Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2024
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă la 6 iulie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Ilfov a chemat în judecată pe pârâta A. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate existenţa dreptului de administrare al Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Ilfov asupra terenului forestier în suprafaţă de 0,23 ha, evidenţiat în Amenajamentul Ocolului Silvic Bucureşti, Unitatea de Producţie II Băneasa, unitatea amenajistică 63 M3, cât şi regimul juridic de teren fond forestier proprietate publică a Statului; să o oblige pe pârâtă să-i lase, în deplină administrare şi folosinţă, terenul menţionat.
Totodată, a solicitat introducerea, în cauză, a Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, în temeiul art. 11 alin. (10) din Legea nr. 46/2008, art. 865 C. civ., art. 68 şi art. 78 C. proc. civ.
Pârâta A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat următoarele excepţii: excepţia nulităţii pentru neplata taxei judiciare de timbru; excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă; excepţia lipsei calităţii procesuale active; excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată; excepţia de nelegalitate parţială a Ordinelor de aprobare a amenajamentelor silvice ale fondului forestier proprietate publică a statului, administrate de Ocolul Silvic Bucureşti, din anii 1990, 2000 şi 2010; excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.
De asemenea, a formulat şi cerere de chemare în garanţie a următoarelor entităţi: B. S.A., Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi Statul Român, prin Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Cu privire la cererea reclamantei, de introducere, în cauză, a Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat respingerea acesteia, în principal, ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.
Chemata în garanţie B. S.A. a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanţie, prin care a solicitat, în principal, să fie respinsă iar, în subsidiar, a formulat chemarea în garanţie a Statului Român, prin Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. .
La 04 decembrie 2017, Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, prin Direcţia Silvică Ilfov, în numele proprietarului Statul Român, a depus cerere adiţională, prin care, în temeiul prevederilor art. 30 alin. (5) şi art. 204 C. proc. civ., a modificat petitul acţiunii introductive de instanţă, în sensul că a solicitat:
a. obligarea pârâţilor să-i lase, în liniştită posesie şi deplină proprietate, terenul forestier în suprafaţă de 0,23 ha, evidenţiat în Amenajamentul Ocolului Silvic Bucureşti, Unitatea de Producţie II Băneasa, unitatea amenajistică 63 M;
b. obligarea pârâţilor să aducă fondul forestier de interes naţional în suprafaţă de 0,23 ha, evidenţiat în Amenajamentul Ocolului Silvic Bucureşti, Unitatea de Producţie II Băneasa, unitatea amenajistică 63 M3 în starea iniţială, iar, în caz contrar, instanţa să dispună autorizarea sa, ca, pe cheltuiala pârâţilor, să aducă terenul la starea iniţială.
La termenul din 07 decembrie 2017, pârâta A. S.R.L. a solicitat introducerea, în cauză, a Ministerului Apelor şi Pădurilor şi a Ministrului Ministerului Apelor şi Pădurilor, doamna C., în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate invocate, cerere admisă de prima instanţă, care a procedat la citarea acestora în calitate de intervenienţi forţaţi.
Pârâta A. S.R.L. a formulat întâmpinare şi cerere de chemare în garanţie a aceloraşi entităţi faţă de cererea adiţională, reiterând o parte dintre excepţiile invocate iniţial: nulitatea pentru neplata taxei judiciare de timbru, lipsa calităţii procesuale active; excepţia de nelegalitate parţială a Ordinelor de aprobare a amenajamentelor silvice ale fondului forestier proprietate publică a statului, administrate de Ocolul Silvic Bucureşti, din anii 1990, 2000 şi 2010. A invocat, suplimentar, excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată pentru lipsa motivelor de fapt. A susţinut şi inadmisibilitatea introducerii, în proces, a Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, faţă de dispoziţiile art. 75 C. proc. civ.
De asemenea, a depus note de şedinţă, prin care a susţinut că cererea adiţională a fost formulată de o altă persoană în raport cu reclamanta, invocând excepţia inadmisibilităţii cererii adiţionale şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a titularului acestei cereri; excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a Direcţiei Silvice Ilfov pentru R.N.P. Romsilva şi a acesteia din urmă faţă de stat în ce priveşte cererea adiţională.
B. S.A. a invocat excepţia netimbrării acţiunii şi a cererii adiţionale; excepţia inadmisibilităţii cererii adiţionale formulate de către o altă persoană decât reclamanta din cererea iniţială; excepţia lipsei calităţii procesuale active a Statului Român în cererea adiţională; excepţia lipsei calităţii procesuale active a Romsilva în cererea introductivă.
La termenul din 11 mai 2018, instanţa a admis, în principiu, cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta A. a chemaţilor în garanţie S.C. B. S.A. şi Statul Român, prin Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, şi a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în garanţie a Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.
În baza dispoziţiilor art. 72 alin. (2) şi art. 204 C. proc. civ., B. S.A. a formulat cerere completatoare şi precizatoare a cererii de chemare în garanţie, prin care a precizat temeiul de drept în baza căruia trebuie angajată răspunderea chematului în garanţie iniţial, respectiv Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, respectiv art. 998 din vechiul C. civ. şi Legea nr. 29/1990. A chemat în garanţie un subiect de drept suplimentar, anume Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.
2. Primul ciclu procesual
Prin sentinţa civilă nr. 1630 din 28 septembrie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de introducere a Statului Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de titular al dreptului de proprietate, formulată de reclamantă; a admis excepţia inadmisibilităţii cererii modificatoare şi a respins, ca inadmisibilă, această cerere, formulată de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, prin Direcţia Silvică Ilfov; a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei Direcţia Silvică Ilfov în privinţa cererii principale, a respins acţiunea principală formulată de reclamanta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Ilfov, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. şi intervenienţii forţaţi Ministerul Apelor şi Pădurilor şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, ca fiind formulată de o parte lipsită de capacitate procesuală de folosinţă; a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta A. S.R.L. privind pe chemaţii în garanţie B. S.A. şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, ca fiind rămasă fără obiect.
Prin încheierea din 30 iulie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiate, excepţia netimbrării apelurilor; excepţia inadmisibilităţii apelurilor; excepţia lipsei calităţii procesuale active a apelanţilor; excepţia nulităţii apelului declarat de Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.
Prin decizia civilă nr. 1768 A din 19 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelurile formulate de apelanta reclamantă Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, prin Direcţia Silvică Ilfov şi de apelantul pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, a anulat sentinţa apelată şi a trimis cauza, pentru reluarea judecăţii, la Tribunalul Bucureşti.
Prin decizia nr. 2485 din 18 noiembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul declarat de chemata în garanţie S.C. B. S.A. împotriva încheierii din 30 iulie 2019 şi a deciziei civile nr. 1768 A din 19 noiembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a casat încheierea şi decizia atacate şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
3. Al doilea ciclu procesual- Decizia pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti
Prin decizia nr. 575A din 4.04.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a apelantei - reclamante Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Ilfov cu privire la apelul declarat împotriva soluţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii adiţionale; a respins apelul declarat de apelanta - reclamantă Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Ilfov împotriva soluţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii adiţionale, ca fiind formulat de o persoană lipsită de calitate procesuală activă; a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul - pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice; a admis apelul declarat de apelanta - reclamantă Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Ilfov împotriva sentinţei civile nr. 1630 din 28.09.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimatul - pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, intimata pârâtă A. S.R.L., intimatul - reclamant Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi intimaţii-chemaţi în garanţie Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi B. S.A.; a anulat, în parte, sentinţa civilă nr. 1630 din 28.09.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III- a civilă şi a trimis cauza pentru reluarea judecăţii la Tribunalul Bucureşti; a păstrat soluţia primei instanţe de admitere a excepţiei inadmisibilităţii cererii modificatoare şi de respingere, ca inadmisibilă, a acestei cereri.
4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 575A din 4.04.2023 a declarat recurs chemata în garanţie Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.
Invocând motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta pretinde că instanţa de fond a reţinut în mod corect că, în ceea ce priveşte cererile de chemare în garanţie numai cea formulată de către pârâta A. S.R.L. a fost admisă în principiu, astfel că numai în privinţa acesteia s-a pronunţat instanţa de fond constatând că, în raport de soluţia dată, aceasta a rămas fără obiect.
Arată recurenta că în ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie formulată de către S.C. B. S.A., deşi a fost legal timbrată, instanţa nu a pus în discuţie admisibilitatea în principiu a cererii, astfel că nu s-a pronunţat asupra acesteia.
Recurenta susţine că instanţa de apel nu a admis excepţia inadmisibilităţii apelului formulat de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, soluţia fiind nelegală, în contextul în care prevederile art. 11 alin. (9) şi (1) din Legea nr. 46/2008 vizează ipoteze diferite pe de o parte, atunci când în discuţie este dreptul de administrare, Regia Natională a Padurilor Romsilva stă în judecată în nume propriu şi afirmă un drept propriu, în timp ce în ipoteza în care în discuţie este dreptul de proprietate, Romsilva nu poate sta în judecată în nume propriu, ci trebuie să arate titularul dreptului de proprietate.
Învederează recurentul că Romsilva nu are calitate procesuală activă într-o acţiune în revendicare în numele Statului Roman, în condiţiile în care indică titularul dreptului de proprietate, ci este, cel mult, un reprezentant al titularului dreptului de proprietate (al Statului Roman), atât timp cât nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de alin. (9) al art. 11 din Legea nr. 46/2008- acţiune având ca obiect dreptul de administrare-, ci în ipoteza de la alin. (10) art. 11 din Legea nr. 46/2008 -acţiune în apărarea dreptului de proprietate publică.
Cu toate acestea, încălcând prevederile art. 458 C. proc. civ., instanţa de apel a reţinut că apelul promovat de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Ilfov, în nume propriu este admisibil.
În susţinerea cererilor arătate, recurenta învederează că instanţa de fond a admis în mod legal excepţia inadmisibilităţii cererii modificatoare invocate de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică llfov şi excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică llfov în ceea ce priveşte acţiunea principală.
Relativ la excepţia inadmisibilităţii cererii adiţionale formulate de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Ilfov în numele Statului Român, recurentul arată că, în raport de prevederile art. 204 alin. (1) şi art. 30 alin. (5) C. proc. civ., Regia Naţională a Pădurilor Romsilva în numele Statului Român nu are calitatea de reclamant în cererea introductivă şi, deci, nici calitatea de parte în prezenta cauză pentru a putea formula o cerere modificatoare a cererii de chemare în judecată în temeiul respectivelor dispoziţii legale, cererea de chemare în judecată introductivă fiind formulată în nume propriu de Direcţia Silvică Ilfov -fiind indicat numărul ONRC x- şi nu în calitate de reprezentant al Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva.
De asemenea, în mod corect şi legal Tribunalul a reţinut că în privinţa cererii modificatoare nu s-a făcut nici dovada calităţii de reprezentant- deşi s-a acordat un termen de judecată în acest sens, iar împuternicirea şi decizia nr. 77/1.03.2016 depuse la dosar nu fac dovada mandatului exercitării acţiunii în revendicare, respectiv a formulării cererii modificatoare, cereri deja formulate la 6.06.2018-, astfel că se impunea anularea cererii modificatoare şi pentru lipsa dovezii de reprezentant al cererii adiţionale formulate de Direcţia Silvică Ilfov, în raport de prevederile art. 82 alin. (1) coroborate cu dispoziţiile art. 176 pct. 2 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte acţiunea introductivă formulată de Direcţia Silvică Ilfov instanţa de fond în mod corect şi legal a reţinut că este întemeiată excepţia lipsei calităţii pocesuale de folosinţă, titularul dreptului de administrare asupra fondului forestier naţional fiind Romsilva şi nu Direcţia Silvică.
Din menţiunile cererii introductive (indicarea datelor de identificare ale Direcţiei Silvice Ilfov, cererea este semnată de directorul acestei instituţii, nu s-a susţinut că cererea ar fi formulată prin reprezentant şi nu s-au depus dovezi în acest sens) reiese că acţiunea a fost fomulată de Direcţia Silvică Ilfov prin director, sens în care recurentul invocă prevederile art. 32 alin. (1) lit. a), art. 56 şi art. 57 alin. (1) din C. proc. civ. şi susţine că Direcţia Silvică llfov, pe de o parte nu are personalitate juridică pentru a sta în judecată, iar pe de altă parte nu deţine şi nu poate deţine drepturile pretinse prin cererea de chemare în judecată, astfel aceasta nu are şi nici nu poate avea aptitudinea legală de a avea nici folosinţa, nici exerciţiul acestor drepturi.
Invocând prevederile art. 43 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 229/2009, recurenta arată că Direcţia Silvică Ilfov este menţionată în cuprinsul Anexei nr. 2 la pct. 25, fiind o sucursală a Romsilva, o unitate fără personalitate juridică, neavând capacitate de folosinţă.
Prin cererea de chemare în judecată iniţială se tinde la constatarea şi valorificarea unui pretins drept de administrare, drept care nu aparţine Direcţiei Silvice Ilfov, ci Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva, Direcţia Silvică Ilfov neputând să îşi asume drepturi şi obligaţii şi să stea în judecată în nume propriu, efectuând astfel acte de dispoziţie cu privire la un drept care nu îi aparţine şi nu îi poate aparţine potrivit legii.
Recurenta arată că în cauză sunt incidente şi prevederile H.G. nr. 229/2009 din care rezultă că Direcţia Silvică Ilfov nu are, oricum, abilitatea legală, exerciţiul drepturilor de reprezentare a intereselor Romsilva, art. 6 alin. (9) din H.G. nr. 229/2009 referindu-se la directorii unităţilor din structura Romsilva, iar nu la unitate în sine. Înclusiv în ipoteza în care s-ar aprecia că textul se referă şi la unitate în sine, oricum aceste prevederi nu se referă la aptitudinea directorutui de a-şi asuma drepturi şi obligaţii şi de a formula acţiuni în justiţie, respectiv de a exercita drepturile persoanei juridice înseşi cum este cererea de chemare în judecată.
Pe cale de consecinţă, Direcţiile Silvice nu au calitatea de administratori ai fondului forestier naţional şi nu pot formula cereri în justitie referitoare la dreptul care aparţine persoanei juridice, prin urmare Direcţia Silvică llfov nu are capacitate procesuală în vederea formulării cererii de chemare în judecată iniţială.
În concluzie, recurenta solicită admiterea recursului, casarea în tot a deciziei civile recurate, în sensul respingerii apelului formulat de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei civile nr. 1630/28.09.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosar nr. x/2017.
5. Apărările formulate în cauză
În termen legal, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Arată intimatul că este necesar a se stabili cadrul procesual activ întrucât Direcţia Silvică Ilfov nu poate să îşi asume drepturi şi obligaţii şi să stea în judecată în nume propriu, efectuând, astfel, acte de dispoziţie cu privire la un drept care nu îi aparţine potrivit legii.
6. Procedura de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor la 31.05.2014, respectiv la 3.06.2024 (conform dovezilor de înmânare aflate la filele x).
În data de 12.06.2024 a fost înregistrat punctul de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului formulat de intimatul-reclamant Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, prin care a învederat că recurenta nu a dobândit calitatea de parte, precum şi faptul că recursul este nemotivat, sens în care intervine sacţiunea nulităţii căii de atac.
În data de 12.06.2024, recurenta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a formulat punct de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu, prin care critică concluziile din raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi susţine că argumentele din memoriul de recurs se încadrează în motivele de casare reglementate de prevederile art. 488 pct. 1 C. proc. civ.
Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la data de 18 septembrie 2024, în complet de filtru, fără citarea părţilor.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii recursului, reţinând următoarele:
Hotărârea judecătorească, raportat la cele statuate de art. 457 C. proc. civ., este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Potrivit art. 458 C. proc. civ., "căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane."
Prin urmare, în analiza admisibilităţii recursului, instanţa de control judiciar trebuie să aibă în vedere şi aspectele ce ţin de aptitudinea celui care a promovat calea de atac de a efectua acest demers judiciar care, potrivit dispoziţiilor legale anterior enunţate, depinde de calitatea de parte în proces.
Noţiunea de "părţi în procesul civil" desemnează persoanele fizice sau juridice care au un litigiu cu privire la un drept subiectiv civil dedus judecăţii sau la o situaţie juridică pentru a cărei realizare calea judecăţii este obligatorie şi asupra cărora se răsfrâng efectele hotărârii judecătoreşti ce urmează a se pronunţa.
Prin memoriul de recurs, recurenta arată că deşi a fost legal timbrată cererea de chemare în garanţie a Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului, formulată de B. S.A., instanţa nu a pus în discuţie admisibilitatea în principiu a acesteia, astfel că nu s-a pronunţat asupra cererii.
Înalta Curte reţine că aceste susţineri ale recurentei sunt confirmate de actele şi lucrările dosarului.
Anume, chemata în garanţie B. S.A. a formulat, la rândul său, cerere de chemare în garanţie a Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului, astfel cum reiese din cererea completatoare şi precizatoare a cererii de chemare în garanţie .
Prin sentinţa civilă nr. 1630 din 28 septembrie 2018, Tribunalul Bucureşti a reţinut următoarele:
"În ceea ce priveşte cererile de chemare în garanţie, tribunalul constată că numai cea formulată de către pârâta A. S.R.L. a fost admisă în principiu, astfel că numai în privinţa acesteia se va pronunţa, constantând că în raport de soluţia dată aceasta a rămas fără obiect.
În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie formulată de către S.C. B. S.A., deşi a fost legal timbrată, instanţa nu a discutat admisibilitatea acesteia în principiu, astfel că nu se va putea pronunţa asupra acesteia, urmând ca în funcţie de soluţia din calea de atac să se discute fie restituirea taxei de timbru, fie discutarea admisibilităţii".
În acest context, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului nu a fost menţionată ca parte în cuprinsul hotărârii pronunţată de către instanţa de fond.
Instanţa de apel, în rejudecare, prin hotărârea recurată a reţinut că "este necesar să se stabilească cadrul procesual activ şi să se analizeze acţiunea avându-se în vedere calitatea de reclamantă a Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva prin Direcţia Silvică Ilfov, în calitate de titular al dreptului de administrare, cu introducerea în cauză, în temeiul art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de titular al dreptului de proprietate asupra terenului forestier litigios. După stabilirea cadrului procesual activ, prima instanţă trebuie să analizeze cererea de chemare în judecată, precum şi cererile de chemare în garanţie formulate raportat la cererea de chemare în judecată având în vedere apărările formulate de către părţi şi să administreze un probatoriu complex pentru cercetarea acestora şi soluţionarea tuturor cererilor formulate în cauză."
În atare condiţii, în această fază procesuală, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului este terţ faţă de cauza pendinte, relevante fiind dispoziţiile art. 73 C. proc. civ. privind formularea cererii de chemare în garanţie şi dispoziţiile art. 74 privind procedura de judecată a respectivei cereri, precum şi dispoziţiile la care fac trimitere prevederile art. 72 alin. (2) C. proc. civ. (art. 64 şi art. 65 alin. (1) şi alin. (2) din acelaşi cod).
Astfel, după ascultarea intervenientului şi a părţilor, instanţa se va pronunţa asupra admisibilităţii în principiu a intervenţiei, printr-o încheiere motivată (art. 64 alin. (2) C. proc. civ.).
Faţă de trimiterea la art. 65 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., terţul dobândeşte calitatea de parte în proces numai după admiterea în principiu a cererii.
În lipsa unei încheieri privind încuviinţarea în principiu a cererii de chemare în garanţie, terţul chemat în garanţie Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului nu a dobândit calitatea de parte în prezenta cauză.
Se reţine că menţiunile inexacte din cuprinsul dispozitivul hotărârilor pronunţate în cauză (începând cu faza procesuală a apelului, primul ciclu procesual) potrivit cărora Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului figurează ca parte şi faptul că actele de procedură au fost comunicate inclusiv acestei entităţi (ce a fost reprezentată la anumite termene de judecată şi a formulat apărări în cauză), nu schimbă situaţia juridică a recurentei în condiţiile în care legiuitorul a reglementat expres procedura de dobândire a calităţii procesuale a chematului în garanţie, iar, în cauză, aceasta nu a fost finalizată prin pronunţarea unei încheieri de admitere în principiu.
Prin urmare, recurenta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului nu justifică legitimare procesuală în ceea ce priveşte exercitarea căii de atac a recursului întrucât nu a dobândit calitatea de parte în prezenta cauză, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 55 C. proc. civ. ("sunt părţi reclamantul şi pârâtul, precum şi, în condiţiile legii, terţele persoane care intervin voluntar sau forţat în proces").
Or, hotărârea judecătorească în materie civile are autoritate de lucru judecat numai între părţile litigante, astfel că, dreptul de a o ataca cu recurs aparţine, cu excepţia procurorului şi a celor enumeraţi cu titlu de excepţii de dispoziţiile art. 37-39 C. proc. civ., numai părţilor litigante. Drept urmare, instanţa de control judiciar, învestită cu judecarea acestei căi de atac, este obligată a verifica, în primul rând, calitatea procesuală a celui ce a declarat recurs, respectiv dacă a dobândit calitatea de parte în proces sau dacă se poate încadra în vreuna dintre categoriile menţionate de dispoziţiile derogatorii. Această verificare se impune deoarece terţii care nu au dobândit calitate procesuală în proces nu au dreptul de a formula recurs, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
Ca atare, cum în cauza pendinte nu poate fi reţinut un caz de excepţie de la regula generală care recunoaşte dreptul de a exercita calea de atac doar celor care au calitatea de părţi în proces şi cum Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului nu a dobândit, până în această fază procesuală, o atare calitate, făcând aplicarea prevederilor art. 248 coroborate cu dispoziţiile art. 458 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta Autoritatea Pentru Administrarea Activelor Statului împotriva deciziei nr. 575 A din 4 aprilie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta Autoritatea Pentru Administrarea Activelor Statului împotriva deciziei nr. 575 A din 4 aprilie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 septembrie 2024.