Şedinţa publică din data de 19 aprilie 2024
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea formulată reclamantele A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, au solicitat:
I). repararea prejudiciului cauzat r prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M. O. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuţiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie:
II). obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata către reclamante a unor sume egale cu sumele reţinute începând cu luna ianuarie 2022 din pensiile reclamantelor, reţineri făcute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reţinere din pensia fiecărui reclamant şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflaţiei (art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004);
III). obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 13/2011);
IV). Obligarea pârâtului să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reţinerilor din pensii a contribuţiilor sociale de sănătate de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, începând cu data pronunţării hotărârii (art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004).
De asemenea, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, reclamantele au solicitat sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M. Of. nr. 1202/18.12.2021, respectiv neconstituţionalitatea acelor prevederi din O.U.G. nr. 130/2021 prin care s-au introdus contribuţiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie (art. XXIV pct. 11-14,16-20), respectiv art. XXV din aceeaşi Ordonanţă, prevederile fiind neconstituţionale în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 art. 4 şi 6, art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituţia României.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 96/2023 din 22 februarie 2023, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantele A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi, în consecinţă, a obligat pârâtul la despăgubiri constând în plata indexării cu rata inflaţiei aferentă despăgubirilor constând în plata către reclamante a unor sume egale cu sumele reţinute, începând cu luna ianuarie 2022, din pensiile reclamantelor, reţineri făcute cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4000 RON pentru fiecare drept de pensie, a obligat pârâtul la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, a respins în rest acţiunea şi cererea de intervenţie formulată de către intervenientul Ministerul Finanţelor.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul Guvernul României şi intervenientul Ministerul Finanţelor au declarat recurs.
3.1. Pârâtul Guvernul României, prin recursul formulat, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., susţine că instanţa de fond în mod greşit a dispus în sarcina Guvernului României obligaţia de a plăti către reclamante a unor sume egale cu sumele reţinute, începând cu luna ianuarie 2022, din pensiile reclamantelor, reţineri făcute cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4000 RON pentru fiecare drept de pensie, precum şi la plata de despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, întrucât se relevă lipsa capacităţii juridice civile a Guvernului României.
Astfel, se arată că Guvernul României poate sta în judecată, în calitate de pârât, numai în litigiile de contencios administrativ atunci când se contestă legalitatea actelor administrative pe care le adoptă, aflându-ne în această situaţie în prezenţa unei capacităţi juridice speciale de drept public, fundamentată pe prevederile constituţionale ale art. 102 şi 108 şi pe cele ale actului normativ de organizare şi funcţionare a Guvernului.
Guvernul României nu are atribuţii de a calcula şi reţine din pensii contribuţia de asigurări sociale de sănătate şi nici nu poate fi obligat să plătească despăgubiri întrucât sumele au fost calculate şi reţinute de către casele teritoriale de pensii sau, după caz, de casele de pensii sectoriale, respectiv entităţile care plătesc venituri din pensii.
Se mai susţine că reglementările conţinute de O.U.G. nr. 4/2023 dau în competenţa caselor teritoriale de pensii, caselor de pensii sectoriale precum şi entităţilor care plătesc venituri din pensii, restituirea sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, sume pretinse a fi restituite prin prezenta cerere de chemare în judecată.
Prin urmare, din moment ce competenţa restituirii sumelor reţinute (obligaţia principală) este dată prin lege, exclusiv caselor teritoriale/sectoriale de pensii şi/sau entităţilor care plătesc venituri din pensii, Guvernul României nu are atribuţii si nu poate fi obligat nici la plata dobânzilor legale penalizatoare şi/sau a diferenţelor de sume rezultate din actualizarea sumei datorate în raport cu indicele de inflaţie.
3.2. Intervenientul Ministerul Finanţelor, prin recursul formulat, critică soluţia primei instanţe ca fiind dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii şi cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, motive de casare regăsite în art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.
Ulterior, la data de 11 mai 2023, în temeiul dispoziţiilor art. 406 C. proc. civ., a formulat o cerere prin care învederează instanţei că înţelege să renunţe la judecata recursului şi totodată solicită să se ia act de acest lucru.
4. Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a textelor de lege incidente, Înalta Curte va lua act de renunţarea la judecată formulată de intervenientul Ministerul Finanţelor şi va respinge recursul formulat de pârâtul Guvernul României, ca nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
4.1. În ceea ce priveşte recursul formulat de Ministerul Finanţelor, Înalta Curte reţine că recurentul-intervenient, în temeiul dispoziţiilor art. 406 C. proc. civ., a formulat o cerere prin care învederează instanţei că înţelege să renunţe la judecata recursului şi totodată solicită să se ia act de acest lucru.
Conform dispoziţiilor art. 406:
"(1) Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă.
(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.
(...)
(4) Dacă reclamantul renunţă la judecată la primul termen la care părţile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunţarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părţi. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunţă la judecată, instanţa va acorda pârâtului un termen până la care să îşi exprime poziţia faţă de cererea de renunţare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunţare.
(...)
(6) Renunţarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanţa ierarhic superioară celei care a luat act de renunţare. Când renunţarea are loc în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă."
De asemenea, instanţa reţine faptul că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al reclamantului care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.
Astfel fiind, Înalta Curte, analizând actele dosarului precum şi cererea formulată de recurentul-intervenient, în temeiul dispoziţiilor art. 406 alin. (6) C. proc. civ., va lua act de renunţarea la judecata recursului de faţă.
4.2. În ceea ce priveşte recursul formulat de Guvernul României, Înalta Curte constată că din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamantele sunt foşti procurori, în prezent având calitatea de pensionari, retraşi din activitate prin emiterea unor Decrete prezidenţiale de eliberare din funcţie, beneficiind de pensie de serviciu, în temeiul art. 82 din Legea nr. 303/2004, modificată şi completată, acordate prin Deciziile de pensionare emise pentru fiecare, care au fost puse în plată după eliberarea din funcţie, aspect ce rezultă din taloanele de plată a pensiei.
Prin O.U.G. nr. 130/2021 s-a modificat şi completat Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, devenind obligatorii contribuţiile de asigurări sociale de sănătate pentru venituri din pensii, pentru partea care depăşeşte suma de 4.000 RON (art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 prin care s-a introdus art. 155 alin. (1) lit. a)1 din Codul fiscal), ordonanţa nefăcând nicio distincţie între pensiile contributive şi pensiile de serviciu.
Ca urmare a modificărilor legislative aduse de O.U.G. nr. 130/2021, începând cu luna ianuarie 2022, pensiile de serviciu ale reclamantelor au fost grevate de contribuţiile de asigurări sociale de sănătate, reţinerea făcându-se la sursă de către Casa Teritorială de Pensii, prin aplicarea procentului de 10% cu privire la sumele ce depăşesc 4.000 RON din venitul din pensii.
Reclamantele au solicitat ca O.U.G. nr. 130/2021 să fie supusă controlului de constituţionalitate şi, urmare a declarării sale neconstituţionale, să le fie restituite sumele reţinute.
Înalta Curte are în vedere faptul că prin Decizia nr. 650 din 15 decembrie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)2)], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a 1)], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 3-a din capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii"], pct. 16 [cu referire la art. 157 3], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum şi al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 4-a din capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii"], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2), alin. (5) în privinţa trimiterii la art. 1573 şi alin. (71)] şi pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2)] şi ale art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privinţa alin. (1) şi (5) ale art. 168 şi pct. 19] din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative s-a stabilit "Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de D. în Dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, de E. şi alţii în Dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, de F. şi alţii în Dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, de G. în Dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi de H. şi I. în Dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f) 2)], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a1)], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 3-a din capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii"], pct. 16 [cu referire la art. 157 3], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum şi al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 4-a din capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii"], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2), alin. (5) în privinţa trimiterii la art. 1573 şi alin. (71)] şi pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f) 2)] şi ale art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privinţa alin. (1) şi (5) ale art. 168 şi pct. 19] din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative sunt neconstituţionale."
Ulterior, pe parcursul soluţionării prezentului litigiu a fost adoptată O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, în preambulul căreia este menţionată Decizia CCR nr. 650/2022, ca temei al emiterii actului normativ.
Articolul 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2023 prevede că: "Sumele reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023-28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi reţinerea diferenţelor de impozit pe venit datorate."
În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.
Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.
5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunţarea la judecată formulată de intervenientul Ministerul Finanţelor şi va respinge recursul formulat de pârâtul Guvernul României, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea la judecata recursului declarat de recurentul - intervenient Ministerul Finanţelor prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj împotriva sentinţei civile nr. 96/2023 din 22 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.
Respinge recursul declarat de recurentul - pârât Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 96/2023 din 22 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 19 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.