Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2024
Asupra conflictului negativ, constată următoarele:
I. Cererea:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 8 decembrie 2021 pe rolul Judecătoriei Huedin, reclamantul A. a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâţii UAT Gilău şi Consiliul Local Gilău, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună asupra următoarelor:
- să se constate că succesiunea după defuncta B. s-a deschis la data de 20.10.2017 conform art. 954 alin. (1) din noul C. civ.;
- să se constate că masa succesorală a defunctei B. este compusă din imobilul în suprafaţă de 4300 mp, situat în zona Şeş, lângă SMT - Gilău, în tarlaua x, parcela x.
- să se constate că după defuncta B. nu există moştenitori legali sau testamentari care să îşi fi exercitat dreptul de opţiune succesorală în termenul de 1 an de la data deschiderii succesiuni instituit de art. 1103 alin. (1) din noul C. civ.
- să se constate vacanţa succesiunii după defuncta B. conform art. 963 alin. (3) noul C. civ.
- să se constate că pârâtul Comuna Gilău are calitatea de unic moştenitor al defunctei B. conform art. 1 138 din noul C. civ.
II. Hotărârea Judecătoriei Huedin:
Prin sentinţa civilă nr. 304 din 12 aprilie 2022 pronunţată de Judecătoria Huedin, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Luduş.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că obiectul principal al cererii de chemare în judecată, astfel cum aceasta a fost precizată, este succesiune, reclamantul solicitând dezbaterea succesiunii defunctei B., decedată, corelativ cu constatarea vacanţei succesorale după defunctă. Totodată, a reţinut că defuncta a avut ultima reşedinţă pe teritoriul României în localitatea Bichiş, după cum rezultă din Fişa de evidenţă de la fila x, aceasta decedând la data de 10.10.2017, în municipiul Târgu-Mureş, astfel cum este menţionat în extrasul din registrul de decese de la fila x.
În aplicarea dispoziţiilor art. 118 alin. (1) C. proc. civ., constatând că localitatea Bichiş se află în circumscripţia Judecătoriei Luduş, instanţa a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect succesiune, în favoarea Judecătoriei Luduş.
III. Hotărârea Judecătoriei Luduş:
Învestită prin declinare, Judecătoria Luduş a pronunţat sentinţa civilă nr. 647 din 2 iulie 2024, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârât prin curator, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Huedin şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
În motivare, instanţa a reţinut că, astfel cum reiese din extrasul din registrul de decese,din Registrul Naţional Notarial de Evidenţă a succesiunilor, din încheierea nr. 1 din data de 01.10.2021 a C., precum şi din extrasul DEPABD pe care Judecătoria Huedin l-a avut în vedere la momentul declinării competenţei, defuncta B. a avut ultimul domiciliu în S.U.A. Faptul că ultima reşedinţă de pe teritoriul statului român a fost în sat Bichiş, nu este suficient pentru a atrage competenţa Judecătoriei Luduş, cu atât mai mult cu cât, decesul a survenit la mai bine de un an de momentul expirării reşedinţei din România.
IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
În conformitate cu statuările obligatorii din cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, "instanţa competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă verifică modul în care atât normele de competenţă propriu-zise, cât şi normele referitoare la condiţiile şi termenele de invocare a excepţiei de necompetenţă au fost respectate."
Procedând la o astfel de verificare, se constată următoarele:
Conflictul negativ de competenţă supus analizei s-a ivit în cauza având ca obiect principal succesiune, reclamantul solicitând dezbaterea succesiunii defunctei B., corelativ cu constatarea vacanţei succesorale după defunctă.
Astfel cum au reţinut ambele instanţe aflate în conflict, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 118 alin. (1) C. proc. civ.:
"În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar."
Aşadar, în materie succesorală, până la ieşirea din indiviziune, competenţa aparţine în mod exclusiv instanţei de la ultimul domiciliu al defunctului.
C. proc. civ. cuprinde reglementări exprese potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială, atât cea de ordine publică cât şi cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene şi în anumite condiţii.
Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:
"necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că:
"necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."
Din interpretarea textului de lege anterior redat rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată în condiţiile art. 130 C. proc. civ., soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă teritorial a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa unei alte instanţe. Invocarea excepţiei de necompetenţă teritorială de ordine publică după acest moment nu mai este posibilă, competenţa fiind câştigată în mod definitiv de instanţa pe rolul căreia a fost înregistrată cererea.
În speţă, se constată că, urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei, primul termen de judecată stabilit de Judecătoria Luduş a fost cel din 25 mai 2022, termen la care, astfel cum s-a consemnat în cuprinsul încheierii de şedinţă, procedura de citare a fost legal îndeplinită, iar instanţa a dispus măsuri procedurale, respectiv a amânat judecata cauzei pentru a fi citate pârâtele cu menţiunea de a preciza dacă solicită introducerea în cauză a numitului D., fiul adoptat al defunctei B..
Au urmat apoi alte termene procedurale, astfel:
- 16 iunie 2022 (când procedura a fost legal îndeplinită, iar instanţa a dispus introducerea în cauză şi citarea în calitate de pârât a numitului D.);
- 6 octombrie 2022, 8 decembrie 2022, 23 februarie 2023, 25 mai 2023, 14 septembrie 2023, 23 noiembrie 2023 - când cauza a fost succesiv amânată pentru lipsă de procedură cu pârâtul D., pentru ca la acest din urmă termen să se dispună numirea unui curator pentru pârât, sens în care instanţa a amânat judecata la 22 februarie 2024 şi ulterior la 6 iunie 2024, când a constatat că procedura de citare este legal îndeplinită şi a pus în discuţie competenţa de soluţionare a cauzei, asupra căreia a rămas apoi în pronunţare.
Din succesiunea termenelor de judecată şi din cuprinsul încheierilor de şedinţă, astfel cum au fost anterior evidenţiate, rezultă că la primul termen de judecată (16 iunie 2022) Judecătoria Luduş a reţinut că procedura de citare este legal îndeplinită, înţelegând să invoce ulterior excepţia de necompetenţă teritorială.
Or, invocarea excepţiei de necompetenţă teritorială de ordine publică la termenul din 6 iunie 2024, la mai bine de 2 ani de la data primului termen de judecată, nu mai era posibilă, competenţa fiind câştigată în mod definitiv de instanţa căreia i-a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei.
Referitor la regimul juridic al invocării excepţiei de necompetenţă, se observă că legiuitorul a stabilit o limită temporală pentru invocarea excepţiei de necompetenţă, şi anume, până la primul termen la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, adică termenul la care părţile, legal citate, pot pune concluzii - limită care în cauză a fost depăşită, astfel cum rezultă din succesiunea actelor şi lucrărilor dosarului şi a termenelor acordate în cauză.
Dacă necompetenţa nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate ori, în condiţiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ., la termenul acordat în mod excepţional pentru lămurirea împrejurărilor de fapt necesare stabilirii competenţei, aceasta se acoperă definitiv şi nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului.
Astfel cum a reţinut Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunţată în recurs în interesul legii, "chiar şi în situaţia în care nu există o încheiere interlocutorie prin care s-a reţinut competenţa (cum este cazul în prezentul dosar), de altfel, obligatorie, în temeiul prevederilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., efectul neinvocării în termen a excepţiei de necompetenţă reprezintă stabilirea competenţei în favoarea instanţei sesizate, aspect care nu poate fi ulterior ignorat. Aceeaşi soluţie se impune şi în cazul repartizării la secţii sau completuri specializate, asimilate sub aspectul regimului competenţei materiale procesuale."
Din interpretarea prevederilor art. 130 - 131 C. proc. civ. rezultă că neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă are ca efect consolidarea competenţei instanţei sesizate, în condiţiile operării unei prorogări legale de competenţă sui-generis.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Luduş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Luduş.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2024.