S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr.291 din 17 septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat: intimatul reclamant S.M.N. lipsind recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Timiș.
Procedura completă.
S.M.N. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu referire la întâmpinarea formulată în scris.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 20 iunie 2002 reclamantul S.M.N. a solicitat anularea deciziei nr.3 din 10 mai 2002 emisă de Casa Județeană de Pensii Timiș – Comisia pentru aplicarea Legii nr.189/2000 prin care i s-a respins cererea de constatare a calității de beneficiar al Ordonanței Guvernului nr.105/1999 cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că s-a născut la data de 7 august 1941 în localitatea Timișoara din părinți refugiați din Ardealul de Nord, urmare a Diktatului de la Viena din 30 august 1940, fapt ce rezultă din certificatul de refugiat nr.C – 1240/2001 eliberat de Direcția Generală a Arhivelor Statului Timiș.
Cererea prin care reclamantul a solicitat stabilirea calității de beneficiar al Legii nr.189/2000 a fost respinsă de Casa Județeană de Pensii Timiș prin decizia nr.3 din 10 mai 2002 pentru că nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.1 lit.c din Legea nr.189/2000 și Hotărârea Guvernului nr.127/2002 art.2.
Curtea de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ prin sentința civilă nr.291 din 17 septembrie 2002 a admis acțiunea formulată de reclamant, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de art.1 lit.c din Legea nr.189/2000 modificată.
Instanța a reținut că reclamantul s-a născut în perioada de strămutare, dobândind astfel statutul de persoană strămutată pentru că art.1 lit.c din Legea nr.189/2000 modificată prin Hotărârea Guvernului nr.127/2002 nu distinge cu privire la dobândirea acestei calități.
Considerând sentința nelegală și netemeinică a formulat recurs Casa Județeană de Pensii Timiș.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat în esență că reclamantul intimat fiind născut la data de 7 decembrie 1941 în Timișoara nu poate fi considerat ca persoană ce a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, întrucât la data de 12 septembrie 1940 când s-au refugiat părinții și sora sa din Ardealul de Nord, nici nu era născut, deci nu putea fi obligat să-și schimbe domiciliul.
Recursul este nefondat.
Nu se contestă că părinții reclamantului au fost nevoiți din motive etnice să părăsească localitatea de domiciliu, ocupată temporar de administrația maghiară și să se refugieze în teritoriile aflate sub administrația Statului român.
Intimatul s-a născut la 7 decembrie 1940 la scurt timp după ce părinții săi au fost nevoiți să plece din localitatea de domiciliu, el suferind ulterior aceleași privațiuni ca și părinții.
Instanța de fond a reținut în mod întemeiat că reclamantul se află în situația prevăzută de art.1 lit.c din Legea nr.189/2000 întrucât prin naștere a dobândit statutul de refugiat al părinților săi.
Împrejurarea că reclamantul nu era născut la data refugierii părinților săi, nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutat în altă localitate nu prezintă relevanță în aprecierea statutului reclamantului.
Acesta a dobândit prin naștere, după cum a reținut în mod corect instanța de fond statutul juridic al părinților și anume acela de refugiat.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr.291 din 17 septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2003.