Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 13 iunie 2001, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, reclamantul Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici București a solicitat în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice a sectorului 4 București și Ministerul Finanțelor, anularea Precizărilor nr. 41434 din 19 martie 2001, emise la 29 martie 2001 și înregistrate la Trezoreria sectorului 4, la 30 martie 2001 și recunoașterea dreptului prevăzut de O.G. nr. 22/1995 și O.G. nr. 1/2000, constând în rămânerea la dispoziția sa, a sumelor realizate din încasările proprii, rezultate din taxele pentru examenele medico-legale.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1093, pronunțată la 5 septembrie 2001, a admis acțiunea și a anulat actele administrative solicitate, iar în urma recursului declarat de pârâți, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 1170, pronunțată la 26 martie 2002, a casat sentința, cu trimitere spre rejudecare, cu indicația de a se preciza de către reclamant, obiectul cererii în raport cu natura activității sale, precum și cuantumul sumelor preluate de Trezoreria sectorului 4.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, sub nr. 781/2002, reclamantul precizând, potrivit art. 315 C. proc. civ. și în raport cu obiectivul de casare, că solicită anularea Precizărilor nr. 41434/2001, emise de Ministerul Finanțelor Publice, numai cu privire la prestațiile medico-legale și că Trezoreria sectorului 4 i-a preluat din cont suma de 5.774.034.537 lei, plus diferența de prestație medico-legale, încasate în perioada ianuarie 2000 – septembrie 2001.
În motivarea cererii s-a învederat de către reclamant că prin Precizările Ministerului Finanțelor nr. 41434 din 29 martie 2001, emise în aplicarea O.G. nr. 32/2001, s-a inclus în categoria veniturilor cuvenite din fondurile speciale, și sumele rezultate din taxele medico-legale prevăzute de O.G. nr. 1/2000, Ordinul Comun al Ministerului Sănătății nr. 549 din 6 iulie 2000 și Ministerului Justiției nr. 1666 din 29 iulie 2000, în contradicție cu prevederile O.G. nr. 32/2001, care prevăd că se fac venit la bugetul, statului sumele prevăzute de art. 3 din O.G. nr. 22/1992.
S-a mai susținut că organele fiscale au dat o interpretare incorectă actelor normative ce reglementează o atare activitate, întrucât potrivit art. 26 alin. (4) din O.G. nr. 1/2000, sumele realizate din încasările proprii rămân la dispoziția instituțiilor de medicină legală, în raport cu competența lor teritorială, urmând să fie utilizate pentru Fondul special de sănătate.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice, Trezoreria sectorului 4, a invocat excepția privind lipsa calității sale procesuale pasive, precum și a inadmisibilității acțiunii, întrucât la data introducerii acțiunii, 13 iunie 2001, suma pretinsă nu fusese solicitată, neexistând dreptul de restituire, ea fiind virată la Institutul de Medicină Legală, după introducerea acțiunii.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 766, pronunțată la 4 septembrie 2002, a respins excepția inadmisibilității și neîndeplinirii procedurii administrative prealabile invocate de Ministerul Finanțelor, în legătură cu acțiunea, așa cum a fost precizată în fond după casare, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a sectorului 4 – Trezoreria Statului sectorului 4, cu privire la primul capăt de cerere din acțiunea reclamantului, astfel cum a fost precizată în fond după casare, privind anularea parțială a Precizărilor Ministerului Finanțelor Publice nr. 41434 din 29 martie 2001.
A respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive în ceea ce privește restituirea sumelor virate cu O.P. nr. 990 din 27 decembrie 2000, O.P. nr. 462 din 28 septembrie 2001 și a celor încasate direct în perioada 2000 – 30 septembrie2001.
Pe fond, a respins acțiunea reclamantului Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici, privind toate capetele de cerere, astfel cum au fost inițial formulate și cele precizate în fond după casare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că într-adevăr Administrația Finanțelor Publice a sectorului 4 – Trezoreria Statului sectorului 4, nu are calitate procesuală pasivă în legătură cu anularea parțială a Precizărilor Ministerului Finanțelor Publice nr. 41434 din 29 martie 2001, întrucât aceasta nu este emitenta actului.
Referitor la aceeași excepție, precum și cea referitoare la inadmisibilitatea acțiunii, ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile în legătură cu restituirea sumelor virate cu O.P. nr. 990 din 27 decembrie 2000, O.P. nr. 462 din 28 septembrie 2001 și a celor încasate direct în perioada 2000 - 30 septembrie 2001, s-a reținut că întrucât operațiunile s-au derulat prin intermediul acesteia, este necesară menținerea în cauză, pentru opozabilitatea hotărârii.
În legătură cu inadmisibilitatea acțiunii, instanța a reținut că reclamantul Institutul de Medicină Legalp a efectuat procedura reclamației administrative prealabile, prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, iar în ce privește cererea subsidiară cuantificată și precizată în fond după casare, de restituire a sumelor de 12.644.615.254 lei, virate prin Trezorerie și încasată direct de aceasta, a stabilit ca fiind o cerere subsidiară acțiunii principale, ea face obiectul analizei instanței.
Pe fondul cauzei, Curtea a reținut că reclamantul Institutul de Medicină Legală este conform O.G. nr. 1/2000, art. 5 pct. a, o unitate cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Sănătății, iar potrivit art. 6 alin. (1), activitatea sa este coordonată din punct de vedere administrativ, de acest minister, ca ordonator principal de credite.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 114/1992, de aprobare a O.G. nr. 22/1992, astfel cum a fost modificat prin O.G. nr. 109/1999, Fondul special de sănătate publică se constitue din venituri din activități proprii ale unităților finanțate, Institutul de Medicină Legală având obligația legală de a vărsa la bugetul de stat sumele încasate din aceste activități, rezultând că art. 26 din O.G. nr. 1/2000, invocat de reclamant, a fost abrogat implicit prin art. 16 din O.G. nr. 32/2001.
În legătură cu actul atacat, instanța a reținut că Precizările Ministerului Finanțelor Publice nr. 41434/2001 au fost emise în vederea evidențierii veniturilor cuvenite fondurilor speciale, care și-au încetat funcționarea potrivit O.G. nr. 32/2001, pentru reglementarea unor probleme financiare în conturile de venituri corespunzătoare ale bugetului de stat și că nu vatămă pe reclamant.
Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a declarat recurs reclamantul Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici, susținând, în esență, că instanța a făcut o interpretare greșită a legii.
În motivarea recursului s-a susținut că potrivit Legii nr. 459/2001, prin care s-a aprobat O.G. nr. 1/2000, privind organizarea activității și funcționarea institutelor de medicină legală, nu figurează și anularea, modificarea sau abrogarea art. 26, așa cum greșit reține instanța.
De asemenea, s-a mai arătat că prevederile O.G. nr. 32/2001, nu sunt aplicabile veniturilor provenite din prestații medico-legale, iar Ministerul Finanțelor le-a dat o interpretare greșită, atunci când a elaborat Normele Metodologice nr. 41434/2001, art. 1 lit. d), în baza cărora în mod abuziv le-a reținut.
Recursul este nefondat.
Din analiza actelor dosarului, Curtea urmează să constate că instanța de fond a apreciat în mod corect importanța precizărilor, acestea nefăcând decât să indice modul de evidențiere în conturile bugetare, a sumelor provenite din fondurile desființate de O.G. nr. 32/2001.
Anularea precizărilor ar duce la blocarea unor sume de bani de care nu se va ști unde trebuie virate, în urma desființării fondului care le acumula și care în nici un caz nu vor putea fi restituite recurentei.
Susținerea recurentei că reținerea sumelor nu a avut nici o bază legală, având în vedere că art. 26 din O.G. nr. 1/2000, privind organizarea și funcționarea institutelor de medicină legală, instituia obligația ca sumele provenite din prestațiile medico-legal să rămână la dispoziția acestora, este justificată numai în parte, aceasta omițând, însă, alin. (4) prin care se arată:
„sumele realizate din încasări proprii, rămân la dispoziția instituțiilor de medicină legală, în raport cu competența lor teritorială, urmând să fie utilizate conform prevederilor legale, pe destinațiile aprobate de Legea bugetului de stat, pentru Fondul special de sănătate”.
Fondul special pentru sănătate a fost înființat prin art. 3 din O.G. nr. 22/1992, aprobată prin Legea nr. 114/1992, așa cum a fost modificat prin O.G. nr. 109/1999 și care prevede printre sursele de constituire la lit. d), și venituri din activitățile proprii ale unităților finanțate de la bugetul de stat, la Anexa 1 prevăzîndu-se ca surse, și „ tarife pentru efectuarea expertizelor, constatărilor și a altor lucrări medico-legale.
Rezultă că recurenta era obligată să verse sumele respective în Fondul special pentru sănătate, acestea urmând să fie aprobate spre cheltuiala instituției, prin intermediul bugetului de stat, situație prevăzută în mod expres, și de Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 1658/2000, pentru aprobarea Normelor metodologice privind încheierea exercițiului bugetar al anului 2000.
Cum instanța de fond a făcut o analiză corectă a actelor normative aplicabile în speță, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Institutul de Medicină Legală Mina Minovici, împotriva sentinței civile nr. 766 din 6 septembrie 2002 a Curții de Apel Bucureșt, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2003.