Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursurilor pentru admiterea în Corpul diplomatic şi consular al României. Nelegalitatea dispoziţiilor privind imposibilitatea notării probei interviului şi a contestării rezultatului

 

Cuprins pe materii: Drept administrativ. Contenciosul administrativ reglementat prin legi speciale. Funcţia publică

 

Index alfabetic:

• Funcţionar public
• Regulament
• Concurs
• Proba interviului
• Contestaţie

 

O.U.G. nr. 57/2019, art. 467 alin. (1)

 

Reglementările din ordinul care aprobă regulamentul de desfășurare a concursului pentru accederea în Corpul diplomatic și consular, prin care, în cazul evaluării finale care are loc sub forma interviului, nu este prevăzută posibilitatea notării candidaților, ci doar cea de acordare a calificativului admis/respins, nefiind prevăzută nici posibilitatea contestării rezultatului obţinut la această evaluare finală, cum este în cazul procedurii de desfăşurare a concursurilor pentru ocuparea funcţiilor publice, reglementată prin H.G. nr. 611/2008, nu sunt de natură a asigura respectarea principiilor statuate prin art. 467 alin. (1) din Codul administrativ, respectiv principiile competiţiei, transparenţei, competenţei şi al egalităţii accesului în funcţia publică pentru toţi cetăţenii.  

Deşi, la nivel de aparenţă, prevederile art. 18 din Legea nr. 269/2003[1] par a oferi libertate deplină emitentului actului, în ceea ce privește stabilirea modalității de evaluare în procedura de selecție a personalului diplomatic și consular, totuși nu se poate face abstracție de cadrul general rezultat din interpretarea sistematică a normelor care reglementează această materie, inclusiv dispoziţiile art. 3 din acelaşi act normativ, potrivit cărora Statutul Corpului diplomatic şi consular al României se completează cu prevederile cuprinse în legislaţia muncii şi în Statutul funcţionarilor publici, dacă prin prezentul statut nu se stabileşte altfel. Chiar dacă i se recunoaşte un statut special, prevederile enunţate includ personalul diplomatic și consular în categoria mai largă a funcționarilor publici, statutul acestuia fiind, de asemenea, guvernat de normele general aplicabile funcţiei publice.

 

I.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 3475 din 19 iunie 2024

 

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 3 iunie 2022, sub nr. x/2/2022 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, următoarele:

- anularea Ordinului nr. 732/2021 al Ministrului Afacerilor Externe pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului pentru admiterea în Corpul diplomatic şi consular al României (,,Ordinul” - Anexa 1):

- anularea rezultatelor concursului de admitere în Corpul diplomatic şi consular al României, desfăşurat în perioada martie 2021- martie 2022;

- obligarea MAE la emiterea unui nou ordin, cu respectarea prevederilor legale, şi la reexaminarea Reclamantului, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii;

- obligarea MAE la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 2447 din 19 decembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, în favoarea Curţii de Apel Suceava, Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr. 19 din 14 martie 2023, Curtea de Apel Suceava, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe Bucureşti, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti; a constatat ivit conflictul de competenţă; a suspendat judecarea pricinii; a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea conflictului de competenţă.

Prin sentinţa nr. 2969 din 31 mai 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A şi pe pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

La data de 14 iulie 2023 a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal dosarul nr. x/2/2022*.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 127 pronunţată la 26 septembrie 2023, Curtea de Apel Suceava, Secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii, invocată de pârât, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe Bucureşti, a anulat Secţiunea a 4-a din anexa Ordinului nr. 732/2021 al Ministrului Afacerilor Externe pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursurilor pentru admiterea în Corpul diplomatic şi consular al României, a anulat, în ceea ce îl priveşte pe reclamant, rezultatul la proba evaluării finale/interviului, din cadrul concursului de admitere în Corpul diplomatic şi consular al României, desfăşurat în perioada martie 2021-martie 2022, a obligat pârâtul să procedeze la reexaminarea reclamantului, la proba anterior menţionată, în conformitate cu dispoziţiile prezentei sentinţe şi a obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumei de 55 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 127 pronunţate la 26 septembrie 2023 de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe Bucureşti, care, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

S-a arătat că nu au fost interpretate şi aplicate corect dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 269/2003, potrivit cărora ,,Statutul Corpului diplomatic şi consular al României se completează cu prevederile cuprinse în legislaţia muncii şi în Statutul funclionarilor publici, dacă prin prezentul statut nu se stabileşte altfel.”

Or, potrivit dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 269/2003, prima instanţă trebuia să observe că statutul Corpului diplomatic şi consular al României indică un alt instrument legal pentru reglementarea organizării şi desfăşurării concursului de acces în Corpul diplomatic şi consular al României, complet diferit faţă de cel indicat la art. 617 din O.U.G. nr. 57/2019, respectiv H.G. nr. 611/2008, aplicabilă exclusiv pentru concursurile ce vizează categoriei funcţionarilor publici, numiţi în funcţia publică potrivit statutului propriu al acestora, regăsit la Titlul II al O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul Administrativ judecătorul fondului, în tratamentul juridic al speţei, a declarat în mod geşit ca fiind incidentă o hotărâre de guvern pe care legislaţia primară specială şi derogatorie de la dreptul comun (Legea nr. 269/2003) nu a prevăzut-o ca reper de reglementare în materia concursurilor de accedere în Corpul diplomatic şi consular al Românei.

Atrăgând aplicarea în acest litigiu a dispoziţiilor H.G. nr. 611/2008, prima instanţă a încălcat dispoziţiile art. 382 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul Administrativ unde se arată clar faptul că prevederile Titlului II al Părţii a VI-a a Codului Administrativ, respectiv cel care normează Statutul funcţionarilor publici numiţi într-o funcţie publică şi care derulează raporturi de serviciu cu instituţia angajatoare, nu se aplică în cazul membrilor Corpului diplomatic şi consular al României şi personalului contractual încadrat pe funcţii specifice ministerului cu atribuţii în domeniul afacerilor externe”.

Chiar prevederea legală invocată de judecătorul fondului, respectiv art. 618 din O.U.G. nr. 57/2019, normă tranzitorie, face referire la intrarea în vigoare a Titlului II al Codului Administrativ, adică acea secţiune a normei de drept material care nu se aplică în cazul membrilor Corpului diplomatic şi consular al României.

Prima instanţă adaugă la lege şi, în consecinţă, rezultă o interpretare eronată a acesteia, atunci când afirmă ca ,,...şi statutul personalului în discuţie are a fi guvernat de normele aplicabile funcţiei publice, putând exista, desigur, derogări, însă numai în măsura în care sunt justificate de specificul activităţii respectivei categorii de personal’’.

Legiuitorul, căruia judecătorul nu i se poate substitui niciodată fără a încălca principiul separaţiei puterilor în stat, a fost clar în intenţia sa de a delega, în sarcina ministrului afacerilor externe, dreptul de reglementare a accesului în carieră a membrilor Corpului diplomatic şi consular al României.

Din moment ce statutul special al Corpului diplomatic şi consular al Românei este reglementat prin lege organică, specială şi derogatorie de la statutul comun al funcţionarilor publici (cu menţiune expresă a legiuitorului, în Codul Administrativ, că statutul comun nu se aplică categoriilor de funcţionari ai statului care beneficiază de statute speciale), iar în cuprinsul acestui statut este evocat instrumentul legal prin care se va organiza concursul (ordin al ministrului afacerilor externe), prima instanţă nu are niciun fundament în pretenţia sa de a se face aplicarea în speţă a H.G. nr. 611/2008, pentru că acest act de forţă juridică inferioară legii se raportează la o legislaţie primară care nu este aplicabilă Corpului diplomatic şi consular al României.

Altfel spus, dacă statutul funcţionarilor publici, prevăzut de Titlul II al Părţii a VI-a a Codului Administrativ nu se aplică membrilor Corpului diplomatic şi consular al României, existând permisiunea expresă a legiuitorului de a se prevedea în statutele speciale ale unor categorii de funcţionari publici inclusiv derogări ce privesc managementul carierei, conform dispoziţiilor 381 din O.U.G. nr. 57/2019, raportate la cele ale art. 380 alin. (5) lit. ,,b” din acelaşi act normativ, apare greşit raţionamentul primei instanţe care a considerat că anumite norme ale H.G. nr. 611/2008 pot servi organizării concursului de admitere în Corpul diplomatic şi consular al României, în virtutea aşa-zisei completări a Ordinului ministrului afacerilor externe nr. 732/2021 cu normele de drept comun.

Chiar dacă judecătorul fondului a reţinut existenţa unor similitudini între procedura de selecţie prevăzută de Codul administrativ şi H.G. nr. 611/2008, pe de o parte, şi OMAE nr. 732/2021, pe de altă parte, deosebirile pe care, de-asemenea, acesta le-a observat, sunt în perfect acord cu legislaţia în baza căreia a fost emis actul administrativ normativ.

Opinia judecătorului fondului este eronată deoarece îşi întemeiază soluţia pe dispoziţii care fac parte fie din Titlul II al Părţii a VI-a a Codului Administrativ, fie pe dispoziţii ale H.G. nr. 611/2008, inaplicabile în speţă. Nici prevederile art. 467 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019 şi nici cele ale art. 4 din H.G. nr. 611/2008 nu pot servi ca temei al pronunţării unei hotărâri legale.

Forţa juridică superioară, invocată de prima instanţă, ataşată atât O.U.G. nr. 57/2019 cât şi H.G. nr. 611/2008, nu are nicio relevanţă deoarece prioritatea în aplicarea unei norme legale este dată, în primul rând, de specialitatea acesteia.

Actul inferior (ordin de ministru) poate deroga de la alte norme de forţă juridică superioară din moment ce legislaţia primară în virtutea căruia este emis, este derogatorie şi vizează un spectru de relaţii sociale care nu este antamat de actele de forţă juridică superioară în legătură cu care ordinul de ministru este comparat.

Dacă Ordinul nr. 732/2021 ar fi fost emis în relaţie cu H.G. nr. 611/2008, această hotărâre de guvern ar fi fost menţionată în formula introductivă a actului administrativ atacat, ceea ce nu este cazul.

Ministrul afacerilor externe, prin edictarea Ordinului nr. 732/2021, nu a depăşit nici competenţele proprii şi nu a adus atingere nici principiilor din Legea nr. 269/2003 ci, dimpotrivă, a realizat voinţa expresă a legiuitorului, de a adapta concursul la actualitatea din aria de lucru prin ordin, fără a fi necesară modificarea legislaţiei primare.

În respectul principiului adaptabilităţii serviciului public, consacrat recent prin dispoziţiile art. 580 alin. (5) C. adm., legiuitorul a conferit autorităţii publice flexibilitatea de care aceasta avea nevoie în organizarea şi recrutarea resursei unane, prin permisiunea acordată ministrului afacerilor externe de a emite legislaţie secundară în acest sens (art. 18 din Legea nr. 269/2003).

Legiuitorul a permis legiferarea prin ordin de ministru, în cazul domeniului specific al Ministerului Afacerilor Externe, ceea ce, penfru categoria distinctă a funcţionarilor publici, mult mai largă şi mai omogenă, a permis prin instrumentul legal al hotărârii de guvern.

Hotărârea de Guvern nr. 611/2008 nu completează Ordinul nr. 732/2021 ci aceste două acte diferite normează diferit, fără niciun raport de complementaritate sau subordonare tematică.

Temeiul legal ce guvemează materia organizării concursului pentru admiterea în Corpul diplomatic şi consular al României este dat de prevederile art. 18 din Legea nr. 269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic şi consular al României, modificările şi completările ulterioare, prin care se stipulează organizarea concursurilor de admitere în Corpul diplomatic şi consular al României (CDCR) pentru funcţiile diplomatice sau consulare vacante, pe baza regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursului, aprobat prin ordin al ministrului afacerilor externe.

Membrii Corpului diplomatic şi consular al României nu sunt funcţionari publici în sensul restrictiv al termenului, întrucât acestora nu li se aplică prevederile referitoare la funcţionarii publici, conform dispoziţiilor art. 382 lit. i) din O.U.G. nr. 57/2019 (Codul Administrativ).

Prin urmare, OMAE nr. 732/2021 a fost adoptat în conformitate cu prevederile legii speciale în vigoare, care conferă ministrului afacerilor externe prerogativa de a reglementa procedura de organizare a concursului, dispoziţiile privind succesiunea probelor de concurs şi modalităţile de organizare a fiecărei probe în parte fiind cele rezultate din analiza de oportunitate administrativă a Ministerului Afacerilor Externe.

Totodată, din punct de vedere al analizei de oportunitate, diferenţa de abordare a organizării probei evaluării finale în raport cu proba testului-grilă şi a probei scrise decurge din concepţia concursului în ceea ce priveşte criteriile de selectare, prin filtrare succesivă a candidaţilor care au profilul potrivit pentru a accede în Corpul diplomatic şi consular al României.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare la recurs şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate şi a normelor legale incidente în litigiul dedus prezentei judecăţi, Înalta Curte constată că recursul formulat de pârâtul Ministerul Afacerilor Externe Bucureşti este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, în considerarea argumentelor în continuare arătate:

Se reţine faptul că reclamantul s-a adresat instanţei de contencios administrativ ca urmare a respingerii sale la proba evaluării finale/interviului din cadrul concursului de admitere în Corpul diplomatic şi consular al României care s-a desfăşurat în perioada martie 2021- martie 2022.

Acţiunea adresată instanţei de contencios administrativ a vizat anularea în parte a Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursurilor pentru admiterea în Corpul diplomatic şi consular al României, aprobat prin Ordinul nr. 732/2021 al Ministrului Afacerilor Externe, pentru motivul că nu prevede posibilitatea formulării unei contestaţii împotriva rezultatului la proba interviului.

Ordinul nr. 732/2021 a fost dat în temeiul art. 18 din Legea nr. 269/2003 privind statutul corpului diplomatic şi consular, potrivit căruia ,,Concursurile de admitere în Corpul diplomatic şi consular al României se organizează pentru funcţiile diplomatice sau consulare vacante, pe baza regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursului, aprobat prin ordin al ministrului afacerilor externe.”

Articolul 3 din legea menţionată prevede că ,,statutul corpului diplomatic şi consular se completează cu prevederile din legislaţia muncii şi Statutul funcţionarilor publici, dacă prin prezentul statut nu se prevede altfel", deci normele funcţiei publice guvernează şi statutul acestui personal diplomatic, în măsura în care dispoziţii speciale nu reglementează în alt mod;

Recrutarea funcţionarilor publici este reglementată de art. 618 din O.U.G. nr. 57/2019, în vigoare la momentul emiterii actului administrativ contestat, şi H.G. nr. 611/2008, fiind asemănătoare cu cea prevăzută de ordinul contestat, cu deosebiri însă la proba interviului, unde este reglementată la funcţionarul public obligativitatea notării şi formulării contestaţiei împotriva rezultatului examinării;

Astfel, art. 618 C. adm. - text în vigoare la momentul organizării concursului- prevede:,,(1) De la data intrării în vigoare a titlului II al părţii a VI-a şi până la data intrării în vigoare a dispoziţiilor art. 467 alin. (3)-(9) şi ale art. 469, cu excepţia situaţiei reglementate la art. 619, concursurile de recrutare pentru funcţiile publice vacante din autorităţile şi instituţiile publice sunt organizate şi se desfăşoară, în condiţiile legii, astfel (...)

(10) Concursul de recrutare constă în 3 probe succesive, după cum urmează:

a) selecţia dosarelor de înscriere, în cadrul căreia comisia de concurs are obligaţia de a selecta dosarele de concurs pe baza îndeplinirii condiţiilor de participare la concurs;

b) proba scrisă, care constă în redactarea unei lucrări şi/sau în rezolvarea unor teste-grilă;

c) interviul, în cadrul căruia se testează abilităţile, aptitudinile şi motivaţia candidaţilor.

(11) Se pot prezenta la următoarea probă numai candidaţii declaraţi admişi la proba precedentă.

(13) Pentru probele concursului de recrutare pentru funcţiile publice de execuţie şi de conducere punctajele se stabilesc după cum urmează:

a) pentru proba scrisă punctajul este de maximum 100 de puncte;

b) pentru interviu punctajul este de maximum 100 de puncte.

(14) Sunt declaraţi admişi la proba scrisă, respectiv la interviu, candidaţii care au obţinut:

a) minimum 50 de puncte, în cazul concursurilor organizate pentru ocuparea funcţiilor publice de execuţie;

b) minimum 70 de puncte, în cazul concursurilor organizate pentru ocuparea funcţiilor publice de conducere.

(15) Punctajul final se calculează prin însumarea punctajelor obţinute la proba scrisă şi interviu.

(16) După afişarea rezultatelor obţinute la selecţia dosarelor, proba scrisă sau interviu, candidaţii nemulţumiţi pot face contestaţie.

(17) Comisia de soluţionare a contestaţiilor admite contestaţia modificând rezultatul selecţiei dosarelor, respectiv punctajul acordat de comisia de concurs, după caz, în situaţia în care:

a) candidatul îndeplineşte condiţiile pentru a participa la concurs, în situaţia contestaţiilor formulate faţă de rezultatul selecţiei dosarelor;

b) constată că punctajul acordat de comisia de soluţionare a contestaţiilor la proba scrisă, respectiv la interviu, este mai mare decât cel acordat de comisia de concurs.

(18) Comisia de soluţionare a contestaţiilor respinge contestaţia în următoarele situaţii:

a) candidatul nu îndeplineşte condiţiile pentru a participa la concurs în situaţia contestaţiilor formulate faţă de rezultatul selecţiei dosarelor;

b) constată că punctajul acordat de comisia de soluţionare a contestaţiilor la proba scrisă, respectiv la interviu, este mai mic sau egal cu cel acordat de comisia de concurs.

(19) Se consideră admis la concursul pentru ocuparea unei funcţii publice vacante candidatul care a obţinut cel mai mare punctaj dintre candidaţii care au concurat pentru aceeaşi funcţie publică, cu condiţia ca aceştia să fi obţinut punctajul minim necesar. Candidatul declarat admis la concursul de recrutare este numit, potrivit legii, în funcţia publică pentru care a candidat.

Recurentul pârât a susţinut că au fost încălcate dispoziţiile art. 382 din O.U.G. nr. 57/2019 - care reglementează categoriile de personal bugetar cărora nu li se aplică prevederile titlului II C. adm., adică cele ale statutului funcţionarului public, menţionând la lit. i) pe ,,membrii Corpului diplomatic şi consular al României şi personalul contractual încadrat pe funcţii specifice ministerului cu atribuţii în domeniul afacerilor externe”.

De asemenea, s-a arătat că în mod greşit a reţinut instanţa incidenţa H.G. nr. 611/2008, pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, acest act normativ raportându-se la o legislaţie primară care nu este aplicabilă Corpului diplomatic, ci se referă la un regulament de organizare a concursului de recrutare în funcţiile publice, diferit de cel pentru recrutarea membrilor corpului diplomatic şi consular.

Se reţine că potrivit art. 466 C. adm. - ocuparea funcţiilor publice- (1) ,,Ocuparea funcţiilor publice vacante (...) se poate face în condiţiile prezentului cod, precum şi în condiţiile reglementate de legi speciale cu privire la posibilitatea ocupării, pe perioade determinate, a funcţiilor publice în autorităţi şi instituţii publice.

(2) Ocuparea funcţiilor publice vacante se face prin:

a) concurs organizat în condiţiile prevăzute la art. 467;

De asemenea, potrivit art. 467 - Concursul pentru ocuparea unei funcţii publice din Codul administrativ, ,,(1) Concursul pentru ocuparea unei funcţii publice are la bază principiile competiţiei, transparenţei, competenţei, precum şi pe cel al egalităţii accesului la funcţiile publice pentru fiecare cetăţean care îndeplineşte condiţiile legale.

(3) Concursul pentru ocuparea funcţiilor publice vacante prevăzute la art. 385 alin. (1) şi (2), (de stat şi teritoriale) cu excepţia celor care beneficiază de statute speciale în condiţiile legii, are două etape:

a) etapa de recrutare care constă în verificarea cunoştinţelor generale şi competenţelor generale necesare ocupării unei funcţii publice, realizată prin concurs naţional;

b) etapa de selecţie care constă în verificarea cunoştinţelor de specialitate şi competenţelor specifice necesare ocupării unei funcţii publice vacante, realizată prin concurs pe post.

(10) Procedura de organizare şi desfăşurare a concursurilor prevăzute la alin. (3) şi (7) se aprobă prin hotărârea Guvernului prevăzută la art. 625 alin. (2), la propunerea ministerului cu atribuţii în domeniul administraţiei publice şi a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, (o astfel de procedură a fost aprobată prin H.G. nr. 611/2008 - pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici).

Din interpretarea sistematică a textelor de lege indicate rezultă în primul rând că excepţia prevăzută la art. 467 alin. (3) C. adm. se referă la etapele concursului pentru ocuparea unei funcţii publice, de recrutare şi selecţie, etape care nu se aplică pentru membrii corpului diplomatic şi consular.

Astfel, trimiterea pe care o face art. 467 alin. (3) la art. 385 alin. (1) şi (2) se referă la concursul pentru ocuparea funcţiilor publice vacante prevăzute la art. 385 alin. (1) şi (2), cu excepţia celor care beneficiază de statute speciale, şi care are două etape: etapa de recrutare şi etapa de selecţie;

Prin urmare, modalitatea de accedere în corpul diplomatic şi consular este concursul, fără aplicarea însă a etapelor prevăzute de art. 467 C. adm., de recrutare şi selecţie.

Această trimitere pe care o face norma de drept indicată, nu are însă nicio legătură cu reglementarea modalităţii de desfăşurare efectivă a concursului, care este realizată în cazul funcţionarilor publici prin hotărâre de guvern (H.G. nr. 611/2008 - pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici), iar pentru corpul diplomatic şi consular, prin Ordin al ministrului afacerilor externe (în speţă prin Ordinul nr. 732/2021).

Important de remarcat este că prin codul administrativ-art. 467 alin. (1) sunt stabilite principiile pentru derularea în general a concursurilor pentru ocuparea funcţiilor publice, care în cazul corpului diplomatic nu sunt respectate prin ordinul MAE în ceea ce priveşte aspectele sesizate, lucru corect reţinut de prima instanţă;

Sub aspectul care interesează în speţa de faţă, principiile competiţiei, transparenţei, competenţei şi al egalităţii accesului la funcţia publică pentru toţi cetăţenii [instituite de dispoziţiile art. 467 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019], în procedura de selecţie a funcţionarilor publici, se constituie într-un remediu împotriva unor potenţiale aprecieri arbitrare şi sunt de natură să transparentizeze procedura de selecţie, oferind şanse egale tuturor candidaţilor.

Se remarcă respectarea acestora în cazul concursurilor pentru ocuparea celorlalte funcţii publice prin instituirea obligativităţii notării candidaţilor - art. 618 alin. (13) lit. b) din O.U.G. nr. 57/2019 - ,,pentru interviu punctajul este de maximum 100 de puncte.” şi art. 61 din H.G. nr. 611/2008 - care detaliază notarea la interviu: ,,(1) Interviul se notează pe baza criteriilor prevăzute la art. 55 alin. (2) şi (3) şi a punctajelor maxime stabilite de comisia de concurs pentru aceste criterii prin planul de interviu.

(2) Membrii comisiei de concurs acordă punctaje pentru fiecare dintre criteriile prevăzute la art. 55 alin. (2) şi (3). Punctajele se acordă de către fiecare membru al comisiei de concurs în parte, pentru fiecare candidat, şi se notează în fişa individuală.

(3) Punctajul final la interviu al fiecărui candidat se stabileşte cu respectarea prevederilor art. 59 alin. (4) şi (6).

(4) Punctajele obţinute de fiecare dintre candidaţi şi menţiunea «admis» ori «respins» se afişează la locul desfăşurării concursului şi pe pagina de internet a autorităţii sau instituţiei publice organizatoare, la secţiunea special creată în acest scop, în termenul prevăzut la art. 59 alin. (2).

(5) Sunt declaraţi admişi la interviu candidaţii care au obţinut punctajul minim prevăzut de art. 618 alin. (14) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, principiile impuse de art. 467 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019 sunt respectate în cazul concursurilor pentru celelalte funcţii publice şi în ceea ce priveşte posibilitatea formulării de contestaţii la etapa interviului prin reglementările următoare-art. 618 alin. (16) C. adm. - ,,După afişarea rezultatelor obţinute la selecţia dosarelor, proba scrisă sau interviu, candidaţii nemulţumiţi pot face contestaţie”, respectiv prin art. 63 şi 64 alin. (2) din H.G. nr. 611/2018 -,,După afişarea rezultatelor obţinute la selecţia dosarelor, proba scrisă sau interviu, candidaţii nemulţumiţi pot face contestaţie.”

Astfel, potrivit art. 467 alin. (1) C. adm., ,,Concursul pentru ocuparea unei funcţii publice are la bază principiile competiţiei, transparenţei, competenţei, precum şi pe cel al egalităţii accesului la funcţiile publice pentru fiecare cetăţean care îndeplineşte condiţiile legale.”

Potrivit art. 63 din H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici:

,,După afişarea rezultatelor obţinute la selecţia dosarelor, proba scrisă sau interviu, candidaţii nemulţumiţi pot face contestaţie, în termen de cel mult 24 de ore de la data afişării rezultatului selecţiei dosarelor, respectiv de la data afişării rezultatului probei scrise ori a interviului, la sediul autorităţii sau instituţiei publice organizatoare a concursului, sub sancţiunea decăderii din acest drept”. În continuare, prin art. 64 alin. (2) se arată că: ,,În situaţia contestaţiilor formulate faţă de rezultatul probei scrise sau a interviului comisia de soluţionare a contestaţiilor va analiza lucrarea sau consemnarea răspunsurilor la interviu doar pentru candidatul contestatar în termen de maximum 24 de ore de la expirarea termenului de depunere a contestaţiilor”.

Potrivit art. 68, în cazul respingerii contestaţiei, candidatul se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii.

Spre comparare cu desfăşurarea concursurilor pentru ocuparea funcţiilor publice, reglementată prin H.G. nr. 611/2008, prin Ordinul nr. 732/2021, contestat în dosarul de faţă, care aprobă regulamentul de desfăşurare a concursului pentru accederea în Corpul diplomatic şi consular, secţiunea a 4-a-evaluarea finală, care are loc sub forma interviului, nu prevede posibilitatea notării candidaţilor, ca în cazul lucrărilor scrise, ci doar pe cea de acordare a calificativelor admis sau respins.

De asemenea, nu este prevăzută posibilitatea contestării acestei evaluări finale sub forma interviului, spre deosebire de etapa lucrărilor scrise, în care rezultatul probei poate fi contestat.

Or, în aceste condiţii, nu se poate afirma că se asigură respectarea principiilor afirmate de art. 467 alin. (1) C. adm., în condiţiile în care prin actul administrativ cu caracter normativ contestat în speţa de faţă, nu este reglementată, similar celorlalte funcţii publice, posibilitatea notării probei interviului şi a contestării acestei probe.

Înalta Curte constată faptul că nu sunt întemeiate criticile recurentului pârât, în sensul că prima instanţă ar fi făcut aplicarea unui act normativ care nu este incident, H.G. nr. 611/2008, deoarece considerentele sentinţei decelează cu claritate aspectele reglementate de acest act normativ, remarcându-se faptul că acesta este utilizat pentru comparare.

În mod corect prima instanţă a remarcat că anumite reglementări din ordinul contestat nu se conformează principiului ierarhiei actelor normative, instituit de prevederile art. 4 din Legea nr. 24/2000. În acest text de lege se arată, printre altele, că: ,,Actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă”.

A reţinut prima instanţă că actul în discuţie a fost emis în temeiul prevederilor art. 18 din Legea nr. 269/2003, privind statutul corpului diplomatic şi consular al României, potrivit căruia: ,,Concursurile de admitere în Corpul diplomatic şi consular al României se organizează pentru funcţiile diplomatice sau consulare vacante, pe baza regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursului, aprobat prin ordin al ministrului afacerilor externe”.

Deşi la nivel de aparenţă, aceste reglementări cu caracter general par a oferi libertate deplină emitentului actului în ceea ce priveşte stabilirea modalităţii de evaluare în procedura de selecţie a personalului diplomatic şi consular, totuşi nu se poate face abstracţie de cadrul general rezultat din interpretarea sistematică a normelor care reglementează această materie, inclusiv a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 269/2003 care prevăd că ,,Statutul Corpului diplomatic şi consular al României se completează cu prevederile cuprinse în legislaţia muncii şi în Statutul funcţionarilor publici, dacă prin prezentul statut nu se stabileşte altfel”, care includ personalul diplomatic şi consular în categoria mai largă a funcţionarilor publici, chiar dacă acestora li se recunoaşte un statut special; ipoteza enunţată este validată şi de Curtea Constituţională a României care, în cuprinsul Deciziei nr. 840/14.12.2017 a concluzionat că ,,diplomaţii sunt funcţionari publici cu statut special al căror raport de serviciu ia naştere ca urmare a promovării concursului de admitere în Corpul diplomatic şi consular al României” (par. 22).

Prin urmare, şi statutul personalului în discuţie este guvernat de normele generale aplicabile funcţiei publice, însă aspectele contestate în speţa de faţă, respectiv încălcarea principiilor reglementate de art. 467 alin. (1) C. adm., nu este justificată sub nicio formă de recurentul pârât pentru această categorie specială de funcţionari publici, pentru a putea justifica legalitatea Ordinului contestat.

În aceste condiţii, se constată că în cauză nu poate fi reţinut motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.

Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de către intimatul - reclamant, reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 3500 RON, Înalta Curte a reținut dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care:

,,Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”, caracterul întemeiat al cererii, și a încuviințat-o.