Şedinţa publică din data de 24 aprilie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 30 aprilie 2015, pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015*, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, a solicitat:
(i) anularea, în tot, a actului administrativ "Informare privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. 2" emis de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Direcţia Generală Programe Europene, înregistrat cu nr. x/22.07.2014 şi la UAT Municipiul Târgovişte cu nr. x/23.07.2014, referitor la Contractul de finanţare nr. x/22.08.2011, cod SMIS 7888, şi a Deciziei nr. 292/19.09.2014 emisă de Serviciul Soluţionare Contestaţii Nereguli Fonduri Europene din cadrul M.D.R.A.P. comunicată cu adresa nr. x/31.10.2014 înregistrată la UAT Municipiul Târgovişte cu nr. x/13.11.2014;
(ii) anularea reducerii procentuale de 25% din valoarea contractului de servicii nr. x/14.02.2011 încheiat cu S.C. A. S.R.L. şi anularea reducerii procentuale de 5% din valoarea contractului de lucrări nr. x/30.07.2013 încheiat cu Asocierea S.C. B. S.A. şi S.C. C. S.A., aplicate prin actul administrativ individual "Informare privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. 2" emis de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Direcţia Generală Programe Europene, înregistrat cu nr. x/22.07.2014 şi la UAT Municipiul Târgovişte cu nr. x/23.07.2014.
1.2. Prin sentinţa civilă nr. 211 din 5 decembrie 2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene şi a dispus anularea actului administrativ "Informare privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. 2" referitor la contractul de finanţare nr. x/22.08.2018 şi a Deciziei nr. 292/19.09.2014.
Totodată, a dispus anularea reducerii procentuale de 25% din valoarea contractului de servicii nr. x/14.02.2011 încheiat de reclamantă cu S.C. A. S.R.L., precum şi anularea reducerii procentuale de 5% din valoarea contractului de lucrări nr. x/30.07.2013 încheiat cu Asocierea S.C. B. S.A. şi S.C. C. S.A., aplicate prin actul administrativ individual "Informare privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. 2".
A luat act de faptul că reclamanta va solicita pe cale separată cheltuielile de judecată efectuate.
1.3. Prin decizia nr. 3516 din 16 iunie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia tardivităţii formulării recursului, invocată prin întâmpinare, a admis recursul formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei împotriva sentinţei nr. 211 din 5 decembrie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
1.4. Cauza a fost înregistrată în rejudecare, la data de 11 octombrie 2022, pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015*.
1.5. Prin încheierea din 25 aprilie 2023, prima instanţă a introdus în cauză, în calitate de pârât, Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, în raport de prevederile art. 39 C. proc. civ. şi art. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 170/2022.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 114 din 13 iunie 2023, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:
(i) a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene;
(ii) a anulat în tot Decizia 292/19.09.2014 şi în parte Informarea x/22.07.2014 privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de plată nr. x pentru sumele neeligibile şi TVA de la punctele 1, 2 şi 3;
(iii) a respins ca neîntemeiate cererile de anulare a punctului 4 din informarea x/22.07.2014 şi a reducerilor de 25% din valoarea contractului x/14.02.2011 şi de 5% din valoarea contractului x/30.07.2013.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 114 din 13 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată.
În motivarea recursului se arată, în esenţă, după prezentarea pe larg a stării de fapt următoarele:
Hotărârea cuprinde motive contradictorii pe care le indică punctual:
"- (pagina 9, paragraful 2) iniţial, instanţa reţine că, (...) prin "Informarea nr. x/22.07.2014" privind situaţia cheltuielilor aprobate în C. pen. nr. 2, UAT a fost informată că a fost autorizată această cerere de plată conform OP nr. x, nr. 7737, nr. 7738 din 22.07.2014, se impune recuperarea pronunţării, întrucât cheltuielile neeligibile de la pct. 1, 2, 3 şi 4 din actul menţionat relevate la explicaţii din informare, reprezintă reduceri procentuale de 25% din valoarea contractului de servicii nr. x/14.02.2014 cu TVA şi reduceri procentuale de 5% din valoarea contractului de lucrări nr. x/30.07.2013, implicit în "informarea nr. x/05.05.2014 (...);
- (pagina 9, paragraful 4) ulterior, instanţa reţine că, (...) se impune a observa că abaterile de la legislaţia achiziţiilor publice au fost identificate şi sancţionate prin emiterea notelor de neconformitate nr. x/28.04.2014 şi nr. y/22.04.2014 fiind stabilit un cuantum total al reducerilor procentuale aplicate celor două contracte (25% c. de servicii şi 5% c. de lucrări) (...) "informările" reprezintă aprobarea/neaprobare cheltuielilor efectuate de Beneficiar, respectiv plăţi parţiale ale celor două contracte, fiind acte de executare, împotriva cărora se poate face contestaţie numai sub aspectul măsurilor de executare: sume, respectiv calculul reducerii procentuale (...);
- (pagina 9, paragraful 5) în continuare, instanţa reţine că, (...) "Informarea nr. x/22.07.2017" privind situaţia cheltuielilor aprobate în C. pen. nr. 2 este actul de executare emis în baza celor două note de neconformitate nr. x/28.04.2014 şi nr. y/22.04.2014, fără ca Ministerul să analizeze eligibilitatea sumelor solicitate la plata/rambursare din punct de vedere al legalităţii, regularităţii şi conformităţii, procedând la neautorizarea acestor plăţi prin punerea în executare a celor două reduceri procentuale aplicate (25% şi 5%) din contractele evidenţiate anterior, reduceri ce se regăsesc în notele de neconformitate precizate, care la 22.07.2014 nu mai existau în ordinea juridică, fiind desfiinţate prin Decizia nr. 221111.07.2014, emisă de autoritatea publică odată cu admiterea contestaţiei Beneficiarului promovată împotriva "Informării nr. 86426/05.05.2014", prin care s-a dispus refacerea celor două note de neconformitate, precum şi a "Informării (iniţiale) nr. 86426/05.05.2014 privind situaţia cheltuielilor aprobate în CR nr. 3 (...);
- (pagina 9, ultimul paragraf) conchide instanţa că, (...) la data de 22.04.2014 actele administrative nu mai existau în materialitatea tor, fiind desfiinţate în procedura administrativă prin Decizia nr. 221111.07.2014 (dar în condiţiile refacerii acestora, implicit a "Informării nr. 86426/05.05.2014 privind situaţia cheltuielilor aprobate în CR nr. 3", prin "Informarea ulterioară şi subsecventă nr. 51653/'19.09.2014 privind situaţia cheltuielilor aprobate în C. pen. nr. 2"), Curtea constată că este afectată în parte, legalitatea acesteia din urmă, nemaiexistând baza legală pentru a nu fi aprobată plata sumelor din C. pen. nr. 2 (deci nici bani pentru plata acestei cereri), prin punerea în executare a celor două reduceri procentuale (...);
- (pagina 10, paragrafele 1 şi 2) deşi, instanţa admite că, (...) Ministerul ar fi putut să nu autorizeze plata sumelor din C. pen. nr. 2 (ca urmare a admiterii contestaţiei şi dispunerii refacerii actului cu un altul nou) (.,.), totuşi, aceeaşi instanţă apreciază eronat ca, (...) autoritatea publică ar fi trebuit sa analizeze eligibilitatea cheltuielilor din perspectiva legalităţii, regularităţii şi conformităţii, cum nu a procedat, fiind afectată în parte, legalitatea "Informării nr. 51653I22.07.2014 pentru sumele declarate neeligibile şi TVA (...) mai mult, instanţa concluzionând că, (...) la data emiterii "Informării nr. x.07.2014", celălalt act ("Informarea nr. x/05.05.2015) care trebuia refăcut, cât şi notele de neconformitate nr. x/22.04.2014 şi nr. 23168/'28.04.2014, au fost desfiinţate atât administrativ cât şi pe cale judiciară prin sentinţa civilă nr. 39/17.02.2015 rămasă definitivă pronunţată în dosarul nr. x/2014, apreciază că, punerea în executare a reducerilor procentuale ar fi fost imposibil de pus în aplicare (...);
- (pagina 10, paragrafele 4 şi 6) contradictorie este şi aprecierea instanţei potrivit căreia, (...) în "Informarea nr. x/22.07.2014" privind situaţia cheltuielilor aprobate în C. pen. nr. 2, nu se specifica explicit şi fără echivoc (obiecţie preluata de ta Reclamantă) pe baza de înscrisuri justificative, care sunt cheltuielile efectuate şi declarate de Beneficiar, aferente celor două contracte de servicii şi de lucrări care nu respectă condiţiile de legalitate, realitate, regularitate, conformitate, stabilite de normele şi reglementările comunitare şi naţionale, sau specificaţiile contractuale (...), deşi, ulterior, la următorul paragraf conchide că, (...) nu pot fi primite susţinerile UAT potrivit cărora cele două reduceri procentuale aplicate de autoritatea publica regăsite în "Informarea nr. x/27.07.2014 atacată, sunt nelegale câtă vreme nu există ataşată nicio notă de neconformitate a acestui act, întrucât reducerile procentuale în discuţie nu au fost aplicate prin "Informarea" contestată, ci prin notele de neconformitate care reprezintă acte administrative, în prezenta cauză instanţa nefiind învestită cu anularea acestor acte administrative, ci cu anularea unui act de executare reprezentat de respectiva Informare (...);
- (pagina 11, penultimul paragraf, înainte de dispozitivul Hotărârii) la fel de contradictorii sunt şi aspectele reţinute conclusiv de prima instanţă, care vizează pe de o parte, faptul că, (...) nu se poate susţine fundamentat că s-a adus atingere dreptului la un proces echitabil, UAT nefiind împiedicat la judecarea cauzei sate, aceasta învestind instanţa cu litigiul pendinte, având ca obiect anularea unei decizii administrative şi a unei "Informări" ca act de executare, neverificându-se pretinsa împiedicare la care a făcut referire UAT (...), iar pe de altă parte, aprecierea instanţei potrivit căreia, (...) reducerile procentuale aplicate nu puteau fi puse în executare, întrucât actele administrative care au stat la baza emiterii "Informării" atacate au fost desfiinţate în procedura administrativă, chiar fiind refăcute ulterior, precum şi din cauza neautorizării la plată a sumelor solicitate de UAT care nu au făcut obiectul unei analize din perspectiva realităţii, conformităţii acestora, măsura dispusă fiind nelegală (...) prin emiterea actelor contestate, UAT fiind vătămat în drepturile sale, iar acţiunea fiind întemeiată în parte (...)."
Hotărârea trebuie reformată pentru încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv, pentru interpretarea greşită a dispoziţiilor ce reglementează procedura administrativă a autorităţii de management (O.U.G. nr. 66/2011) în ceea ce priveşte emiterea actelor/documentelor care vizează abaterile constatate în derularea contractelor cu finanţare europeană şi a măsurilor aplicate/dispuse în asemenea situaţii care vizează sancţionarea Beneficiarilor, în contextul nerespectării condiţiilor şi clauzelor contractuale asumate de părţi în executarea contractului de finanţare agreat.
Dezvoltând cele două motive de casare recurentul susţine, în esenţă, următoarele:
Invocând prevederile art. 129 alin. (1), (26)1 şi 425 C. proc. civ., din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arată că prin soluţia pronunţată, prima instanţă nu a lămurit în mod esenţial, ce anume a analizat, verificat şi reţinut din apărările părţilor litigante, care anume acte au rămas în vigoare, care sunt aplicabile şi în ce măsură, astfel încât dispoziţiile hotărârii să poată fi puse în executare, într-un sens sau altul.
Criticile recurentului vizează cu precădere, modalitatea prin care judecătorul fondului "intervine substanţial" în ajutorul reclamantei, explicitând (în locul acestuia) contextul în care autoritatea publică ar fi trebuit să procedeze, ori, cum anume, astfel încât prin rezoluţia/decizia luată să se producă efecte juridice sau, care act mai este în vigoare, astfel încât să poată fi valorificat, după caz, respectiv care ar fi criteriile de verificare a conformităţii administrative şi a eligibilităţii cheltuielilor, din perspectiva legalităţii şi realităţii actelor supuse verificării.
Consideră că motivarea hotărârii nu respectă exigenţele legii, potrivit cărora, aceasta trebuie să fie clară, precisă şi inteligibilă, să nu se rezume la o însuşire de fapte şi argumente, să se refere la probele administrate în cauză şi să fie în concordanţă cu acestea, să răspundă în fapt şi în drept la toate pretenţiile şi apărările formulate de părţi şi să conducă în mod logic şi convingător la soluţia cuprinsă în dispozitiv.
În esenţă, recurentul arată că actele administrative emise de Minister, care vizau şi stabileau reducerile procentuale, au fost anulate doar parţial şi nu în totalitate, cum în mod greşit a reţinut prima instanţă la paginile 9 şi 10, din considerente.
Obiectul dedus judecaţii în cauza 790/42/2013 a vizat doar anularea Notei de neconformitate nr. x/28.04.2014 (reducere procentuala de 5%), în ceea ce priveşte abaterea privind nerespectarea propunerii tehnice a ofertantului declarat câştigător, nu şi anularea Notei de neconformitate nr. x/22.04.2014 (reducere procentuală de 25%), aspect care contrazice afirmaţia primei instanţe că (...) actele administrative reprezentate de notele de neconformitate nu mai existau în materialitatea lor (...)
În aceeaşi notă, în privinţa conţinutului "Informării nr. 516531/27.07.2014" - situaţia cheltuielilor aprobat prin C. pen. nr. 1, instanţa este inconsecventă, pe de o parte, susţinând că actul este unul de executare, care cuprinde pe scurt aspecte de informare a Beneficiarului cu privire la reducerile procentuale aplicate, putând fi contestat doar sub aspectul măsurilor de executare, cum ar fi, calculul reducerilor procentuale, iar, pe de altă parte, arătând că acelaşi act, ar fi trebuit să conţină o analiză efectuată asupra eligibilităţii cheltuielilor din perspectiva legalităţii, regularităţii şi conformităţii, în caz contrar fiind afectată în parte, legalitatea actului, întrucât nu se specifică explicit şi fără echivoc pe baza de înscrisuri justificative, care sunt cheltuielile efectuate şi declarate de Beneficiar.
Nu în ultimul rând, consideră că sunt de reţinut şi informaţiile existente în legătură cu cauza soluţionată definitiv (790/42/2014), prezentate parţial exact, faţă de care instanţa de fond şi-a structurat aparent propria strategie de analiză a documentelor la care face trimitere în considerente, preluând şi reţinând doar aspecte convenabile din hotărârile pronunţate în acea cauză.
Or, în aceste condiţii, apreciază că trebuie aduse lămuriri, susţinute implicit de către autoritatea de management (POR), care pot facilita exercitarea controlului judiciar.
Luând în considerare istoricul administrativ, prezentat riguros de către autoritatea de management POR şi reluat în cuprinsul cererii de recurs, susţine că actele a căror anulare se solicită prin litigiul pendinte au continuitate administrativă, fiind în fiinţă, referindu-se la aceleaşi contracte de achiziţie şi nefiind contestate decât în procedura administrativă.
În privinţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul susţine că raţionamentul judecătorului fondului este viciat, în condiţiile în care, în încercarea de a valida demersul UAT, se apelează la interpretări discreţionare ale normelor de drept material incidente şi se trunchiază într-un mod extrem de părtinitor situaţia de fapt, doar pentru a acoperi carenţele şi deficienţele procedurii de atribuire sancţionate de Minister.
Astfel, prima instanţă a abordat în considerentele hotărârii atacate o poziţie oscilantă şi neconcludentă, prezentând superficial atât actele, cât şi faptele părţilor litigante, constatând şi reţinând aspecte neimportante, imprecise şi nectare, care au condus invariabil ta soluţia pronunţată.
Apreciază că raţionamentul judecătorului fondului este fracturat din perspectiva anulării în totalitate, ori în parte, a actelor a căror anulare s-a solicitat în speţă, a posibilităţii de a reface ori nu, un act administrativ prin emiterea altuia, sau ce trebuie să cuprindă un act de executare care informează Beneficiarul despre situaţia unor cheltuieli aprobate sau nu, cât şi caracterul modificărilor ce pot fi realizate înăuntrul actelor refăcute după admiterea unei contestaţii administrative.
Soluţia pronunţată ar trebui reformată în contextul în care prima instanţă ar fi ignorat, fără să verifice şi să analizeze, argumentele şi probatoriul propus de Minister, care viza întocmai situaţia de fapt şi de drept existentă, inclusiv cu privire la soluţiile pronunţate în dosarul nr. x/2014, soluţionat definitiv.
Învederează că, prin semnarea şi asumarea Contractului de finanţare, societatea s-a angajat să respecte prevederile legale în materia achiziţiilor publice, respectiv că, în cazul în care beneficiarul nu respectă legislaţia în domeniul achiziţiilor publice, vor fi aplicate, după caz, atât corecţii financiare, cât şi reduceri procentuale (în conformitate cu prevederile Ghidului Solicitantului), pentru neconformarea cu regulile achiziţiei publice.
Ca atare, preluând fidel din susţinerile UAT Municipiul Târgovişte, judecătorul fondului nu a demonstrat în mod argumentat care au fost motivele pentru care a admis în parte acţiunea, simpla enumerare prin interpretare a unor presupuse evenimente nefiind suficientă, fiind de esenţa speţei faptul că, aparenta putere de lucru judecat (prin procedura administrativă, ori prin soluţiile pronunţate în dosarul nr. x/2014) ar justifica o astfel de soluţie, în contextul măsurii de aplicare a unor reduceri procentuale din perspectiva neeligibilităţii unor cheltuieli.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 483, art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte va proceda la verificarea sentinţei recurate, sub un prim aspect, incidenţa prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., care vizează situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.
În susţinerea acestui motiv de recurs, recurentul-reclamant a arătat, în esenţă, că instanţa de fond nu a motivat corespunzător hotărârea, în sensul că nu a răspuns apărărilor pârâţilor, preluând poziţia procesuală a reclamantului, nu a prezentat un raţionament juridic corect, reţinând o stare de fapt eronată şi, pe de altă parte, că sunt contradictorii considerentele acesteia sub aspectele punctate în mod expres.
Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Hotărârea nu trebuie să cuprindă un răspuns exhaustiv dat fiecărei susţineri formulate de părţile în proces, fiind suficient a se răspunde argumentelor fundamentale, de natură a susţine soluţia pronunţată în cauză.
Or, în cauza de faţă, aceste cerinţe au fost întrunite, întrucât instanţa de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluţia din sentinţa recurată, a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare raţiunile avute în vedere de către aceasta.
Nu pot fi primite criticile recurentului-reclamant potrivit cărora instanţa de fond nu ar fi analizat aspectele deduse judecăţii, de vreme ce în mod corect instanţa de fond a procedat la prezentarea stării de fapt şi a motivelor pentru care a apreciat că argumentele pârâţilor nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 6 O.U.G. nr. 66/2011.
Criticile vizând starea de fapt sunt inadmisibile în recurs, cale extraordinară de atac care supune hotărârea unei analize exclusiv din perspectiva conformităţii acesteia cu normele de drept aplicabile.
Cele care privesc raţionamentul pretins greşit al instanţei de fond nu se încadrează în acest motiv de casare, urmând a fi analizate din perspectiva celuilalt motiv de nelegalitate invocat. De asemenea, întrucât considerentele susţin raţionamentul juridic ce fundamentează soluţia pronunţată, acestea vor face obiect al analizei hotărârii din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În acest punct al analizei, se constată că recurentul susţine greşit existenţa unor motive contradictorii, aspectele prezentate în cererea de recurs fiind rezultatul unei înţelegeri greşite a considerentelor primei instanţe.
Prima instanţă a stabilit, în esenţă, că raportat la obiectul cauzei, Informarea nr. x din 22 iulie 2014 şi decizia de soluţionare a contestaţiei administrative nr. 292/19.09.2014 sunt lipsite de bază legală întrucât, pe de o parte, la momentul emiterii lor, notele de neconformitate anterioare, prin care s-au aplicat reducerile procentuale de 5% şi 25% nu mai existau iar, pe de altă parte, autoritatea era obligată să analizeze cheltuielile cuprinse în cererea de plată x din perspectiva legalităţii, regularităţii şi conformităţii lor, analiză care nu se regăseşte în cuprinsul actului.
S-a concluzionat că la data de 22 iulie 2014 nu puteau fi puse în executare reducerile procentuale aplicate prin note de conformitate desfiinţate în procedura administrativă, chiar dacă acestea au fost refăcute ulterior.
Aceste considerente nu sunt contradictorii iar raţionamentul judecătorului nu poate fi criticat din perspectiva acestui motiv de casare.
Înalta Curte aminteşte în acest context de Decizia pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza D. împotriva României, în considerentele căreia s-a reţinut că "(…) deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligaţia de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."
Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată, cu respectarea exigenţelor prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., astfel că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi reţinut.
În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa de recurs îmbrăţişează modul de interpretare şi aplicare în cauză a normelor de drept material incidente în cauză, după cum urmează:
Câteva repere esenţiale ale litigiului sunt necesar a fi punctate iniţial, dată fiind succesiunea actelor cu relevanţă în soluţionarea litigiului:
UAT Municipiul Târgovişte a încheiat în anul 2010 un contract de finanţare pentru proiectul cod SMIS 7888, cu titlul "Reabilitare si modernizare infrastructură utilităţi publice urbane, reabilitarea si modernizarea spaţiilor publice urbane în zona B a zonei de acţiune urbană a Municipiului Târgovişte, Judeţul Dâmboviţa", în cadrul căruia a încheiat succesiv două contracte: un contract pentru servicii de asistenţă tehnică cu S.C. E. S.R.L., în anul 2011 şi un contract de lucrări cu asocierea B. S.A. şi C. S.A., în anul 2013.
Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a constatat, în aprilie 2014, neconformităţi cu privire la eligibilitatea cheltuielilor aferente cererii de rambursare nr. x, prin Nota de neconformitate nr. x/28.04.2014 şi Nota de conformitate nr. x/22.04.2014, iar în luna mai 2014 beneficiarul a fost informat cu privire la aplicarea reducerilor procentuale de 25 % pentru contractul de servicii de asistenţă tehnică şi 5% pentru contractul de lucrări, prin Informarea nr. x/05.05.2014.
Aceste acte au făcut obiectul controlului de legalitate, iniţial în procedura administrativă, apoi în instanţa de contencios administrativ, în dosarul x/2014, hotărârile pronunţate fiind definitive din data de 04 iunie 2018.
Cronologic, la data de 11.07.2014 a fost emisă decizia de soluţionare a contestaţiei administrative de anulare a notelor de conformitate cu nr. x/22.04.2014, respectiv, 23168/28.04.2014 şi, în parte, a informării 86426/05.05.2014 (în privinţa situaţiei cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. 3), cu referire la reducerea procentuală stabilită şi aplicată şi s-a dispus refacerea acestor acte, în concordanţă cu noul act administrativ de verificare.
Ulterior, în 22 iulie 2017, s-a emis Informarea nr. x/22.07.2014 privind situaţia cheltuielilor aferente unei alte cereri de plată (cererea de plată nr. 2), aplicându-se reducerile procentuale stabilite anterior prin act administrativ anulat în procedura administrativă de autoritatea competentă cu câteva zile anterior.
În octombrie 2014 s-a emis o nouă Notă de neconformitate, cu nr. 23168/14.10.2014, în executarea deciziei administrative de refacere a notei de conformitate anterioare, cu nr. 23168/28.04.2014.
Ceea ce prezintă relevanţă în cauză este, însă, situaţia la data de 22.07.2017, când a fost emisă Informarea ce face obiectul prezentului litigiu.
În privinţa naturii juridice a actelor emise de pârât, Înalta Curte constată că actul administrativ care a produs iniţial efecte juridice de modificare a raportului juridic încheiat între părţi sunt Notele de conformitate nr. x/22.04.2014 şi y/28.04.2014.
"Informarea" este un act prin care s-a comunicat aplicarea reducerilor la sumele datorate aferente fiecărei cereri de plată, fiind atât act de punere în executare a reducerilor stabilite prin notele de conformitate iniţială dar şi act de soluţionare a cererii de plată, în executarea contractului.
Din acest punct de vedere, nu sunt contradictorii susţinerile primei instanţe care, pe de o parte, a considerat că "informarea" nu poate fi atacată sub aspectul reducerilor, întrucât acestea au fost dispune printr-un alt act administrativ iar, pe de altă parte, a susţinut că aceasta trebuia să conţină o analiză a exigibilităţii cheltuielilor din cererea de plată supusă analizei.
Natura juridică a actului depinde de conţinutul concret al acestuia, respectiv, de efectele pe care le produce asupra raportului juridic contractual dintre părţi. În partea privind eligibilitatea cheltuielilor, "informarea" trebuia să conţină analiza de legalitate, regularitate şi conformitate a acestora, fiind un act administrativ de soluţionare a unei cereri de plată.
În privinţa susţinerii că notele de conformitate din aprilie 2014 nu au fost anulate, Înalta Curte constată că prin decizia 221 din 2014 de soluţionare a contestaţiei administrative, ambele note au fost desfiinţate pentru lipsa motivării în fapt şi în drept a aspectelor constatate care au constituit încălcări ale prevederilor legislaţiei naţionale în domeniul achiziţiilor publice şi care au stat la baza aplicării celor două corecţii, de 25 % şi, respectiv, 5%, dispunându-se refacerea acestora.
Întrucât la data soluţionării cererii de plată nr. x, în iulie 2014, nota de neconformitate şi informarea privind reducerile de plată erau anulate în procedura administrativă, în mod corect prima instanţă a sesizat faptul că autoritatea publică era obligată să procedeze la analiza legalităţii, regularităţii şi conformităţii cheltuielilor din această cerere, nu să aplice reducerile procentuale, anterior stabilite.
Corect s-a sesizat că în cuprinsul acestei informări nu se identifică o astfel de analiză, împrejurare care constituie o încălcare a prevederilor art. 6 O.U.G. nr. 66/2011, dispoziţii care obligă autorităţi cu competenţe în gestionarea fondurilor europene să excludă de la plată doar acele cheltuieli care nu respectă condiţiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare în vigoare.
În lipsa unei astfel de analize, instanţa de contencios administrativ nu o poate suplini, nelegalitatea actului fiind evidentă.
Pe de altă parte, în mod corect s-a reţinut că obiectul cauzei este limitat la nota de informare nr. x/22.07.2014 nu şi la notele de conformitate care au stabilit reducerile procentuale şi doar în contestarea acestora din urmă pot fi ridicate aspecte de nelegalitate privind aceste reduceri.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru argumentele expuse, constatând că sentinţa este legală, nefiind incidente motivele de casare invocate, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene împotriva sentinţei civile nr. 114 din 13 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 24 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.