Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Reghin la data de 06.02.2024, creditoarea Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, în contradictoriu cu terţul poprit A. S.R.L. şi B. a solicitat instanţei menţinerea popririi înfiinţate în dosarul de executare silită nr. x/2022, nr. intern de evidenta - 1820A de organul de executare silită al A.A.A.S. cu adresa nr. x/06.04.2023, comunicată terţului poprit A. S.R.L., la data de 06.04.2023, până la concurenţa sumei de 104,93 USD (echivalent în RON, la cursul BNR valabil la data plaţii), reprezentând sold debit, datorată debitorului B..
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 237 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscală, precum şi celelalte norme legale arătate în cererea introductivă.
Prin sentinţa civilă nr. 616 din 31 mai 2024, Judecătoria Reghin a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 790 alin. (1) raportate la art. 651 alin. (1)-(4) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află domiciliul debitorului, respectiv Sectorul 6 Bucureşti.
Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 6077 din 09 iulie 2024, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Reghin, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, suspendând din oficiu judecata cauzei, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că obiectul cauzei nu este o validare de poprire, astfel cum a apreciat Judecătoria Reghin, ci o cerere de menţinere a popririi, întemeiată pe prevederile art. 237 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, potrivit cărora cererea de menţinere a măsurii popririi se adresează instanţei judecătoreşti în a cărei rază teritorială se află sediul terţului poprit.
A subliniat instanţa că procedura de menţinere a popririi, prevăzută de normele speciale cuprinse în Codul de procedură fiscală, este una diferită de cea a validării popririi în baza normelor de drept comun din C. proc. civ., care nici nu este supusă validării, după cum prevede în mod expres art. 236 alin. (6) Codul de procedură fiscală.
Astfel, reţinând că sediul terţului poprit A. S.R.L. se află în oraşul Reghin, a apreciat că acţiunea a fost corect înregistrată pe rolul Judecătoriei Reghin.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă
Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
În speţă, instanţa de judecată a fost învestită cu soluţionarea unei cereri având ca obiect menţinere poprire, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de aplicarea diferită de către instanţele de judecată a normelor generale şi, respectiv, speciale de drept incidente în materie de executare silită.
Astfel, pe de-o parte, prevederile art. 790 alin. (1) C. proc. civ., dispun în sensul că, "Dacă terţul poprit nu-şi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a eliberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi".
Referitor la instanţa de executare, dispoziţiile art. 651 C. proc. civ. prevăd că aceasta este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Prevederile art. 651 C. proc. civ. reprezintă norma generală în materie de executare silită, potrivit art. 631 alin. (2) C. proc. civ.
Pe de altă parte, însă, cu privire la cererile prin care se solicită menţinerea popririi, Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală conţine dispoziţii speciale, art. 237 alin. (1) din acest act normativ stabilind următoarele:,,(1) Dacă terţul poprit înştiinţează organul de executare silită că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, dar din informaţiile şi documentele deţinute organul fiscal are indicii că terţul poprit datorează asemenea sume debitorului, precum şi în cazul în care se invocă alte neregularităţi privind înfiinţarea popririi, instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terţului poprit, la cererea organului de executare silită ori a altei părţi interesate, pe baza probelor administrate, dispune cu privire la menţinerea sau desfiinţarea popririi".
Din interpretarea dispoziţiilor legale evocate rezultă că legiuitorul a înţeles să reglementeze distinct competenţa teritorială în cazul cererilor de menţinere a popririi, în favoarea instanţei judecătoreşti în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terţului poprit.
Aşa fiind, raportat la obiectul prezentei cereri, în cauză nu îşi găseşte aplicabilitatea norma generală prevăzută de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., fiind aplicabile prevederile art. 237 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, dându-se astfel valenţă principiului specialia generalibus derogant.
Mai mult, aplicabilitatea normei speciale de drept în prezenta speţă este recunoscută şi din perspectiva temeiului de drept indicat de creditoarea Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului în cererea sa introductivă, unde a specificat în mod expres că aceasta a fost formulată în baza art. 237 Codul de procedură fiscală.
Aşadar, având în vedere că sediul terţului poprit se află în Reghin, str. x B, jud. Mureş, localitate ce se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Reghin, în aplicarea dispoziţiilor menţionate, Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reghin.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reghin.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 16 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.