Şedinţa publică din data de 20 iunie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal la data de 04.01.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1202 din 18 decembrie 2021 prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuţiilor sociale de sănătate, constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, în următoarea modalitate:
- obligarea pârâtului la plata către reclamant a despăgubirilor reprezentând o sumă egală cu sumele reţinute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia reclamantului, reţineri făcute cu titlul de contribuţii de asigurări de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din ceea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reţinere până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexată cu rata inflaţiei, obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului;
- obligarea pârâtului la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea reţinerilor din pensiile reclamantului a contribuţiilor sociale de sănătate de 10% din ceea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, începând cu data pronunţării hotărârii;
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 190/2023 din data de 31 martie 2023, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a dispus admiterea în parte a acţiunii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, şi, în consecinţă, a obligat pârâtul la despăgubiri constând în plata indexării cu rata inflaţiei aferentă despăgubirilor constând în plata către reclamant a unor sume egale cu sumele reţinute, pe perioada ianuarie 2022- ianuarie 2023 inclusiv, din pensia reclamantului, reţineri făcute cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4000 RON pentru fiecare drept de pensie, începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului.
A obligat pârâtul la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului.
A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale.
A respins în rest acţiunea, inclusiv petitul de cheltuieli de judecată pentru suma de 50 RON.
3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul Guvernul României, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, prin care a solicitat admiterea recursului şi, pe cale de consecinţă, casarea în parte a sentinţei civile nr. 190/31.03.2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2023, în sensul respingerii, în principal, ca inadmisibil şi, în subsidiar, ca neîntemeiat a capătului de cerere privind obligarea Guvernului României la plata sumelor rezultate în urma reactualizării cu indicele de inflaţie şi a dobânzilor legale aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate.
În motivarea recursului a arătat că, la data pronunţării soluţiei, obiectul pretenţiilor deduse judecăţii fusese realizat şi că cererea intimatului-reclamant trebuia respinsă în integralitate.
Prin întâmpinarea formulată în faţa instanţei de fond, a precizat că în Monitorul Oficial al României, partea I nr. 138 din 17 februarie 2023 fusese publicată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate potrivit căreia (art. 2 alin. (1) din ordonanţă) sumele reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie eşalonat, din oficiu, de către Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, precum şi de către casele de pensii sectoriale şi de către entităţile care plătesc venituri din pensii.
Precizează recurentul-pârât că restituirea sumelor prevăzute de art. 1 din acest act normativ se poate realiza numai prin procedura specială şi în limitele stabilite expres de această lege.
Consideră că, raportat la pretenţiile deduse judecăţii, prima instanţă avea obligaţia, iar nu facultatea, de a face aplicarea dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2023, întrucât legiuitorul a adoptat un act normativ special, în temeiul căruia asiguraţii, inclusiv intimatul-reclamant, au dreptul de a primi sumele reţinute din veniturile din pensii, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022, inclusiv.
Susţine că instanţele judecătoreşti nu se pot substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor deja existente, întrucât ar fi încălcate dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Constituţia României, care stabilesc că unica autoritate legiuitoare a ţării este Parlamentul României.
Apreciază recurentul-pârât că instanţa de fond a stabilit, implicit şi în mod nelegal, şi o altă sursă bugetară pentru plata sumelor solicitate de intimatul-reclamant, deşi art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2023 prevede că plata "se face prin diminuarea veniturilor bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi se evidenţiază la o poziţie distinctă de venituri bugetare".
În ce priveşte cererea privind actualizarea sumelor restituite, apreciază că se impunea a fi respinsă întrucât Decizia Curţii Constituţionale nr. 650 din data de 15 decembrie 2022 produce efecte pentru viitor şi nu pot face obiectul unor cereri de restituire formulate anterior publicării acestei decizii. O interpretare contrară ar echivala cu aplicarea retroactivă a deciziilor Curţii Constituţionale, ceea ce este inadmisibil.
De asemenea, precizează că, din moment ce competenţa restituirii sumelor reţinute (obligaţia principală) este dată prin lege exclusiv caselor teritoriale/sectoriale de pensii şi/sau entităţilor care plătesc venituri din pensii, Guvernul României nu are atribuţii şi nu poate fi obligat nici la plata dobânzilor legale penalizatoare şi/sau a diferenţelor de sume rezultate din actualizarea sumei datorate în raport cu indicele de inflaţie.
4. Apărările intimatului
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.
În cuprinsul întâmpinării arată că, în cauză, sunt incidente prevederile privind răspunderea civilă delictuală, executarea eşalonată a obligaţiei de plată a sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate conducând la un prejudiciu concret constând în diferenţa dintre suma stabilită prin O.U.G. nr. 4/2023, ca măsură reparatorie, şi suma indexată cu rata inflaţiei, respectiv dobânzile legale aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului.
Consideră că prima instanţă a făcut aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 4/2023, neexistând o contradicţie între aplicarea măsurii reparatorii instituite prin acest act normativ şi acordarea unor despăgubiri pentru acoperirea integrală a prejudiciului. Prin soluţia pronunţată, prima instanţă nu a instituit, modificat sau abrogat norme juridice de aplicare generală, aşa cum susţine recurentul, ci dimpotrivă, a făcut o aplicare corectă a normelor în vigoare, în limitele competenţei sale de autoritate judecătorească.
De asemenea, apreciază că în cauză nu este aplicabilă principiul specialia generalibus derogant, deoarece O.U.G. nr. 4/2023 nu cuprinde dispoziţii contare regulilor generale în materia reparării prejudiciului.
În ce priveşte critica privind competenţa Guvernului României de a acorda despăgubiri, constând în actualizarea sumei datorate cu indicele de inflaţie şi plata dobânzilor legale penalizatoare, precizează că acest aspect nu poate face obiectul recursului, întrucât motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pe baza căruia recurentul a ales să-şi fundamenteze calea de atac, are în vedere situaţia în care hotărârea ar fi fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material şi nu de drept procesual.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Aşa cum s-a prezentat la pct. 1 din decizia de faţă, intimatul A. a solicitat ca instanţa să dispună obligarea pârâtului Guvernul României la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea unor acte normative în baza cărora s-au reţinut contribuţii de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON.
Reclamantul a solicitat, în esenţă, acordarea de despăgubiri de către emitentul ordonanţei de urgenţă declarate neconstituţionale precum şi obligarea acestuia la emiterea unui act administrativ prin care sa dispună încetarea reţinerilor apreciate a fi nelegale.
Temeiul de drept pe care şi-a întemeiat acţiunea a fost art. 9 alin. (4) şi (5) din Legea 554/2004.
Prima instanţă a admis în parte acţiunea promovată în contencios administrativ de reclamant şi a obligat pârâtul la despăgubiri constând în plata indexării cu rata inflaţiei aferentă despăgubirilor, constând în plata către reclamant a unor sume egale cu sumele reţinute, pe perioada ianuarie 2022- ianuarie 2023 inclusiv, din pensia reclamantului, reţineri făcute cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4000 RON pentru fiecare drept de pensie, începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului.
A obligat pârâtul la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului şi a respins în în rest acţiunea.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a avut în vedere faptul că în urma modificărilor legislative aduse de O.U.G. nr. 130/2021, începând cu luna ianuarie 2022, pensia de serviciu a reclamantului a fost grevată de contribuţiile de asigurări sociale de sănătate, reţinerea făcându-se la sursă de către Casa Teritorială de Pensii, prin aplicarea procentului de 10% cu privire la sumele ce depăşesc 4.000 RON din venitul din pensii.
Sumele concrete care au fost reţinute din pensia reclamantului au fost individualizate în adresa comunicată instanţei de Casa Local de Pensii Dej.
Prin Decizia nr. 650 din 15 decembrie 2022, Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale mai multe texte de lege ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 printre care şi cel cuprins la art. XXIV pct. 13.
Ca urmare a declarării ca neconstituţionale a dispoziţiilor art. XXIV pct. 11, pct. 12, pct. 13, pct. 14, pct. 16, pct. 17, pct. 18 şi pct. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, pârâtul a emis Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate în preambulul căreia este menţionată Decizia Curţii Constituţionale nr. 650/2022, ca temei al emiterii acestui act.
Dat fiind că, prin acest act normativ emis de pârât, sumele reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale sunt restituite, pretenţiile reclamantului privind restituirea acestora sunt satisfăcute de către pârât motiv pentru care, instanţa de fond a apreciat că se impune respingerea parţială a petitului 1 a al cererii de chemare în judecată.
Constatând că reparaţia prejudiciului nu este integrală aşa cum impune art. 1381, 1385, 1531, 1535 C. civ. şi O.G. nr. 13/2011, întrucât pârâtul nu a reglementat restituirea sumelor reţinute anterior actualizate cu rata inflaţiei şi cu acordarea dobânzilor legale de la data reţinerii sumelor şi până la restituirea integrală, instanţa de fond a admis pretenţiile reclamantului cu privire la acestea.
Referitor la critica recurentului-pârât potrivit căreia instanţa de fond avea obligaţia, iar nu facultatea, de a face aplicarea dispoziţiilor speciale ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2023, prin care s-a reglementat dreptul de a primi sumele reţinute din veniturile din pensii cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022, inclusiv, Înalta Curte constată că sunt nefondate.
Dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2023 potrivit cărora "Sumele reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023-28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi reţinerea diferenţelor de impozit pe venit datorate", creează cadrul legal şi modalitatea de restituire a sumelor reţinute din pensiile persoanelor fizice beneficiare a unor pensii care depăşeau pragul de 4000 de RON.
Înalta Curte constată că instanţa de fond nu a depăşit limitele stabilite de aceste prevederi legale întrucât, cu privire la aceste sume, a respins pretenţiile reclamantului, admiţând în parte petitul 1 al cererii, prin care s-a solicitat restituirea sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări de sănătate.
Susţinerea recurentului-pârât că restituirea sumelor prevăzute de art. 1 din acest act normativ se poate realiza numai prin procedura specială şi în limitele stabilite expres de această lege nu a fost contrazisă de instanţa de fond, aceasta obligând pârâtul la plata unor despăgubiri constând în contravaloarea indexării cu rata inflaţiei (petitul 1a) şi a dobânzilor legale (petitul 1b) aferente sumelor prevăzute la art. 1 din ordonanţă.
Motivul admiterii acestor pretenţii fiind acela al reparării integrale a prejudiciului suferit de reclamant aşa cum impune art. 1381, 1385, 1531, 1535 C. civ. şi O.G. nr. 13/2011.
Înalta Curte reţine că pârâtul nu a reglementat restituirea sumelor reţinute actualizate cu rata inflaţiei şi cu acordarea dobânzii legale de la data reţinerii acestor sume şi până la restituirea integrală a lor, motiv pentru care devin aplicabile dispoziţiile dispoziţiile C. civ. şi ale O.G. nr. 13/2011, legea specială neavând o dispoziţie prin care să fie exceptate de la aplicare aceste dispoziţii legale.
Într-adevăr, Decizia Curţii Constituţionale nr. 650 din data de 15 decembrie 2022 produce efecte pentru viitor însă intimatul-reclamant a introdus acţiunea sa în temeiul art. 9 alin. (4) şi (5) din Legea 554/2004 potrivit cărora "(4) În situaţia în care decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmarea unei excepţii ridicate în altă cauză, acţiunea poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(5)Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."
Reclamantul A. a introdus cererea de chemare în judecată în data de 4 ianuarie 2023 iar Decizia nr. 650 din 15 decembrie 2022 a Curţii Constituţionale a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 1262 din 28 decembrie 2022, termenul de decădere de un an, prevăzut de art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 nefiind împlinit.
Nici critica privind stabilirea de către instanţa de fond, în mod implicit, a unei alte surse bugetare pentru plata sumelor solicitate de intimatul-reclamant, nu este fondată.
Art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2023 care prevede că plata "se face prin diminuarea veniturilor bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi se evidenţiază la o poziţie distinctă de venituri bugetare" reglementează sursa bugetară din care se vor face plăţile sumelor prevăzute la art. 1 din ordonanţă iar nu pe cele privind indexarea cu rata de inflaţie şi cele privind dobânzile legale. Astfel, în lipsa unor dispoziţii legale privind sursa bugetară din care să fie plătite, despăgubirile sunt suportate din bugetul autorităţii emitente a actului normativ cauzator de prejudicii.
Chiar dacă, restituirea sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate (obligaţia principală) este dată prin lege în competenţa exclusivă a caselor teritoriale/sectoriale de pensii şi/sau entităţilor care plătesc venituri din pensii, Guvernul României poate fi obligat la plata dobânzilor legale penalizatoare şi/sau a diferenţelor de sume rezultate din actualizarea sumei datorate în raport cu indicele de inflaţie, întrucât acesta din urmă a adoptat actul normativ declarat neconstituţional, în temeiul căruia au fost produse prejudicii prin încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituţie, cu referire la interdicţia de a afecta drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, în speţă, dreptul la pensie, prevăzut şi garantat de art. 47 alin. (2) din Constituţie.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 190/2023 pronunţate la 31 martie 2023 de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 190/2023 pronunţate la 31 martie 2023 de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 20 iunie 2024.