Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată Curtea de Apel Oradea, la 10 aprilie, Casa Județeană de Pensii Satu Mare, a declarat recurs împotriva sentinței nr. 421 din 2 septembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, considerând hotărârea atacată, ca nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, recurenta a precizat că în mod greșit s-a admis acțiunea formulată de O.G., întrucât aceasta nu era născută în momentul în care părinții ei s-au refugiat din cauza persecuției etnice.
Instanța de fond a considerat că O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2000, se aplică și petentei, deoarece a avut domiciliul părinților săi, care s-au refugiat, fiind persecutați etnic, deci a dobândit statutul juridic al părinților săi.
Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiție reține următoarele:
Părinții petentei au fost obligați din cauza persecuțiilor etnice la care au fost supuși de autoritățile hortyste ce ocupaseră Ardealul de Nord, ca urmare a Dictatului de la Viena, să se refugieze din satul Ianculești, județul Satu Mare, în localitatea Vințul de Jos, județul Alba, loc unde s-a născut în 1943. În 1945, petenta împreună cu părinții săi, a reușit să se întoarcă la gospodăria lor din Satu Mare.
În mod corect, instanța de fond a constatat că petenta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, cum a fost completată și modificată prin Legea nr. 367/2001.
Este, deci, de necontestat că părinții petentei au fost obligați să se refugieze într-o altă localitate de pe teritoriul României, fugind din localitatea Ianculești, Satu Mare, unde autoritățile hortyste i-au supus la presiuni și persecuții din motive etnice, întrucât erau români.
Conform art. 2 din H.G. nr. 127/2000, de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, beneficiază și cei ce s-au refugiat din motive etnice.
Cum domiciliul copilului, respectiv al petentei, era la domiciliul părinților ei, și cum aceasta a trăit condiții de refugiu cu toate consecințele ce decurg din acesta, statutul juridic al petentei este statutul juridic al părinților ei.
Legea nr. 189/2000 are un caracter reparatoriu, iar în cauză este evident că drepturile petentei și ale părinților ei au fost încălcate, neputându-se susține că părinții reclamantei au fost prejudiciați, iar ea, nu, neputîndu-se contesta condițiile vitrege impuse, fără ca reclamanta să aibă vreo vină.
Față de dispozițiile art. 7, 13 și 14 din Declarația Universată a Drepturilor Omului, de prevederile art. 20 alin. (2) din Constituția României, reținându-se și spiritul în care a fost adoptată Legea nr. 189/2000, se constată că susținerile recurentei sunt formale, artificiale, astfel încât recursul acesteia va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare, împotriva sentinței civile nr. 421 /CA - P din 2 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2003.