Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2024
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la 18.07.2024 sub nr. x/2024, contestatoarea A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul B., a solicitat suspendarea provizorie a executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 218/2023 al C..
II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 11419 din data de 22.07.2024, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a respins excepţia necompetenţei materiale, invocată de instanţă din oficiu, ca neîntemeiată; a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a instanţei, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că din considerentele Deciziei nr. 27/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, reiese că instanţa competentă să soluţioneze cererea de suspendare provizorie a executării silite este instanţa competentă să judece cererea principală cererea de suspendare a executării şi contestaţia la executare.
Instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 719 alin. (1) şi (7) teza I şi a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. şi faptul că, la data sesizării organului de executare, instanţa de executare era Judecătoria Galaţi, aceasta fiind instanţa în a circumscripţie se afla sediul debitoarei, aşa cum rezultă din verificările ONRC efectuate de instanţă, dar şi din verificările efectuate de executorul judecătoresc, competenţa de soluţionare a cererii de suspendare provizorie a executării silite aparţinând acestei instanţe. Sediul societăţii Metalurgica S.A. nu prezintă nicio relevanţă, întrucât aceasta nu are calitatea de debitoare. Executarea silită a acţiunilor deţinute de contestatoare la societatea Metalurgica S.A. nu o transformă pe aceasta din urmă în debitoare, singura debitoare fiind cea dintâi.
Încuviinţarea executării silite de către Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti nu conduce la transformarea acestei instanţe în instanţă de executare conform principiului unicităţii instanţei de executare (consacrat prin Decizia nr. 20/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii -pct. 79 - 80 din decizie). Premisa acestui principiu este aceea că instanţa care a încuviinţat executarea silită era competentă în acest sens, premisă care nu se regăseşte în speţă.
Totodată, în cauză nu se execută silit bunuri imobile, care să determine incidenţa prevederilor art. 714 alin. (2) C. proc. civ.. Obiectul executării silite este reprezentat de acţiunile (bunuri mobile) deţinute de contestatoare la societatea Metalurgica S.A., asupra acestora fiind înfiinţată poprirea .
2.2. Învestită prin declinare, prin sentinţa nr. 2527 din data de 31 iulie 2024, Judecătoria Galaţi a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată de intimat prin întâmpinare, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, a constatat conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 719 alin. (1) C. proc. civ., dezlegările Deciziei RIL nr. 27/2021 şi a determinat instanţa de executare prin raportare la considerentele Deciziei RIL nr. 20/2021, pct. 69-71, considerente care se bucură de aceeaşi putere obligatorie ca şi dispozitivul deciziei.
Din actele aflate la dosarul cauzei, rezultă că executarea silită a fost încuviinţată prin încheierea din data de 21.12.2023 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. x/2023, prin care instanţa a admis cererea intimatului-creditor de încuviinţare a executării silite.
Prin hotărârea mai sus menţionată, calitatea de instanţă de executare a fost definitiv câştigată în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti în raport de considerentele deciziei RIL nr. 20/2021 astfel că, în raport de prevederile Deciziei RIL nr. 27/2021 se impune declinarea competenţei de soluţionare a prezentei cauze către aceasta.
III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, pentru considerentele expuse în continuare.
Desesizarea celor două instanţe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea diferită a normelor de procedură în materia competenţei teritoriale a instanţei de executare în soluţionarea unei cereri de suspendare provizorie a executării silite, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti s-a raportat la sediul debitoarei, în timp ce Judecătoria Galaţi a aplicat principiul unicităţii instanţei de executare.
Prin prezentul demers judiciar, contestatoarea A. S.R.L. a solicitat să se dispună suspendarea provizorie a executării silite până la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite deduse judecăţii prin contestaţia la executare formulată împotriva actelor de executare silită efectuate în cadrul dosarului execuţional nr. x/2023 al Biroului Executorului Judecătoresc C..
În condiţiile în care, în cauză, prin încheierea din 21 decembrie 2023, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă în dosarul nr. x/2023, a fost încuviinţată executarea silită în temeiul titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 1798A/11.05.2023 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, irevocabilă prin decizia civilă nr. 972/20.11.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2007, prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv până la realizarea dreptului creditorului B. rezultat din titlul executoriu, precum şi a cheltuielilor de executare, sunt aplicabile dezlegările obligatorii date prin Decizia nr. 27 din 06 decembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.
Astfel, având în vedere că cererea de suspendare provizorie a executării silite are caracter dublu incidental, atât faţă de cererea de suspendare a executării până la soluţionarea contestaţiei la executare, cât şi faţă de contestaţia la executare (par. 63), cererea de suspendare provizorie a executării silite se judecă de instanţa competentă să soluţioneze cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, potrivit dispoziţiilor art. 123 alin. (1) din C. proc. civ. (par. 66).
Totodată, aşa cum rezultă din cuprinsul paragrafului 74 al Decizia nr. 27 din 06 decembrie 2021 a instanţei supreme, în contextul pronunţării de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021, prin care a fost stabilită instanţa competentă material să soluţioneze contestaţia la executare, respectarea dezlegării date prin această decizie impune instanţei învestite cu o cerere de suspendare provizorie a executării silite obligaţia de a-şi verifica competenţa pentru a se asigura respectarea principiului unicităţii instanţei de executare.
În continuarea raţionamentului jurisdicţional cuprins în decizia RIL anterior referită, este relevantă inclusiv dezlegarea obligatorie dată prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., potrivit căreia instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Astfel, încă din momentul încuviinţării executării silite este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ.
În consecinţă, întrucât, în cauză, instanţa care a încuviinţat executarea silită este Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în considerarea dezlegărilor obligatorii date prin Deciziile în interesul legii nr. 20/2021 şi nr. 27/2021 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, mai sus menţionate, competenţa de soluţionare a pricinii aparţine acestei instanţe.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 18 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.