Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 04.08.2023 sub nr. x/2023, contestatorul Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, în contradictoriu cu intimaţii A. şi B., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea tuturor actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 231/2023 al Biroului Executorului Judecătoresc C., în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1409/0606.2022, pronunţată de Tribunalul Iaşi, definitivă prin decizia civilă nr. 99/08.02.2023 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, cu suspendarea executării silite.
În drept au fost invocate prevederile art. 712 şi următoarele şi art. 706 din C. proc. civ., precum şi O.U.G. nr. 114/2018.
Prin sentinţa civilă nr. 11113 din 17 noiembrie 2023, Judecătoria Iaşi, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.
În motivare, a reţinut că, în cauză, creditorii au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, instituţie aflată în subordinea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, aspecte care ar atrage aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ.
A mai reţinut instanţa, în ceea ce priveşte decizia RIL nr. 20/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, că aceata nu este aplicabilă speţei, în condiţiile în care art. 127 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. instituie un caz de necompetenţă teritorială absolută a Judecătoriei Iaşi de a judeca litigii în care creditori intimaţi sunt procurori ce îşi desfăşoară activitatea în circumscripţia Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, care se află în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Iaşi.
Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Suceava, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 3945 din 07 august 2024, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de intimaţi şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea din oficiu a cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. întrucât contestatorii nu ar avea calitatea de instanţe de judecată, norma de drept manţionată făcând referire doar la această categorie de reclamanţi, iar nu şi la parchetele care îşi desfăşoară activitatea pe lângă acestea.
Faţă de aceste considerente, având în vedere că încheierea de încuviinţare a executării silite a titlului executoriu constând în sentinţa civilă nr. 1409/06.06.2022 a Tribunalului Iaşi, definitivă prin decizia civilă nr. 99/08.02.2023 a Curţii de Apel Iaşi a fost dispusă prin încheierea pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2023, a apreciat că aceasta este instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare, potrivit art. 651 C. proc. civ.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competenţă este o contestaţie la executare formulată de contestatorii-debitori Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, în contradictoriu cu intimaţii-creditori A. şi B. (procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalului Iaşi), prin care se solicită anularea tuturor actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 231/2023 al Biroului Executorului Judecătoresc C., în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1409/0606.2022 pronunţată de Tribunalul Iaşi şi definitivă prin decizia civilă nr. 99/08.02.2023 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, cu suspendarea executării silite.
Se observă că în prezentul demers judiciar, instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, apreciind diferit asupra asupra incidenţei dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ. în speţă.
În privinţa cauzelor având ca obiect contestaţiei la executare este relevantă Decizia în interesul legii nr. 20/27.09.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 1083/11.11.2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., prin care se statuează în legătură cu interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., în sensul că instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Or, în speţă, prin încheierea nr. 6047/15.06.2023, pronunţată de către Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2023, a fost încuviinţată cererea de executare silită formulată de BEJ C. în dosarul de executare nr. 231/2023, pentru creditorii intimaţi în prezenta cauză, împotriva debitorilor Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Se impune a se preciza că, anterior pronunţării pe cererea de încuviinţare a executării silite, Judecătoria Iaşi şi -a verificat competenţa, în conformitate cu dispoziţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., declarându-se competentă din punct de vedere material şi teritorial să soluţioneze respectiva cerere.
Referitor la dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., se reţine că acestea puteau fi invocate în justificarea prorogării de competenţă (în favoarea altei instanţe, aflate în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu cea în a cărei rază teritorială se află instanţa competentă, potrivit legii) la momentul la care s-a solicitat încuviinţarea executării silite şi când, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., este determinată instanţa competentă să soluţioneze orice incidente apărute în cursul executării silite.
Neprocedându-se în această modalitate, în speţă se opun dezlegările cu caracter obligatoriu conţinute în Decizia în interesul legii nr. 20/2021.
Astfel fiind, aspecte legate de obiecţii în legătură cu imparţialitatea instanţei, dată fiind calitatea debitorilor ori a creditorilor, pot fi invocate pe alt temei juridic, care să permită prorogarea judiciară, iar nu legală, de competenţă.
Faţă de dezlegările obligatorii ale Deciziei nr. 20/27.09.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii şi cum în cauză încheierea de încuviinţare a executării silite a fost pronunţată de Judecătoria Iaşi, în favoarea acesteia se va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, reţinându-se că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. nu pot fi relevante în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei de către o altă instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 16 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.