluarea unei judecăţi finalizate doar în măsura în care înscrisul este unul nou şi nu a fost înfăţişat în faţa instanţei, partea aflându-se într-o imposibilitate obiectivă, asimilabilă forţei majore, în a releva împrejurările consemnate de înscris, cu caracter determinant în adoptarea soluţiei.
Or, sub acest aspect, cu privire la înscrisul de care revizuentul înţelege să se folosească în susţinerea cazului de revizuire invocat, respectiv procesul-verbal de comunicare a citaţiei emise pentru dosarul de divorţ de către Tribunalul de prim grad şi de instrucţie nr. 5 din C., chiar în cuprinsul hotărârii a cărei revizuire se solicită, instanţa a reţinut: "în faţa instanţei de recurs a fost depusă atestarea oficială, emisă de funcţionarul judiciar competent (grefier) din cadrul Tribunalului de prim grad şi de instrucţie nr. 5 din C., document care atestă că intimatul-pârât B. a luat la cunoştinţă de existenţa prezentului dosar (de divorţ) ridicând personal citaţia la 23.02.2021, fără ca ulterior să se fi prezentat ori să fi indicat altă adresă pentru notificare sau comunicare."
De altfel, în partea de început a cererii de revizuire, revizuentul însuşi a precizat, în mod explicit, că soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a bazat pe consemnările cuprinse în atestarea oficială emisă de funcţionarul judiciar competent (grefier) din cadrul Tribunalului de prim grad şi de instrucţie nr. 5 din C..
Aşadar, înscrisul a fost prezentat instanţei de recurs şi nu are caracter de noutate. Cu atât mai mult, revizuentul nu a făcut nici măcar dovada faptului că ar fi fost reţinut de partea potrivnică sau că ar fi existat o împrejurare mai presus de voinţa părţilor care l-ar fi împiedicat să prezinte înscrisul instanţei, nefiind aşadar îndeplinită niciuna dintre condiţiile impuse de art. 509 pct. 5 C. proc. civ., ce se cereau a fi în mod cumulativ întrunite.
Dimpotrivă, astfel cum anterior s-a evidenţiat, înscrisul a existat la momentul pronunţării hotărârii a cărei revizuire se solicită şi a fost avut în vedere de instanţa de recurs, revizuentul formulând, la momentul judecării recursului, critici cu privire la veridicitatea aspectelor consemnate în cuprinsul acestuia, critici asupra cărora instanţa de recurs s-a pronunţat - "Înalta Curte subliniază că, în măsura în care apreciază că actele de procedură efectuate în faţa instanţei spaniole sunt afectate de neregularităţi, în pofida actelor judiciare care atestă contrariul în prezenta procedură de recunoaştere, intimatul trebuie să recurgă la remediile (căile de atac) deschise de legea statului de origine, în faţa căruia poate, spre exemplu, să invoce ansamblul circumstanţelor arătate în prezenta cauză, cu scopul reluării procesului de divorţ."
Se impune a fi menţionat faptul că, fiind o cale extraordinară de atac de retractare, revizuirea poate fi exercitată doar pentru cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, urmărindu-se îndreptarea unor erori de fapt. Nu pot fi puse în discuţie pe această cale pretinse erori de drept săvârşite de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi nu pot fi supuse analizei instanţei de revizuire critici ce privesc considerentele avute în vedere de instanţa de recurs în pronunţarea soluţiei.
Susţinerile revizuentului privesc, de fapt, nemulţumiri de fond asupra soluţiei instanţei de recurs. Or, soluţia pronunţată în recurs, din perspectiva rezolvării date criticilor de nelegalitate, nu mai poate fi antamată în prezenta cale extraordinară de atac, întrucât ar însemna deschiderea unei noi judecăţi. Legiuitorul, prin limitarea câmpului de aplicare a dispoziţiilor art. 509 C. proc. civ. la cazurile expres prevăzute, a avut în vedere ca revizuirea să nu se transforme într-o veritabilă cale de atac de reformare.
În final, trebuie reamintit că principiul securităţii raporturilor juridice implică respectarea principiului res iudicata, conform căruia nicio parte nu este îndreptăţită să solicite o revizuire a unei hotărâri definitive şi obligatorii în scopul de a obţine o rejudecare şi o nouă analiză a cauzei.
Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 509 C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.
Având în vedere soluţia pronunţată, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga pe revizuentul B. la plata sumei de 1000 RON către intimata A., cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 2567 din 12 decembrie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022.
Obligă pe revizuentul B. la plata sumei de 1000 RON către intimata A., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2024.