Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată:
1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti la data de 27.10.2023 sub nr. x/2023, contestatoarea Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova a solicitat ca în contradictoriu cu intimatul A., să se dispună anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 311/2021 constituit la B. pentru suma de 20.042,02 RON, după cum urmează: suma de 15.601 RON, reprezentând debit aferent sporului de 90% şi suma de 4.441,02 RON, reprezentând cheltuieli de executare, precum şi întoarcerea executării silite.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin sentinţa civilă nr. 2679/16.04.2024, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 714 raportat la art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., şi a reţinut că ceea ce este esenţial pentru stabilirea instanţei de executare este domiciliul/sediul persoanei împotriva căreia se efectuează actele de executare. Or, toate actele de executare silită şi inclusiv încheierea de încuviinţare a executării silite au fost îndreptate exclusiv împotriva debitoarei Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, nu şi împotriva Companiei Naţionale de Căi Ferate CFR S.A.. Astfel, a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, singura debitoare din dosarul de executare nr. 311/2021.
A mai apreciat că faptul încuviinţării executării silite de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti nu atrage în mod automat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
De asemenea, a statuat în sensul că speţei nu îi sunt aplicabile dispoziţiile deciziei RIL nr. 20/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile în care aceasta se referă la situaţia pluralităţii de debitori.
Prin sentinţa civilă nr. 6759/06.06.2024, Judecătoria Craiova a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reţinând, în esenţă, incidenţa în cauză a aceloraşi dispoziţii legale, şi anume art. 714 şi art. 651 C. proc. civ., însă a apreciat că încuviinţarea silită a titlului executoriu, reprezentat de sentinţa civilă nr. 3083 din 13.11.2020 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2020, a fost dispusă de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2021.
Astfel, a reţinut că instanţa care a încuviinţat executarea silită rămâne competentă să soluţioneze toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Judecătoria Craiova a suspendat judecata şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Soluţionând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competenţă este o contestaţie la executare formulată de debitoarea Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A., prin care se solicită anularea actelor de executare efectuate în cadrul dosarului execuţional nr. x/2021 al B..
Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Craiova şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, ambele făcând aplicarea dispoziţiilor art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 din C. proc. civ., prima reţinând că sediul debitoarei din dosarul de executare silită nr. x/2021 şi care este Compania Naţională de Căi Ferate S.A. - Sucursala CF Craiova, se află în raza de competenţă a Judecătoriei Craiova, în timp ce cea de-a doua, raportat la obiectul dosarului, a apreciat că este incident principiul unicităţii instanţei de executare.
Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborate cu dispoziţiile art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., în sensul că "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".
Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (3) din C. proc. civ. instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.
Astfel cum rezultă din înscrisurile dosarului de instanţă şi ale dosarului execuţional, prin încheierea din camera de consiliu din 4 august 2021, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2021, aflată la dosarul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a fost admisă cererea de încuviinţare a executării silite formulată de petentul B. şi a fost încuviinţată executarea silită a debitoarei Compania Naţională de Căi Ferate S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 3083/13.11.2020 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2020.
În acest context, se reţine că, potrivit dezlegărilor obligatorii date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată în recurs în interesul legii, aplicabile mutatis mutandis în litigiul pendinte, s-a stabilit că:
"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."
Astfel cum reiese din paragraful 47 din Decizia menţionată, ceea ce a trebuit să lămurească instanţa supremă pe calea mecanismului recursului în interesul legii este dacă, după ce a fost încuviinţată executarea silită de către instanţa de executare, competenţa acesteia mai poate fi reevaluată în funcţie de domiciliul/sediul debitorului care a formulat contestaţia la executare, motiv pentru care această decizie este aplicabilă tuturor situaţiilor premisă existente în cadrul cererilor privind incidentele apărute în cursul executării silite, iar nu doar situaţiilor în care există pluralitate de debitori.
Aşadar, aplicând pentru identitate de raţionament statuările din decizia nr. 20/2001 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii şi în speţa de faţă, se reţine că în ceea ce priveşte contestaţia la executare, competenţa instanţei de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviinţare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanţei de executare cu cereri sau incidente ulterioare circumscrise fazei executării silite, precum contestaţia la executare, cererea de suspendare a executării silite sau cererea de întoarcere a executării silite.
Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, nefiind incidentă o ipoteză de excepţie, în sensul art. 651 alin. (3) teza finală din C. proc. civ., care să justifice determinarea competenţei în raport cu alte criterii, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare se va stabili în favoarea judecătoriei, care a încuviinţat executarea silită, ca instanţă de executare.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 25 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.