Şedinţa publică din data de 20 iunie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin decizia nr. 178 din 10.04.2023 pronunţată în dosar nr. x/2022, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A., în contradictoriu cu intimatul-pârât Municipiul Oradea, prin Direcţia Economică, împotriva sentinţei civile nr. 816/CA din 20.12.2022, pronunţată de Tribunalul Bihor şi a respins ca nefondată, cererea recurentului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva deciziei nr. 178 din 10.04.2023, pronunţată în dosar nr. x/2022 de Curtea de Apel Oradea, a formulat cerere de revizuire A., solicitând admiterea revizuirii.
Revizuentul a arătat că temeiul juridic al cererii de revizuire este reprezentat de prevederile art. 509 alin. (1) pct. (1) C. proc. civ., considerând nelegală hotărârea pronunţată pentru încălcarea puterii de lucru judecat faţă de Decizia nr. 732/CA/2022-R pronunţată în data de 04.11.2022 în Dosarul nr. x/2022, al Curţii de Apel Oradea.
2. Hotărârea instanţei de recurs, a cărei revizuire se solicită
Prin decizia nr. 389/CA/2023 - R din data de 08.09.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023 - R, Curtea de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă revizuirea declarată de revizuentul A., împotriva deciziei nr. 178 din 10.04.2023 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2022.
3. Cererea de recurs ce face obiectul prezentului dosar
Împotriva deciziei mai sus menţionate a formulat cerere de recurs A. înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2023, întemeiat pe dispoziţiile art. 513 alin. (6) C. proc. civ.
Arată recurentul că a instanţa care a soluţionat cererea de revizuire nu a ţinut cont de puterea de lucru judecat stabilită prin decizia civilă nr. 732/CA/2022-R pronunţată în data de 04.11.2022 în dosarul nr. x/2022, al Curţii de Apel Oradea definitivă şi executată.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-intimat a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil.
Recurentul-revizuent a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reluat susţinerile formulate prin cererea de recurs.
II. Soluţia instanţei de recurs
II.1. Analizând actele şi lucrările dosarului, decizia recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil pentru considerentele ce vor fi prezentate mai jos.
În conformitate cu dispoziţiile art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse revizuirii hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi hotărârile date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
Revizuirea este o cale extraordinară, de retractare ce poate fi exercitată, doar în cazurile limitativ prevăzute de lege, dispoziţiile care reglementează condiţiile de formulare a căii de atac fiind de strictă interpretare şi aplicare atât în ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate, cât şi motivele de exercitare.
Înalta Curte reţine că cererea de revizuire formulată de reclamantul A. a fost îndreptată împotriva deciziei nr. 178 din 10.04.2023 pronunţată în dosar nr. x/2022 prin care Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant.
Întrucât, prin decizia mai sus arătată, instanţa de recurs nu a procedat la reanalizarea fondului cauzei prin care să dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii decât cea dată prin sentinţa civilă nr. 816/CA din 20.12.2022, pronunţată de Tribunalul Bihor, hotărârea instanţei de recurs a cârei revizuire s-a cerut nu îndeplineşte condiţia privind evocarea fondului.
Înalta Curte reaminteşte că, prin C. proc. civ. sunt reglementate hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Aşadar, căile de atac fac parte din mijloacele procesuale care apără părţile în proces. Obiectul căilor de atac este format din hotărârea judecătorească dată de către instanţă şi trebuie să se respecte principiul legalităţii caii de atac.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege, astfel că nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, prevăzut de art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia "(1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
Dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., instituie o regulă cu valoare de principiu constituţional care decurge din prevederile art. 126 şi 129 din Constituţie, potrivit cărora competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii. Principiul legalităţii căii de atac nu face altceva decât să stabilească expres că legea este cea care recunoaşte sau nu dreptul la exercitarea unei căi de atac, iar nu judecătorul sau părţile dintr-un proces (Decizia Curţii Constituţionale nr. 41/2017, parg. 13).
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală.
Astfel, cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., prin decizia nr. 389/CA/2023 - R din data de 08.09.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023 - R, Curtea de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă revizuirea declarată de revizuentul A., împotriva deciziei nr. 178 din 10.04.2023 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2022.
În considerarea dispoziţiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, Înalta Curte constată că decizia nr. 389 din data de 08.09.2023 pronunţată Curtea de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2023, nu este supusă căii de atac a recursului.
II.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 457 alin. (1) coroborat cu art. 513 alin. (5) din C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 389/CA/2023 - R pronunţate la 08 septembrie 2023 de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 389/CA/2023 - R pronunţate la 08 septembrie 2023 de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 20 iunie 2024.