Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
1. Obiectul cauzei:
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2022 pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Sindicatul Equitas din Penitenciatul de Femei Ploieşti, în numele membrului A., în contradictoriu cu pârâta Penitenciarul de Femei Ploieşti - Târgşorul Nou, a solicitat recalcularea diferenţelor rezultate din neacordarea drepturilor salariale pe perioada concediilor de odihnă, de la data de 01.01.2019 până la 28.09.2021 şi acordarea în continuare, pe toată perioada raporturilor de muncă; calcularea şi plata diferenţelor salariale rezultate dintre suma plătită în perioada efectuării concediului şi cea cuvenită în mod legal, ca urmare a recalculării drepturilor salariale pentru perioada concediului, actualizate cu rata dobânzii legale până la data efectivă a plătii; obligarea pârâtei la actualizarea sumelor datorate cu rata inflaţiei de la data scadenţei fiecăreia până la data efectuării plăţii; cu plata eventualelor cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 36 lit. c) din Legea nr. 293/2004, art. 38 alin. (1) din O.G. nr. 64/2006 art. 5 din H.G. nr. 1294/2001, H.G. nr. 1946/2004, art. 150 Codul muncii, art. 1535 C. civ., Legea nr. 145/2019.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.
Prin sentinţa civilă nr. 67 din data de 02.02.2023, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Prahova, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Equitas din Penitenciarul de Femei Ploieşti în numele membrului A., în contradictoriu cu pârâta Penitenciarul de Femei Ploieşti - Târgşorul Nou, în favoarea Tribunalului Alba.
Pentru a pronunţa această hotărâre Tribunalul Prahova a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018, competenţa fiind una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.
A constatat Tribunalul Prahova că reclamanta A. are domiciliul în raza teritorială a judeţului Alba, declinând competenţa de soluţionare a cererii privind pe aceşti reclamanţi.
Învestit cu soluţionarea cauzei după declinare, Tribunalul Alba, secţia I civilă a pronunţat sentinţa civilă nr. 1497 din data de 30.05.2024, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Equitas din Penitenciarul de Femei Ploieşti în numele membrului A., în contradictoriu cu pârâta Penitenciarul de Femei Ploieşti - Târgşorul Nou, în favoarea Tribunalului Prahova.
În motivare, s-a reţinut incidenţa prevederilor art. 269 din Codul muncii şi îndeplinirea condiţiile coparticipării procesuale active între persoanele care au introdus iniţial cererea de chemare în judecată, fiind aplicabilă teza finală a art. 59 C. proc. civ., şi anume, existenţa unei strânse legături între drepturile şi obligaţiile părţilor.
Tribunalul Alba a reţinut, de asemenea, aplicabilitatea deciziei nr. 1/21 ianuarie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul competent să judece recursul în interesul legii, care a statuat în sensul că " instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant".
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.
În cauză, obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei teritoriale a instanţei de judecată.
Astfel, Înalta Curte constată că a fost declinată reciproc competenţa de soluţionare a cauzei între Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Alba, secţia I civilă, prima instanţă reţinând că sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018, în timp ce Tribunalul Alba a stabilit competenţa de soluţionare a pricinii prin raportare la dispoziţiile art. 269 din Codul muncii, ale art. 59 C. proc. civ. şi decizia nr. 1/21.01.2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul competent să judece recursul în interesul legii.
În speţă, reclamantul a formulat acţiune privind drepturi salariale, în numele membrului A..
Pentru a determina competenţa teritorială de soluţionare a conflictului de muncă pendinte, instanţa supremă, în raport cu data introducerii acţiunii, respectiv 24 aprilie 2023, va avea în vedere dispoziţiile legale specifice jurisdicţiei muncii, cele prevăzute de art. 28 din Legea dialogului social nr. 367/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1238 din 22 decembrie 2022, şi statuările din decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă ori, după caz, sediul.
Conform prevederilor art. 28 alin. (3) din noua lege a dialogului social nr. 367/2022, asemenea reglementărilor anterioare, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi articol, printre care se numără şi dreptul de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora.
Organizaţiile sindicale au fost definite prin art. 1 pct. 8 din Legea nr. 367/2022, ca fiind o denumire generică pentru sindicate, federaţii, confederaţii sindicale şi uniuni sindicale teritoriale.
Totodată, prin decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (abrogată, în prezent fiind în vigoare Legea dialogului social nr. 367/2022, care a preluat dispoziţiile art. 28 din legea anterioară), referitor la calitatea procesuală activă a organizaţiilor sindicale în acţiuni promovate în numele membrilor de sindicat, precum şi a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, s-a statuat că "instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant".
În cauză, se reţine că acţiunea a fost formulată de sindicat în numele membrilor săi şi nu de către aceştia din urmă, întrucât cererea de chemare în judecată a fost semnată prin avocat, conform împuternicirii semnată de preşedintele sindicatului, fiind anexat la dosar şi tabel cu reclamanţii care au mandatat sindicatul pentru reprezentarea şi promovarea acţiunii.
Faţă de împrejurarea că sediul sindicatului reclamant este situat în comuna Târgşorul Nou, judeţ Prahova, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Prahova.
Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2024.