Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secţia Civilă la 17.02.2023, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 şi să dispună obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fondurile necesare pentru restituirea sumelor privind indexarea şi actualizarea pensiei de care ar fi beneficiat, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 prevederilor art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017 la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad; a mai solicitat obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne să-i plătească sumele reţinute din pensie, rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 prevederilor art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015 şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, conform gradului de comisar şef de poliţie deţinut, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.
A invocat excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017 în raport cu art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 79 alin. (1) din Constituţie.
Prin sentinţa nr. 196/2023/CAF/11.05.2023, Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut că obiectul demersului judiciar - acţiune în despăgubiri, ca urmare a aplicării dispoziţiilor unei ordonanţe de guvern, cu privire la care reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate - şi temeiul juridic invocat, art. 9 din Legea nr. 554/2004, atrag competenţa instanţei de contencios administrativ, întrucât izvorul direct al prejudiciului pretins este actul normativ adoptat de guvern, autoritate emitentă în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004. De aceea, în temeiul art. 9 alin. (1) şi art. 10 alin. (1) şi (3) din aceeaşi lege, competenţa revine curţii de apel în a cărei circumscripţie se află domiciliul reclamantului.
Astfel învestită, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a pronunţat sentinţa civilă nr. 1297/25.09.2023, prin care a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că obiectul principal al cererii este obligarea Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne la restituirea sumelor reţinute din pensie, rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015 în forma anterioară modificării prin O.U.G. nr. 59/2017, astfel că sunt incidente prevederile art. 100-104 din Legea nr. 223/2015, potrivit cărora soluţionarea cauzelor având ca obiect plata drepturilor de pensii intră în sfera de competenţă a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul. A mai reţinut că invocarea neconstituţionalităţii prevederilor O.U.G. nr. 59/2017 drept motiv al cererii de restituire nu echivalează cu formularea unei acţiuni împotriva Guvernului, deoarece nu are ca obiect pretenţii ce se circumscriu prevederilor art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ci numai obligarea acestui pârât să asigure fondurile necesare pentru plata sumelor de către cealaltă pârâtă.
Prin sentinţa civilă nr. 180/2024LM/AS/24.04.2024, Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
A reţinut că acţiunea reclamantului este de competenţa instanţei de contencios administrativ, având în vedere temeiul juridic şi caracterul de act administrativ al ordonanţei de urgenţă contestate, emisă de Guvernul României - autoritate publică centrală, astfel că, în temeiul art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, având în vedere domiciliul titularului acţiunii, pe raza judeţului Giurgiu, competenţa materială aparţine Curţii de Apel Bucureşti.
Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, în temeiul art. 135 C. proc. civ. şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, pentru următoarele considerente:
În speţă, reclamantul se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, pe care o consideră neconstituţională, iar pentru repararea prejudiciului suferit, a solicitat acordarea de despăgubiri, în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/200, reprezentând diferenţe ale dreptului la pensie ce i s-ar cuveni în urma desfiinţării actului normativ atacat.
Aşadar, acţiunea reclamantului cuprinde un capăt principal, constând în anularea O.U.G. nr. 59/2017 şi capete de cerere accesorii, privind despăgubirile, actualizarea acestora cu inflaţia, precum şi dobânda legală, formulate sub condiţia admiterii celui principal, acestea urmând a fi soluţionate, potrivit art. 123 C. proc. civ., de instanţa competentă pentru cererea principală.
Potrivit art. 1 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, "Persoana vătămată în drepturile sau în interesele sale legitime prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe ale Guvernului neconstituţionale se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile prezentei legi".
Pe de altă parte, art. 9 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ prevede că "Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.", iar potrivit alin. (5) al aceluiaşi articol, " Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative".
Examinând obiectul şi motivele cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că principalul capăt de cerere se circumscrie ipotezelor reglementate de dispoziţiile legale anterior evocate, întrucât autorul acţiunii vizează desfiinţarea actului normativ ce a cauzat vătămarea drepturilor sale, astfel că prezentul litigiu intră sub jurisdicţia instanţelor de contencios administrativ.
Cu privire la stabilirea instanţei competente material, Înalta Curte constată incidenţa art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, (...) se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, (...) se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
În speţă, emitentul actului normativ ce face obiectul litigiului este Guvernul României, autoritate publică centrală, astfel că instanţa competentă material să soluţioneze cauza este curtea de apel.
Stabilirea instanţei competente teritorial se va face pe temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. (...)".
Din actele dosarului, rezultă că reclamantul, persoană fizică, are domiciliul în judeţul Giurgiu, astfel că instanţa competentă este, raportat la competenţa materială asupra căreia s-a statuat anterior, Curtea de Apel Bucureşti.
În consecinţă, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 septembrie 2024.