Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorul 4 Bucureşti la data de 21 februarie 2024, petenta A. a solicitat la cererea creditoarei B., încuviinţarea executării silite asupra debitorilor Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1301/11.05.2021 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia Civilă în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia civilă nr. 4775/16.11.2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 3478 din data de 29 februarie 2024 Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii care face obiectul dosarului x/2024 în favoarea Judecătoriei Slatina.
Pentru a hotărî astfel, instanţa s-a raportat la prevederile art. 127 C. proc. civ.
Faţă de prevederile art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ., şi faţă de faptul că debitorii sunt instanţele imediat superioare Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a reţinut că se impune declinarea cauzei către una dintre judecătoriile aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate.
În considerentele sentinţei civile Judecătoria Sectoruluiul 4 Bucureşti a reţinut şi faptul că deşi în cererea de încuviinţare debitorii instanţe de judecată sunt pârâţi, aspect care ar determina o competenţă alternativă conform art. 127 alin. (2)1 prin raportare la art. 127 alin. (2) C. proc. civ. aceasta a avut în vedere şi unicitatea instanţei de executare, chemate să judece o serie de acţiuni ulterioare încuviinţării executării silite în care debitorii instanţe de judecată (ierarhic superioare prezentei judecătorii) ar fi reclamanţi.
2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Slatina, secţia civilă, prin încheierea civilă nr. 1872 din data de 14 martie 2024 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
În motivarea sentinţei civile de declinare a competenţei, Judecătoria Slatina a reţinut că prezenta cerere a fost declinată la Judecătoria Slatina în temeiul art. 127 alin. (2) şi (2)1 C. proc. civ., însă, Judecătoria Slatina nu este instanţă din circumscripţia vreunei curţi de apel învecinată cu Curtea de Apel Bucureşti (dispoz. art. 127 alin. (2) C. proc. civ., fiind imperative). Pe cale de consecinţă, reţinând faptul că una din curţile de apel învecinate este Curtea de Apel Piteşti, dar şi faptul că fondul cauzei s-a judecat (tot din raţiuni impuse de art. 127 C. proc. civ.) la Tribunalul Vâlcea, va declina prezenta cauză la Judecătoria Râmnicu Vâlcea, jud. Vâlcea.
2.3. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 2357 din data de 27 martie 2024 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă; a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
În motivarea soluţiei de declinare a competenţei Judecătoria Râmnicu Vâlcea a reţinut faptul că nu există niciun temei legal care ar atrage competenţa soluţionării cererii de încuviinţare a executării silite de către instanţa care a soluţionat fondul dreptului.
II. Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 133 pct. (2) C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente. Această din urmă ipoteză este incidentă în cauză.
Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă a apreciat că deşi dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. reglementează o competenţă alternativă, în cauză trebuie avută în vedere şi unicitatea instanţei de executare, chemate să judece o serie de acţiuni ulterioare încuviinţării executării silite în care debitorii instanţe de judecată (ierarhic superioare Judecătoriei Sectorul 4 Bucureşti) ar fi reclamanţi.
Judecătoria Slatina a considerat că aceasta nu este instanţă din circumscripţia vreunei curţi de apel învecinată cu Curtea de Apel Bucureşti (dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., fiind imperative) şi având în vedere faptul că fondul cauzei s-a judecat (tot din raţiuni impuse de art. 127 C. proc. civ.) la Tribunalul Vâlcea a declinat cauză către Judecătoria Râmnicu Vâlcea.
Judecătoria Râmnicu Vâlcea a declinat competenţa de soluţionare a cauzei către Judecătoria Sectorul 4 Bucureşti, apreciind că nu există niciun temei legal care să îi atragă competenţa teritorială.
Înalta Curte constată că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea de încuviinţare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1301/11.05.2021, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia nr. 4775/2021 pronunţată la data de 16.11.2021 de Curtea de Apel Ploieşti în acelaşi dosar, debitorii fiind Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti, cu sediile în sectorul 4, respectiv sectorul 3 din Municipiul Bucureşti.
În ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite, aceasta se determină potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., competentă fiind, ca instanţă de executare, judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului.
Potrivit art. 127 C. proc. civ., text cu denumirea marginală "Competenţa facultativă":
"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.
(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.
(21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.
(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."
Creditoarea (care în ipoteza încuviinţării executării silite, fiind cea a cărei voinţă declanşează demersul judiciar, are poziţia procesuală a reclamantului), a ales să introducă cererea de încuviinţare a executării silite la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti (judecătoria de la sediul unuia dintre debitori, competentă teritorial în aplicarea art. 651 alin. (1) şi art. 112 C. proc. civ.).
Din aceste motive, Judecătoria Sectorului 4 fiind competentă teritorial, iar creditoarea neavând calitatea de judecător/grefier/în cadrul acestei instanţe, nu se pune problema încălcării normei de competenţă din alin. (1) al textului mai sus evocat, care se referă la situaţia când reclamantul are calitatea de judecător (respectiv grefier, în aplicarea alin. (3) şi îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă.
Cu privire la incidenţa alin. (2) al textului, se observă că pentru ipoteza când o instanţă are calitatea de pârât, acest text stabileşte o normă de competenţă alternativă dacă pricina este de competenţa instanţei pârâte sau a unei instanţe inferioare acesteia, precum în speţă:
"reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii…".
Rezultă prin urmare că, în cazul cererii de încuviinţare a executării silite făcute de un creditor care nu are vreuna din calităţile arătate expres de art. 127 C. proc. civ. împotriva unei instanţe judecătoreşti, se aplică prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., iar nu ale alin. (1).
Or, creditoarea a făcut această alegere în acord cu prevederile art. 116 C. proc. civ., sesizând instanţa competentă teritorial conform art. 651 şi art. 112 C. proc. civ., de la sediul unuia dintre debitori, cum s-a subliniat mai sus şi optând a nu folosi beneficiul competenţei alternative reglementate în favoarea sa de alin. (2) al art. 127 C. proc. civ.
Devin incidente, în aceste coordonate, prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., deoarece competenţa în cauză este reglementată de norme de ordine privată din perspectiva aplicării art. 127 alin. (2) C. proc. civ. şi totodată nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. - ce stabilesc o normă de competenţă de ordine publică - şi instanţa nu putea invoca din oficiu necompetenţa cât timp alegerea revenea reclamantei creditoare.
Eventualitatea în care, ulterior încuviinţării executării silite care formează obiectul prezentei cauze, s-ar ajunge la formularea unor contestaţii la executare de către instanţele care au calitatea de debitoare este, în mod evident, irelevantă în cauză, din cel puţin două considerente:
În primul rând, instanţa învestită cu cererea de încuviinţare a executării silite nu poate anticipa asupra unei cereri viitoare, oricât de previzibilă ar fi aceasta din urmă. În al doilea rând, viitoarele cereri de natura contestaţiilor la executare ori altele asemenea au natura juridică a unor incidente ivite în cadrul executării silite, urmând a fi de competenţa Judecătoriei sectorului 4, ca instanţă de executare determinată potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., a cărei competenţă pentru întreaga executare silită inclusiv prin raportare la incidente de natura art. 127 C. proc. civ. rezultă limpede din Decizia nr. 20/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi din jurisprudenţa constantă a instanţei supreme.
Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea având ca obiect încuviinţare executare silită este Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, urmând ca în temeiul art. 135 C. proc. civ. să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2024.