Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2024
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 07.05.2024, executorul judecătoresc A. a solicitat instanţei încuviinţarea executării silite în dosarul execuţional nr. x/2024, prin toate modalităţile prevăzute de lege, la cererea formulată de creditoarea B., împotriva debitorilor C. şi D., în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit bancar pentru persoane fizice emis de E. S.A. nr. 435/28.03.2007, pentru recuperarea sumei de 10.120,74 euro, reprezentând debit, dobândă şi penalităţi, precum şi a cheltuielilor de executare.
II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2362 din 20.05.2024, Judecătoria Sibiu a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că obiectul cererii vizează încuviinţarea executării silite în baza unui titlu executoriu atât împotriva debitorului principal, C., cât şi împotriva debitorului accesoriu, D..
Din coroborarea prevederilor art. 651 alin. (1) şi art. 112 alin. (1) C. proc. civ., reiese că în situaţia în care se solicită încuviinţarea executării silite atât pentru debitorul principal, cât şi pentru debitorul accesoriu, competenţa instanţei de executare care va încuviinţa executarea silită se va determina prin raportare la domiciliul debitorului principal, iar nu prin raportare la domiciliul debitorului accesoriu. În acest fel este asigurată respectarea principiului unicităţii instanţei de executare.
Cum debitorul principal, C., are domiciliul pe raza comunei Boişoara, Sat Bumbueşti, instanţa a statuat că instanţa de executare competentă este Judecătoria Brezoi.
2.2. Învestită prin declinare, prin încheierea nr. 837 din data de 29.05.2024, Judecătoria Brezoi a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, a constatat conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecăţii şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că nu prezintă importanţă faptul că debitorul D. are calitatea de "coplătitor", câtă vreme art. 666 sau art. 651 din C. proc. civ. nu face nicio distincţie în acest sens, rezultând că persoana împrumutată are calitatea de debitor, iar executorul judecătoresc poate introduce astfel cererea de încuviinţare a executării silite la judecătoria în a cărei circumscripţie se află domiciliul oricăruia din debitorii principali (împrumutat şi co-împrumutat/coplătitor).
Cum, în cauză, există doi codebitori cu domicilii diferite, executorul judecătoresc se putea adresa atât Judecătoriei Sibiu, cât şi Judecătoriei Brezoi în vederea încuviinţării executării silite, acesta alegând Judecătoria Sibiu în exercitarea dreptului său de dispoziţie, aceasta fiind instanţa de executare în a cărei circumscripţie se află domiciliul codebitorului D..
Relativ la prevederile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a reţinut că D. este, fără dubiu, un debitor principal, aşa cum rezultă din contractul de credit - respectiv codebitor- şi nu un obligat accesoriu, astfel încât competenţa de a încuviinţa executarea silită revine judecătoriei în a cărei circumscripţie se află domiciliul acestuia, respectiv Judecătoria Sibiu, competenţă aleasă de executor la momentul promovării cererii introductive.
III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Brezoi îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:
Înalta Curte reţine că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă, care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Sibiu şi Judecătoria Brezoi.
Obiectul demersului judiciar, ce a stat la baza declanşării conflictului negativ de competenţă îl constituie cererea având ca obiect "încuviinţare executare silită" înaintată de Biroul Executorului Judecătoresc A..
Titlul executoriu este reprezentat de Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 435/28.03.2007 încheiat cu E., C. având calitatea de "împrumutat", iar D. figurând ca fiind "coplătitor".
Astfel cum au reţinut ambele instanţe aflate în conflict, în materia executării silite sunt relevante pentru stabilirea competenţei dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul cărora "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispoziţiile art. 112 şi ale art. 127 se aplică în mod corespunzător."
Art. 112 alin. (1) C. proc. civ. prevede următoarele:
"cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia; în cazul în care printre pârâţi sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali."
Faţă de prevederile art. 651 alin. (1) coroborate cu dispoziţiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ. şi de împrejurarea că cererea de încuviinţare a executării silite vizează ambii debitori din contractul de credit, se observă că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în raport de calitatea (şi, implicit, domiciliul) coplătitorului D..
Anume, Judecătoria Sibiu a constatat că numitul C. are calitatea de debitor principal, iar numita D. are calitatea de debitor accesoriu, astfel că instanţa de executare este cea de la domiciliul debitorului principal, iar Judecătoria Brezoi a reţinut că inclusiv D. are calitatea de debitor principal, astfel încât petentul şi-a exercitat dreptul de opţiune privind alegerea instanţei competente prin înregistrarea cererii la domiciliul unuia dintre debitorii principali (respectiv, la domiciliul codebitoarei D.).
Art. 645 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că "sunt părţi în procedura de executare creditorul şi debitorul", iar, potrivit art. 648 alin. (1) din acelaşi cod, "creditorul, în condiţiile legii, poate urmări, în limita creanţei şi a accesoriilor acesteia, concomitent sau, după caz, separat, şi bunurile terţilor care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispoziţiile privitoare la drepturile şi obligaţiile debitorului se aplică în mod corespunzător şi terţilor garanţi, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel".
Sub aspectul determinării competenţei instanţei învestite cu soluţionarea unei cereri de încuviinţare a executării silite în ipoteza reglementată de art. 112 alin. (1) C. proc. civ., la care face trimitere art. 651 alin. (1) din acelaşi cod - pluralitate de debitori, dintre care unul este debitor principal şi unul este debitor accesoriu- prezintă relevanţă calitatea de debitor accesoriu în sensul "substanţial" al termenului (şi nu calitatea de debitor în sensul "executional" al noţiunii, astfel cum este stabilită de prevederile art. 645 alin. (1) C. proc. civ.).
Examinând contractul de credit şi condiţiile generale de creditare, Înalta Curte constată că banca a acordat împrumutatului C. un credit în sumă de 10.000 EUR, iar coplătitorul D. are doar figura juridică dată de obligaţia de garanţie personală, de substituire a împrumutatului în executarea obligaţiei acestuia de plată în ipoteza unor eventuale sume restante.
Această concluzie se desprinde din conţinutul contractului, respectiv inserarea unor calităţi distincte - de "împrumutat" şi "coplătitor", în loc de "împrumutaţi"- şi a obligaţiilor asumate de împrumutat "şi, după caz," coplătitorii şi/sau garanţii (art. 7.1. din condiţiile generale de creditare). Locuţiunea adverbială "după caz" indică faptul că obligaţia coplătitorului de a restitui creditul depinde de anumite circumstanţe, respectiv nerespectarea de către împrumutat a obligaţiilor contractuale.
Pe cale de consecinţă, coplătitorul D. nu are calitatea de "persoană împrumutată", astfel cum a reţinut Judecătoria Brezoi, ci de debitor accesoriu, care a contribuit la scorul de credit şi s-a obligat să garanteze restituirea sumei împrumutate la termenele şi în condiţiile asumate de părţi prin semnarea contractului de credit în ipoteza în care, din orice considerente, debitorul principal C. se va afla în incapacitate de plată.
Prin urmare, întrucât la data demarării executării silite împotriva ambilor debitori, ce face obiectul dosarului de executare nr. 2766/2024 (30.04.2024), domiciliul debitorului principal se afla în Sat Bambueşti, str. x, Com Boişoara, jud. Vâlcea (conform relaţiilor DEPABD -fila x), competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect "încuviinţare executare silită" aparţine Judecătoriei Brezoi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 18 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.