Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti la data de 30.10.2023 sub nr. x/2023, contestatoarea Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" SA - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova a solicitat ca, în contradictoriu cu intimatul A., să se dispună anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 397/2021 constituit la BEJ B. pentru suma de 9805,88 RON, precum şi întoarcerea executării silite pentru suma de 9805,88 RON.
Prin sentinţa civilă nr. 2677/2024 din 16 aprilie 2024, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Craiova.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în cauză, creditorul a înţeles să formuleze cererea de executare împotriva debitoarei Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala de Căi Ferate Craiova, executarea silită fiind încuviinţată exclusiv împotriva acestuia, şi nu împotriva Companiei Naţională de Căi Ferate CFR S.A., astfel că, în conformitate cu dispoziţiile art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare ar fi judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul Sucursalei Craiova, aceasta fiind singura debitoare din dosarul de executare.
A mai apreciat instanţa că încuviinţarea executării silite de către o instanţă necompetentă nu ar putea atrage competenţa de soluţionare a tuturor incidentelor din cursul executării în favoarea acesteia, sens în care faptul că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a dat o încheiere de încuviinţare a executării silite (a cărei temeinicie nu poate fi analizată la acest moment procesual), nu atrage automat competenţa sa de soluţionare a contestaţiei la executare.
Totodată, instanţa a negat aplicabilitatea în cauză a deciziei nr. 2/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind examinarea recursului în interesul legii, motivat de faptul că decizia anterior menţionată are în vedere situaţia pluralităţii de debitori.
De asemenea, s-a avut în vedere faptul că, prin decizia nr. 6/2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii s-a stabilit că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în situaţia în care titlul executoriu priveşte un dezmembrământ fără personalitate juridică, competenţa teritorială a instanţei de executare poate fi stabilită prin raportare la sediul secundar al persoanei juridice debitoare, respectiv la sediul acestui dezmembrământ. Or, în prezenta cauză, titlul executoriu priveşte sucursala CFR Craiova.
Primind dosarul, Judecătoria Craiova, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 6758/2024 din 06 iunie 2024, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, suspendând din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa soluţia de declinare a competenţei, Judecătoria Craiova a reţinut incidenţa în speţă a aceloraşi dispoziţii legale, şi anume art. 714 şi art. 651 C. proc. civ., însă a apreciat că speţei îi sunt aplicabile considerentele Decizei nr. 20/2021 pronunţate în soluţionarea recursului în interesul legii, care consacră principiul unicităţii instanţei de executare.
Astfel, constatând că Judecătoria Sectortului 1 Bucureşti a încuviinţat executarea silită, a apreciat că acestei instanţe îi revine competenţa de a soluţiona contestaţia la executare, potrivit art. 714 din C. proc. civ.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competenţă este o contestaţie la executare formulată de debitoarea Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, prin care se solicită anularea actelor de executare efectuate în cadrul dosarului execuţional nr. x/2021 al BEJ B..
Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Craiova şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, ambele făcând aplicarea dispoziţiilor art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 C. proc. civ., prima reţinând că sediul debitoarei din dosarul de executare silită nr. x/2021, şi care este Compania Naţională de Căi Ferate S.A. - Sucursala CF Craiova, se află în raza de competenţă a Judecătoriei Craiova, în timp ce cea de-a doua, raportat la obiectul dosarului, a apreciat că este incident principiul unicităţii instanţei de executare.
Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborate cu dispoziţiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".
Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ. instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.
Astfel cum rezultă din înscrisurile dosarului de instanţă şi ale dosarului execuţional, prin încheierea din 10.08.2021, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2021, aflată la dosarul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a fost admisă cererea de încuviinţare a executării silite formulată de petentul BEJ B. şi a fost încuviinţată executarea silită a debitoarei Compania Naţională de Căi Ferate S.A. - Sucursala CF Craiova, în temeiul titlurilor executorii reprezentate de sentinţa civilă nr. 3095/13.11.2020 pronunţată de Tribunalul Dolj - conflicte de muncă şi asigurări sociale şi decizia civilă nr. 1180/13.04.2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2020.
Se impune a se preciza că, anterior pronunţării pe cererea de încuviinţare a executării silite, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 529 alin. (1) C. proc. civ., şi -a verificat competenţa, declarându-se competentă din punct de vedere material şi teritorial să soluţioneze respectiva cerere.
În acest context, se reţine că, potrivit dezlegărilor obligatorii date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată în recurs în interesul legii, aplicabile mutatis mutandis în litigiul pendinte, s-a stabilit că:
"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."
Astfel cum reiese din paragraful 47 din Decizia menţionată, ceea ce a trebuit să lămurească instanţa supremă pe calea mecanismului recursului în interesul legii este dacă, după ce a fost încuviinţată executarea silită de către instanţa de executare, competenţa acesteia mai poate fi reevaluată în funcţie de domiciliul/sediul debitorului care a formulat contestaţia la executare, motiv pentru care această decizie este aplicabilă tuturor situaţiilor premisă existente în cadrul cererilor privind incidente apărute în cursul executării silite, iar nu doar situaţiilor în care există pluralitate de debitori.
Aşadar, aplicând pentru identitate de raţionament statuările din Decizia nr. 20/2001 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii şi în speţa de faţă, se reţine că în ceea ce priveşte contestaţia la executare, competenţa instanţei de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviinţare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanţei de executare cu cereri sau incidente ulterioare circumscrise fazei executării silite, precum contestaţia la executare, cererea de suspendare a executării silite sau cererea de întoarcere a executării silite.
Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, nefiind incidentă o ipoteză de excepţie, în sensul art. 651 alin. (3) teza finală din C. proc. civ., care să justifice determinarea competenţei în speţă, în raport cu alte criterii, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare se va stabili în favoarea judecătoriei care a încuviinţat executarea silită, ca instanţă de executare.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 16 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.