Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 06.06.2023, sub nr. x/2023, contestatorii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş au chemat în judecată pe intimatul A., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 744/ex/2022, înregistrat la Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti B. şi Asociaţii; anularea somaţiei din 09.05.2023, emisă în dosarul de executare nr. 744/ex/2022; anularea încheierii din 09.05.2023 privind stabilirea cheltuielilor de executare; anularea adresei de înfiinţare a popririi din 09.05.2023, emisă în dosarul de executare nr. 744/ex/2022, precum şi anularea încheierii de încuviinţare a executării silite. Totodată, contestatorii au solicitat, suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei.
În drept au fost invocate prevederile art. 712 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 9064/2023 din 05 decembrie 2023, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Timişoara.
În motivare, a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., constatând că toate incidentele care survin fazei de executare silită revin instanţei de executare care, în conformitate cu decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii nr. 20/2021, este instanţa care a încuviinţat executarea silită, în cauză aceasta fiind Judecătoria Timişoara.
Primind dosarul, Judecătoria Timişoara, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 4773 din 14 februarie 2024, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.
Pentru a pronunţa această hotărâre a reţinut calitatea creditorului intimat de procuror în cadrul parchetelor de pe lângă Judecătoria Timişoara şi Tribunalul Timiş, aspect care, în opinia instanţei, atrăgea aplicarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ.
Totodată, a reţinut şi calitatea Tribunalului Timiş de reclamant (contestator), sens în care, făcând aplicarea şi a deciziei Curţii Constituţionale nr. 290/2018, a apreciat că revine instanţei judecătoreşti de acelaşi grad, din circumscripţia uneia dintre curţile de apel învecinate Judecătoriei Timişoara competenţa de soluţionare a cererii.
Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Alba Iulia, prin încheierea civilă nr. 1052/2024 din 03 iulie 2024, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Timişoara, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea din oficiu a cauzei şi a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa a făcut aplicarea principiului unicităţii instanţei de executare şi a concluzionat în sensul că, atâta vreme cât Judecătoria Timişoara a încuviinţat executarea silită în cadrul dosarului execuţional nr. x/2022 al SCPEJ B., aceasta a devenit instanţa de executare şi este singura competentă să soluţioneze contestaţia la executare.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competenţă este o contestaţie la executare formulată de contestatorii-debitori Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, în contradictoriu cu intimatul-creditor A. (procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalului Timiş), prin care se solicită anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare silită nr. x/2022 aflat pe rolul B.E.J. B. şi Asociaţii, anularea somaţiei din 09.05.2023, emisă în dosarul de executare nr. 744/ex/2022; anularea încheierii din 09.05.2023 privind stabilirea cheltuielilor de executare; anularea adresei de înfiinţare a popririi din 09.05.2023, emisă în dosarul de executare nr. 744/ex/2022, precum şi anularea încheierii de încuviinţare a executării silite. Totodată, contestatorii au solicitat, suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei.
Se observă că în prezentul demers judiciar, instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, apreciind diferit asupra asupra incidenţei dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ. în speţă.
În privinţa cauzelor având ca obiect contestaţiei la executare este relevantă Decizia în interesul legii nr. 20/27.09.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 1083/11.11.2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., prin care se statuează în legătură cu interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., în sensul că instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Or, în speţă, prin încheierea nr. 16602 din 23.08.2022, pronunţată de către Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2022, a fost încuviinţată cererea de executare silită formulată de BEJ B. şi Asociaţii în dosarul de executare nr. 744/ex/2022, pentru creditorul intimat în prezenta cauză, împotriva debitorilor Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş.
Referitor la dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., se reţine că acestea puteau fi invocate în justificarea prorogării de competenţă (în favoarea altei instanţe, aflate în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu cea în a cărei rază teritorială se află instanţa competentă, potrivit legii) la momentul la care s-a solicitat încuviinţarea executării silite şi când, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., este determinată instanţa competentă să soluţioneze orice incidente apărute în cursul executării silite.
Neprocedându-se în această modalitate, în speţă se opun dezlegările cu caracter obligatoriu conţinute în Decizia în interesul legii nr. 20/2021.
Astfel fiind, aspecte legate de obiecţii în legătură cu imparţialitatea instanţei, dată fiind calitatea debitorilor ori a creditorului, pot fi invocate pe alt temei juridic, care să permită prorogarea judiciară, iar nu legală, de competenţă.
Faţă de dezlegările obligatorii ale Deciziei nr. 20/27.09.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii şi cum în cauză încheierea de încuviinţare a executării silite a fost pronunţată de Judecătoria Timişoara, în favoarea acesteia se va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, reţinându-se că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. nu pot fi relevante în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei de către o altă instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 16 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.