Şedinţa publică din data de 19 iunie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş sub nr. x/2024, din data de 07.03.2024, reclamantul A. a solicitat anularea deciziei de anulare a permisului de şedere temporară cu numărul x, cu consecinţa menţinerii permisului de şedere temporară cu numărul x; în subsidiar a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unui nou permis de şedere temporară.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 394/PI/2024 din 24.04.2024, Tribunalul Timiş a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, coroborând dispoziţiile art. 51 alin. (1), art. 52 şi ale art. 85 din Ordonanţa de urgenţă nr. 194/2002, tribunalul a apreciat că prezenta acţiune este de competenţa curţii de apel, prevăzută expres la art. 85 din O.U.G.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 386 din data de 16.05.2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei materiale.
S-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul IGI-Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Timiş, în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Timiş.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Timişoara şi Tribunalul Timiş.
S-a suspendat judecata cauzei şi s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.
Pentru prounţarea soluţiei de declinare a competenţei, a avut în vedere curtea de apel împrejurarea că prezentul litigiu nu are ca obiect anularea deciziei de returnare, spre a fi incidente dispoziţiile art. 83 alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 194/2002, ci anularea actului prin care a fost anulat dreptul de şedere acordat reclamantului, care reprezintă o cerere de drept comun privind anularea unui act administrativ, astfel cum este definit acesta de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea 554-2004, aflată în competenţa tribunalului de la domiciliul reclamantului, conform art. 10 din Legea 554/2004.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a contestat decizia de anulare a permisului de şedere temporară cu numărul x, cu consecinţa menţinerii ca legal şi temeinic a permisului de şedere temporară cu numărul x, solicitând obligarea pârâtei la emiterea unui nou permis de şedere temporară.
Tribunalul Timiş a reţinut ca temei a soluţiei de declinare a competenţei de soluţionare, dispoziţiile art. 85 din O.U.G. nr. 194/2002 care prevăd că:
"Decizia de returnare prevăzută la art. 83 alin. (1) poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la curtea de apel în a cărei rază de competenţă teritorială se află structura Inspectoratului General pentru Imigrări care a emis decizia de returnare. Instanţa soluţionează contestaţia în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hotărârea instanţei este definitivă."
Înalta Curte constată că prin dispoziţiile arătate se instituie, într-adevăr, o competenţă materială exclusivă, stabilind că revine curţii de apel competenţa de soluţionare în cauzele având ca obiect anularea deciziilor de returnare care, potrivit art. 83 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002, constituie actul administrativ prin care Inspectoratul General pentru Imigrări constată şederea ilegală pe teritoriul României a străinului şi stabileşte obligaţia acestuia de returnare, precum şi termenul pentru plecarea voluntară.
În situaţia în care legiuitorul instituie, prin norme speciale cum sunt cele prevăzute în O.U.G. nr. 194/2002, anumite proceduri de contestare şi competenţe care derogă de la normele generale de drept comun, în virtutea caracterului special acestea sunt de strictă aplicare şi nu pot fi supuse unei interpretări extensive.
Observă Înalta Curte din Comunicarea nr. x din 28.02.2024 emisă de Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul Imigrări Timiş şi Referatul cu propunere de anulare a cererii de prelungire a permisului de şedere temporară în scop de angajare ataşat, că prin aceasta i s-a adus la cunoştinţă recurentului faptul că dreptul de şedere a fost anulat pentru neîndeplinirea condiţiilor legale.
În aceste condiţii, astfel cum corect a reţinut curtea de apel, întrucât nu ne aflăm în prezenta unei decizii prin care s-a dispus returnarea şi fixarea unui termen pentru plecarea voluntară, pentru a fi incident textul prevăzut la art. 85 din O.U.G. nr. 194/2002, Înalta Curte constată că prezenta acţiune se soluţionează potrivit normelor generale prevăzute de art. 10 din Legea nr. 554/2004, competenţa aparţinând tribunalului de la domiciliul reclamantului (în raport de rangul autorităţii emitente).
În consecinţa, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări, Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Timiş în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 19 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.