Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2024
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
I.1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 20 septembrie 2022 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. la achitarea sumei de 3.000.000 RON (RON), reprezentând contravaloare daune morale pentru deţinerea ilegală şi nerestituirea produsului "Ghidul Bucureşti", dar şi a drepturilor de autor pe acest produs, care nu mai pot fi folosite.
I.2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă
Prin sentinţa civilă nr. 167 din 15 februarie 2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a respins acţiunea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală.
I.3. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă
Prin decizia civilă nr. 1553A din 22 noiembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 167/15.02.2023, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B..
I.4. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 1553A din 22 noiembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a formulat recurs reclamantul A..
Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 18 ianuarie 2024 şi a fost repartizată aleatoriu completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din raportul dosarelor alocate fără prim termen şi procesul-verbal de repartizare aleatorie .
Prin cererea formulată, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, anularea deciziei recurate, aceasta fiind netemeinică şi nelegală, dată în condiţii suspecte şi dubioase de părtinitate, prin respingerea ilegală a acţiunii sale şi încălcarea intenţionată a legislaţiei în vigoare. De asemenea, a solicitat obligarea intimatei-pârâte la achitarea sumei de 3.000.000 RON (RON), reprezentând contravaloare daune morale pentru deţinerea ilegală şi nerestituirea produsului "Ghidul Bucureşti", dar şi a drepturilor de autor ale reclamantului asupra acestui produs care nu mai pot fi folosite.
Recurentul-reclamant a susţinut că motivele de respingere a apelului sunt invenţii anti-juridice, fără un temei juridic, aruncate la o disperare acerbă de a nu recunoaşte adevărul.
Faptul că instanţa de apel a preluat ilegal aberaţia Tribunalului cum că "în urma lichidării şi radierii C. S.R.L. şi a declaraţiei asociatului unic A. că societatea nu deţine active sau pasive, nu mai există o creanţă, nici a societăţii, nici a reclamantului cu privire la exemplarele pretins nerestituite, iar asociatul unic nu poate chema în judecată un cocontractant al persoanei juridice dispărute de la care nu a preluat nici un fel de activ", dovedeşte faptul că instanţa de apel nu a ţinut cont de explicaţiile juridice expuse de apelantul-reclamant în şedinţă (reţinute şi prin înregistrarea audio pe care a ignorat-o), precum şi faptul că instanţa de apel nu a corectat aberaţia Tribunalului, în sensul de a spune că era obligatoriu ca la radiere o societate să nu mai deţină active şi pasive sau vreo creanţă şi a aruncat marea inepţie cum că acestea (activul, pasivul, creanţele) nu ar fi deţinute de reclamant, ca fost asociat unic, în urma transferului legal de la societate la acesta (transfer despre care nici nu se face vreo pomenire), privind aşa zisele pretins nerestituite exemplare (culmea, nici o instanţă nu recunoaşte că acele exemplare nu au fost vreodată restituite, ci doar inventat pretinse), iar reclamantul, ca asociat unic, nu are voie (fără a se preciza vreun temei legal al acestei interdicţii) să acţioneze în instanţă aşa-zisul cocontractant pentru că nu a preluat nimic de la acesta (ignorând intenţionat înscrisurile doveditoare de preluare existente la dosar).
A mai susţinut că mai grav este faptul că instanţa de apel a stabilit abuziv şi ilegal cum că reclamantul nu are nici un drept asupra acelor exemplare pretins nerestituite, invocând, fără temei legal, că respectivele exemplare şi creanţa nu ar mai exista, deşi chiar pârâta a recunoscut că le deţine (dar nu a spus, din motive dubioase şi suspecte, care ar mai fi situaţia lor juridică - vândute sau nevândute). Ca atare, reclamantul nu mai are calitatea de a pretinde despăgubiri (materiale sau morale) pentru nerestituirea produselor, datorită raporturilor stinse dintre acesta şi pârâtă.
Culmea motivelor aberante şi anti-juridice de respingere a apelului o constituie afirmaţia cum că dreptul de autor aparţine societăţii radiate, iar nu reclamantului ca persoană fizică (după preluare), deoarece acest drept nu s-ar fi transferat prin preluare (nimeni nu vrea să recunoască preluarea legală), cum ilegal şi abuziv ar fi precizat Tribunalul, ci că reclamantul ar trebui să formuleze o acţiune distinctă pentru a i se constata dreptul de autor transferat legal prin preluarea nerecunoscută de nimeni.
Şi mai grav este faptul că instanţa de apel incită abuziv şi ilegal la nerespectarea unor dispoziţii legale, prin nerecunoaşterea, din motive dubioase şi suspecte, a acelor acte (transfer de activ, pasiv, creanţe, drept de autor etc.) întocmite pentru a facilita dizolvarea şi lichidarea C..
Marea uimire comisă de instanţa de apel atinge punctul culminant cu afirmaţia cum că "tribunalul nu a omis intenţionat anumite hotărâri ale asociatului unic din 30.09.2019 şi 07.10.2019, ci acestea nu au fost prezentate de reclamant ca probe în dosar", tribunalul nu a vrut să vadă intenţionat că acele hotărâri ale asociatului unic, deşi existau la dosar (altfel nu se amintea de ele) nu ar fi fost prezentate ca probe (deşi erau în dosar).
În probaţiune a solicitat proba cu înscrisuri care să emane de la pârâtă şi proba cu interogatoriul unor reprezentanţi ai B..
I.5. Apărările formulate în cauză:
Intimata-pârâtă B. nu a formulat întâmpinare.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
În condiţiile art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând excepţia nulităţii recursului prin raportare la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Sub un prim aspect, Înalta Curte reţine că recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară şi nesuspensivă de executare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate şi prin care partea interesată solicită, în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege, desfiinţarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Tot cu nulitatea sancţionează şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cele opt motive de casare prevăzute limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
Criticile trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs. De asemenea, simpla încadrare în drept de către parte a unuia sau a mai multor motive de casare nu este suficientă pentru motivarea căii de atac.
Aplicând aceste consideraţii cu caracter teoretic la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant susţine că hotărârea recurată este dată cu încălcarea legislaţiei în vigoare, însă nu indică textele de lege (normele de drept material sau normele de procedură) nesocotite de instanţa de apel, lipsind astfel caracterul concret al unor critici care ar fi putut atrage o analiza din perspectiva vreunuia dintre motivele de casare reglementate de lege.
De asemenea, susţine că motivele de respingere a apelului nu au niciun temei juridic, că instanţa de apel nu a ţinut seama de explicaţiile sale juridice pe care le-a expus în şedinţa de judecată, precum şi că a preluat motivarea instanţei de fond cu privire la faptul că nu mai există o creanţă, nici a societăţii radiate, nici a reclamantului, cu privire la exemplarele pretins nerestituite, iar asociatul unic nu poate chema în judecată un cocontractant al persoanei juridice dispărute de la care nu a preluat nici un fel de activ, fără a proceda la rectificarea acestei motivări, în sensul de a preciza că era obligatoriu ca la radiere o societate să nu mai deţină active şi pasive sau vreo creanţă. A mai susţinut că instanţa de apel a stabilit abuziv şi ilegal că nu are niciun drept asupra exemplarelor nerestituite, că nici aceste exemplare şi nici creanţa nu există, că motivul de respingere a apelului este acela că dreptul de autor aparţine societăţii radiate, iar nu reclamantului, persoană fizică, întrucât acest drept nu s-ar fi transferat prin preluare, iar pentru constatarea dreptului de autor în persoana sa ar trebui formulată o acţiune distinctă.
Înalta Curte apreciază că o atare motivare a recursului nu îndeplineşte rigorile impuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât aceste aserţiuni ale recurentului-reclamant, prezentate drept motive de recurs, nu conţin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, ci simple nemulţumiri faţă de raţionamentul logico-juridic al instanţei de apel expus în considerentele hotărârii recurate, fără a-l combate în vreun fel prin expunerea unui raţionament juridic contrar.
Aşadar, susţinerile expuse în memoriul de recurs nu constituie o motivare a căii de atac exercitate, conformă exigenţelor prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii hotărârii atacate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă. Numai aşa instanţa de recurs poate să facă o verificare de ansamblu a hotărârii atacate, chiar dacă numai în ce priveşte nelegalitatea, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac, prin care pot fi formulate numai criticile calificate de art. 488 C. proc. civ.
Referitor la alegaţia recurentului-reclamant privind faptul că instanţa de apel a ignorat înscrisurile doveditoare existente la dosar, precum şi că, deşi face referire la hotărârile asociatului unic din 30.09.2019 şi 07.10.2019, cu toate acestea nu le recunoaşte, Înalta Curte apreciază că nici această critică nu se poate circumscrie motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., modalitatea de administrare a probatoriului reprezentând o chestiune de fapt, analizată în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei. O astfel de critică nu poate fi dedusă judecăţii în calea de atac extraordinară a recursului, fiind o critică de netemeinicie a hotărârii recurate.
Faţă de considerentele precedente, se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, însă recurentul-reclamant nu s-a conformat acestor imperative, criticile formulate nefiind susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., întrucât acestea nu vizează nelegalitatea deciziei atacate şi nu conţin nicio referire la argumentele de drept care au fundamentat soluţia instanţei de apel. Prin urmare, acest aspect este de natură a determina incidenţa sancţiunii nulităţii recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Mai mult, cererea de recurs este redactată neprocedural, impropriu căii extraordinare de atac promovate, într-o înşiruire de argumente, care nu vin să susţină în mod punctual nelegalitatea hotărârii atacate, redactarea recursului fiind una defectuoasă, nestructurată şi presărată cu invective şi exprimări de genul:
"motivele de respingere a apelului sunt invenţii anti-juridice (...) aruncate la o disperare acerbă de a nu recunoaşte adevărul", "instanţa de apel preia ilegal aberaţia Tribunalului", "instanţa de apel nu corectează aberaţia Tribunalului (...) şi aruncă marea inepţie (...)", "din motive dubioase şi suspecte", "culmea motivelor aberante şi anti-juridice de respingere a apelului (...)", "instanţa de apel incită abuziv şi ilegal la nerespectarea unor dispoziţii legale".
Or, pentru o bună administrare a justiţiei, atât pentru parte, cât şi pentru instanţă, este esenţială cultivarea unui stil judiciar sobru, fără excese de limbaj. A califica argumentele instanţei de apel, astfel cum a procedat recurentul-reclamant, drept "invenţii anti-juridice", "marea inepţie", "aberaţie juridică", "motive aberante", înseamnă a manifesta lipsă de respect faţă de judecătorul care, potrivit liberei sale convingeri, poate adera pertinent argumentat la opinia calificată de parte drept "aberaţie", "inepţie" etc. Respectul datorat în mod firesc justiţiei trebuie să se reflecte şi în formulele folosite, care nu trebuie să fie vexatoare.
Este necesar ca motivele de recurs să fie dezvoltate într-o manieră suficient de precisă pentru a permite înţelegerea şi verificarea acestora, precum şi aplicarea lor corectă în speţă. Însăşi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, pentru a-şi îndeplini misiunea, instanţele judecătoreşti trebuie să beneficieze de concursul părţilor, care sunt ţinute ca, în măsura posibilului, să-şi expună pretenţiile într-o manieră clară, lipsită de ambiguitate şi structurate într-o manieră rezonabilă. (decizia nr. 40490/08 pronunţată în cauza Jahnke et Lenoble c. Franţei).
În consecinţă, faţă de cele anterior reţinute şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1553A din data de 22 noiembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1553A din data de 22 noiembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B..
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 septembrie 2024.