Şedinţa publică din data de 20 iunie 2024
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 17.02.2020, sub numărul x/2020, reclamanta S.C. Electrocentrale Bucureşti S.A., prin administrator judiciar A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi Compania Municipală Termoenergetica Bucureşti S.A. a solicitat anularea, în parte, a Deciziei ANRE nr. 56/17.01.2020 privind soluţionarea neînţelegerilor apărute la încheierea Contractului de vânzare-cumpărare a energiei termice nr. 1/2019, între Societatea Electrocentrale Bucureşti S.A. şi Compania Municipală Termoenergetica Bucureşti S.A., respectiv anularea articolului nr. 2 din acest act administrativ şi obligarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) la emiterea unei noi decizii de soluţionare a neînţelegerilor apărute la încheierea Contractului de vânzare-cumpărare a energiei termice nr. 1/2019, pentru "Prevederile pct. 2 "Garanţii" al Anexei nr. 10", aflate în divergenţă, prin care să se stabilească că divergenţa cu privire la acest punct, să rămână în formularea titularului de licenţă, aşa cum este menţionată în "Procesul-verbal nr. x/19.12.2019 pentru punctele rămase divergente după parcurgerea etapei de soluţionare la nivelul titularului de licenţă" şi în Contractul de vânzare - cumpărare a energiei termice nr. 1/2019 semnat cu obiecţiuni, respectiv Anexa 10 Cap. 2. Garanţii.
Cumpărătorul are obligaţia de a constitui garanţia la încheierea contractului, conform prevederilor art. 15 lit. c), valoarea acestei garanţii este de 162.815.580 RON şi reprezintă contravaloarea energiei termice contractate pentru luna cu consum maxim prevăzută în Anexa nr. 6. Suma depusă drept garanţie se va restitui numai în situaţia rezilierii contractului şi dacă cumpărătorul a lichidat integral debitul faţă de vânzător. Garanţia poate fi folosită de cumpărător în vederea achitării la termen a facturilor curente. În acest sens, cumpărătorul va notifica vânzătorului, până la data scadenţei, intenţia de a achita factura prin folosirea garanţiei. După descompletarea garanţiei, cumpărătorul are obligaţia de a o reconstitui de îndată. În caz contrar, vânzătorul are dreptul sa întrerupă furnizarea agentului termic, cu un preaviz de 7 zile, în conformitate cu prevederile art. 4 lit. b) din Anexa 7.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1447 din 22 decembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei de interes invocată de Compania Municipală Termoenergetica Bucureşti S.A. şi a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de către reclamanta S.C. Electrocentrale Bucureşti S.A. prin administrator A.. în contradictoriu cu pârâtele Compania Municipală Termoenergetica S.A. şi Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei având ca obiect Decizia ANRE nr. 56/17.01.2020.
3. Cererea de recurs
Împotriva acestei sentinţe a formulat cerere de recurs reclamanta S.C. Electrocentrale Bucureşti S.A. prin administrator A.., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea criticilor sale, recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă, următoarele:
· Instanţa de fond a reţinut în mod greşit că Decizia contestată nu ar încălca "Procedura privind soluţionarea neînţelegerilor apărute la încheierea contractelor în domeniul energiei electrice şi termice produse în cogenerare de înaltă eficienţă", aprobată prin Ordinului ANRE nr. 35/2013 pentru aprobarea procedurilor privind soluţionarea/medierea neînţelegerilor apărute la încheierea contractelor în domeniul energiei, deoarece, în condiţiile în care părţile contractuale nu pot negocia şi stabili modalitatea de constituire a garanţiei la încheierea contractului, cât şi cuantumul acesteia, în mod legal s-a ajuns în faţa comisiei ANRE pentru soluţionarea divergenţelor. Or, comisia ANRE a soluţionat definitiv doar recunoaşterea dreptului ELCEN de a solicita constituirea unei garanţii, iar în ce priveşte valoare acesteia, prin formula aleasă în concret nu a soluţionat divergenţele, de fapt a transferat obligaţiile de a soluţiona divergenţele apărute la încheierea contractului, către părţi, trimiţând din nou părţile la negociere, sustrăgându-se astfel de la obligaţia legală de a media şi soluţiona conflictul contractual ivit între părţi.
În ceea ce priveşte "pct. 2 "Garanţii" al Anexei nr. 10 din contractul de vânzare-cumpărare a energiei termice nr. 1/2019, privind obligaţia Cumpărătorului de a constitui garanţia la încheierea contractului, articol aflat în divergenţă, prin "Procesul-verbal nr. x/19.12.2019 pentru punctele rămase divergente, după parcurgerea etapei de soluţionare la nivelul titularului de licenţă" şi în faţa comisiei de soluţionare a divergenţelor din cadrul ANRE, părţile au prezentat puncte de vedere diferite.
Fără să se ţină cont de punctele de vedere ale părţilor şi de obligaţia sa de a soluţiona divergenţele, comisia ANRE, prin art. 2 din Decizia ANRE nr. 56/17.01.2020, nu a soluţionat divergenţele, ci prin formula aleasă, a transferat obligaţiile, către părţi, trimiţând din nou părţile la negociere, eludând astfel obligaţia legală de a media şi soluţiona conflictul contractual ivit între părţi. Apreciază că Decizia creează un cerc vicios, din prisma punctelor de vedere diametral opuse ale părţilor cu privire la pct. 2 "Garanţii" al Anexei nr. 10 din contractul de vânzare-cumpărare a energiei termice nr. 1/2019, în care se va negocia, la nesfârşit, cuantumul garanţiei în baza formulei alese, din cauza lipsei factorului decizional imperativ, specific naturii contractului cadru reglementat (contract de adeziune).
Din această cauză consideră just să solicite comisiei ANRE stabilirea în concret a valorii garanţiei în baza prevederilor legale indicate mai sus, solicitare ce nu ar duce la o limitare a posibilelor soluţii de adoptat de către autoritate, aşa cum ele sunt prevăzute în Ordinul Preşedintelui ANRE nr. 35/2013.
Totodată consideră că şi vătămarea drepturilor ELCEN prin Decizia nr. 56/2020 este evidentă, în condiţiile în care prin această decizie se recunoaşte dreptul ELCEN de a solicita şi pretinde constituirea garanţiei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a energiei termice nr. 1/2019, lucru de altfel consfinţit şi prin ordinul ANRE nr. 122/2013 privind contractul cadru, dar în concret neînţelegerea privind această garanţie nefiind efectiv soluţionată.
· Argumentele instanţei de fond potrivit cărora Decizia contestată nu ar încălca Ordinul ANRE nr. 122/2013 privind aprobarea Contractului-cadru de vânzare-cumpărare a energiei termice produse de operatorii economici aflaţi în competenţa de reglementare a ANRE sunt greşite, deoarece, la negocierea garanţiei ELCEN a propus ca valoarea garanţiei să se stabilească la contravaloarea energiei termice contractate pentru luna cu consum maxim, iar CMTB nu a acceptat constituirea garanţiei în acest fel, această divergenţă fiind dată spre soluţionare autorităţii competente ANRE, aceasta din urmă rezumându-se a emite Decizia nr. 56/2020 prin care stabileşte o formulă care contravine Ordinului 122/2013, în loc să se stabilească o limită între consumul lunar minim şi maxim.
Având în vedere această imposibilitate de negociere a garanţiei şi de ducere la îndeplinire a deciziei ANRE nr. 56/2020, reclamanta a revenit la autoritatea de reglementare şi, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 35/2013, a solicitat soluţionarea divergenţelor survenite urmare eşecului negocierii garanţiei, iar după parcurgerea procedurii legale, prin decizia nr. 1836/13.10.2020, ANRE i-a respins ca inadmisibilă cererea. Mai mult, chiar în condiţiile în care ELCEN a acceptat propunerea CM Termoenergetica ca "valoarea garanţiei să fie stabilită la plafonul minim prevăzut în Decizia Preşedintelui ANRE nr. 56/17.01.2020, corespunzător mediei aritmetice consumului prevăzut în Anexa nr. 6. calculat la nivelul unui an calendaristic, respectiv 77.347.773 RON, această garanţie tot nu este constituită.
4. Soluţia instanţei de recurs
Prin decizia nr. 1054 din 27 februarie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus următoarele: Admite recursul formulat de reclamanta Electrocentrale Bucureşti S.A. prin administrator judiciar A. împotriva sentinţei civile nr. 1447 din 22 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând, admite acţiunea. Anulează articolul 2 din Decizia ANRE nr. 56/17.01.2020 privind soluţionarea neînţelegerilor şi obligă pârâta ANRE la emiterea unei noi decizii de soluţionare prin stabilirea în concret a valorii garanţiei ce va fi constituită la încheierea contractului. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate referitoare la respingerea excepţiei lipsei de interes.
5. Cererea de revizuire
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2023, împotriva deciziei de la pct. 4 a formulat cerere de revizuire intimata-pârâtă Compania Municipală Termoenergetica Bucureşti S.A., solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., anularea deciziei atacate şi schimbarea în tot a hotărârii atacate şi soluţionarea cauzei în raport de cele solicitate de reclamantă şi de apărările formulate de pârâtele CMTEB şi ANRE.
În motivarea cererii de revizuire s-a arătat că, prin decizia a cărei revizuire se cere, instanţa de recurs s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut şi a dat mai mult decât s-a cerut prin cererea introductivă.
Precizează revizuenta că instanţa de recurs a dispus obligarea pârâtei ANRE la emiterea unei noi decizii de soluţionare prin stabilirea în concret a valorii garanţiei ce va fi constituită la încheierea contractului deşi, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta ELCEN nu a făcut această solicitare prin cererea introductivă.
Arată că reclamanta a solicitat anularea în parte a Deciziei ANRE nr. 56/17.01.2020, respectiv anularea articolului nr. 2 din acest act administrativ şi obligarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) la emiterea unei noi decizii de soluţionare a neînţelegerilor apărute la încheierea Contractului de vânzare-cumpărare a energiei termice nr. 1/2019, pentru "Prevederile pct. 2 "Garanţii" al Anexei nr. 10", aflate în divergenţă, prin care să se stabilească că divergenţa cu privire la acest punct să rămână în formularea titularului de licenţă iar, prin recurs, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Consideră revizuenta emiterea unei noi decizii de către ANRE nu numai că nu ar soluţiona divergenţele existente între părţi, ci ar fi şi inaplicabilă prezentului contract aflat în derulare deoarece noua decizie ar putea avea efecte asupra unui contract viitor care va fi încheiat începând cu data de 01.12.2024, dacă părţile nu vor stabili prin act adiţional prelungirea/actualizarea/modificarea prezentului contract.
Învederează instanţei că problema constituirii în concret a garanţiei a fost tranşată deja în primă instanţă de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, într-un alt dosar nr. x/2021, prin sentinţa civilă nr. 2781/21.11.2022 şi că, prin considerentele acestei sentinţe, tribunalul a reţinut caracterul de clauză valorică negociabilă şi variabilă, a clauzei privind constituirea "garanţiei la încheierea contractului", părţile având obligaţia contractuală de a o determina în concret cu bună credinţă şi corelat cu evoluţia preţului energiei şi în limitele stabilite prin legea specială.
Cu privire la acest aspect, concluzionează revizuenta că, spre deosebire de cele stabilite de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte, prin decizia civilă nr. 1054/14.02.2023, a obligat pârâta ANRE la emiterea unei noi decizii de soluţionare prin stabilirea în concret a valorii garanţiei ce va fi constituită la încheierea contractului, deşi acest lucru nu a fost cerut de reclamanta EICEN, în cadrul dosarului nr. x/2020
O altă critică invocată de revizuentă priveşte contradictorialitatea considerentelor instanţei de recurs, susţinând că, pe de o parte, recunoaşte rolul de mediator al ANRE dar, pe de altă parte, intervine asupra acestuia obligând autoritatea să emită o nouă decizie în baza unui ordin care a fost abrogat anterior datei emiterii deciziei dată în soluţionarea recursului.
Precizează că ordinul ANRE nr. 35 din 05.06.2013 prin care s-a aprobat Procedura privind soluţionarea neînţelegerilor apărute la încheierea contractelor în domeniul energiei electrice şi termice produse în cogenerare de înaltă eficienţă a fost abrogat prin Ordinul ANRE nr. 128/2020 pentru aprobarea Procedurii privind soluţionarea neînţelegerilor apărute la încheierea contractelor în sectorul energiei care exclude soluţionarea disputelor contractuale pe piaţa angro şi cu amănuntul apărute între participanţii la piaţa de energie.
Revizuenta formulează critici şi cu privire la excepţia nulităţii recursului invocată de CMTEB împotriva sentinţei recurate, arătând că Înalta Curte a reinterpretat probele şi situaţia de fapt din faţa primei instanţe, deşi acest aspect nu ar fi fost posibil în faza recursului. Consideră că recursul era nul din perspectiva invocării dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi inadmisibil din perspectiva argumentelor de netemeinicie invocate prin reluarea motivelor de fapt şi de drept.
6. Alte aspecte
La data de 9 iunie 2023, revizuenta Compania Municipală Termoenergetica Bucureşti S.A. a formulat cerere de suspendare a executării deciziei nr. 1054 din 27 februarie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, cerere ce a fost respinsă, ca rămasă fără obiect, prin încheierea din data de 13 iulie 2023.
7. Apărările formulate în cauză
Intimata Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal ca rămasă fără obiect şi în subsidiar ca inadmisibilă.
Învederează intimata că cererea de revizuire a rămas fără obiect întrucât, la data de 27.06.2023, a pus în executare decizia civilă nr. 1054/27.02.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin emiterea Deciziei ANRE nr. 189/27.06.2023 comunicată Companiei Municipale Termoenergetica Bucureşti S.A. în data de 29.06.2023
Totodată, apreciază că cererea de revizuire este inadmisibilă deoarece nu este incident motivul de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire
Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, prin raportare la prevederile art. 513 şi art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibilă calea de atac formulată de revizuentă, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispoziţiile art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse revizuirii hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi hotărârile date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
Raportat la calea de atac formulată de revizuentă, Înalta Curte aminteşte că aceasta este una extraordinară, de retractare, astfel că poate fi exercitată, doar în cazurile limitativ prevăzute de lege, dispoziţiile care reglementează condiţiile de formulare a căii de atac fiind de strictă interpretare şi aplicare, atât în ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate, cât şi în ce priveşte motivele de exercitare.
Prin cererea de revizuire, se susţine că instanţa de recurs s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut şi a dat mai mult decât s-a cerut, atunci când a dispus obligarea pârâtei ANRE la emiterea unei noi decizii de soluţionare prin stabilirea în concret a valorii garanţiei ce va fi constituită la încheierea contractului deşi, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta ELCEN nu a făcut această solicitare prin cererea introductivă.
Motivul cererii de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. este incident atunci când printr-o hotărâre asupra fondului sau care evocă fondul instanţa:
"1. s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut", şi are în vedere nesocotirea, de către instanţă, a principiului disponibilităţii. Nesocotirea principiului disponibilităţii se concretizată într-una dintre cele trei ipoteze în care instanţa s-a pronunţat în afara limitelor învestirii sale: 1) dacă instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, soluţionând extra petita; 2) pronunţarea minus petita, atunci când este omisă pronunţarea asupra unui capăt de cerere sau 3) ultima situaţie, plus petita dacă instanţa a oferit autorului cererii mai mult decât a cerut.
Incidenţa motivului de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. este condiţionată de existenţa unor inadvertenţe între obiectul pricinii supuse judecăţii şi ceea ce instanţa a hotărât, fiind vizat obiectul cererii.
Înalta Curte reţine că, prin decizia civilă nr. 1054/14.02.2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020 a fost admis recursul formulat de reclamanta Electrocentrale Bucureşti S.A. prin administrator judiciar A. împotriva sentinţei civile nr. 1447 din 22 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. A fost casată în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare, a fost admisă acţiunea, s-a anulat articolul 2 din Decizia ANRE nr. 56/17.01.2020 privind soluţionarea neînţelegerilor şi a fost obligată pârâta ANRE la emiterea unei noi decizii de soluţionare prin stabilirea în concret a valorii garanţiei ce va fi constituită la încheierea contractului. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate referitoare la respingerea excepţiei lipsei de interes.
Înalta Curte constată că divergenţa dată spre soluţionare autorităţii competente ANRE a fost generată de faptul că, în cadrul negocierilor privind constituirea garanţiei la încheierea contractului, reclamanta S.C. Electrocentrale Bucureşti S.A. a susţinut ca valoarea garanţiei să fie în sumă de 162.815.580 RON, reprezentând contravaloarea energiei termice contractate pentru luna cu consum maxim prevăzută în anexa 6 iar pârâta Compania Municipală Termoenergetica S.A. a susţinut eliminarea în totalitate a acestei clauze, motivat de faptul că în relaţia contractuală dintre părţi se aplică prevederile O.U.G. nr. 115/2001 precum şi cele ale O.G. nr. 36/2006.
Prin Decizia ANRE nr. 56/17.01.2020, comisia ANRE a decis la art. 2 - "Prevederile pct. 2 al Anexei nr. 10 din Contractul de vânzare cumpărare a energiei termice nr. 1/2019 vor avea următorul conţinut:
(1) Societatea Electrocentrale Bucureşti S.A. are dreptul să solicite cumpărătorului constituirea unei garanţii la încheierea contractului, conform prevederilor art. 15 lit. c) din contract.
(2) Valoare garanţiei va fi stabilită prin negociere între părţi, în limitele intervalului rezultat prin aplicarea formulei: [p x Q1 x p x Q2] - PA."
Prin acţiunea introductivă, reclamanta a solicitat anularea articolului 2 al Deciziei ANRE nr. 56/17.01.2020 arătând că prin stabilirea unor limite minime şi maxime ale nivelului garanţiei, rezultate ca urmare a aplicării formulei menţionate la alin. (2) al art. 2 din decizie, garanţia la încheierea contractului ar putea avea valori cuprinse între 77.348.773 RON şi 124.095.215 RON, calculele fiind prezentate de reclamantă prin chiar acţiunea introductivă.
Prin decizia civilă nr. 1054/14.02.2023, instanţa de recurs a reţinut că modalitatea de soluţionare, de către Comisia ANRE, a divergenţelor dintre părţi, nesocoteşte scopul procedurii, astfel cum a fost acesta definit prin articolele 1 şi 2 din Procedura privind soluţionarea neînţelegerilor apărute la încheierea contractelor în domeniul energiei electrice şi termice produse în cogenerare de înaltă eficienţă - "În fapt, comisia ANRE a soluţionat definitiv doar recunoaşterea dreptului ELCEN de a solicita constituirea unei garanţii, trimiţând însă părţile la negocieri în ce priveşte valoare acesteia.
Aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, această manieră de soluţionare a divergenţelor nu a fost una aptă să pună capăt în mod concret şi efectiv neînţelegerii dintre părţi, decizia stabilind doar o formulă din care rezultă intervalul în care ar trebui să se încadreze garanţia.
Aşa cum în mod corect susţine recurenta, printr-o astfel de soluţie, intimata a transferat obligaţiile de a soluţiona divergenţele apărute la încheierea contractului către părţi, trimiţând din nou părţile la negociere, sustrăgându-se astfel de la obligaţia legală de a media şi soluţiona conflictul contractual ivit între părţi."
Astfel, în limita învestirii sale şi cu respectarea principiului disponibilităţii, reţinând încălcarea, prin sentinţa instanţei de fond a art. 1 şi art. 2 din Procedura privind soluţionarea, de către Comisia ANRE, a neînţelegerilor apărute la încheierea contractelor în domeniul energiei electrice şi termice produse în cogenerare de înaltă eficienţă, instanţa de recurs a admis recursul şi, în rejudecare, a dispus obligarea pârâta ANRE la emiterea unei noi decizii de soluţionare prin stabilirea în concret a valorii garanţiei ce va fi constituită la încheierea contractului.
Prin urmare, Înalta Curte constată că nu este incident motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Un alt motiv invocat este acela că problema constituirii în concret a garanţiei a fost tranşată deja în primă instanţă de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, într-un alt dosar nr. x/2021, prin sentinţa civilă nr. 2781/21.11.2022 care, spre deosebire de Înalta Curte, a reţinut că valoarea garanţiei este variabilă şi, deci nu poate fi stabilită la o sumă fixă aşa cum s-a decis prin decizia civilă nr. 1054/14.02.2023 .
Revizuenta aduce critici şi în ce priveşte contradictorialitatea considerentelor instanţei de recurs, susţinând că, pe de o parte recunoaşte rolul de mediator al ANRE dar, pe de altă parte, intervine asupra acestuia obligând autoritatea să emită o nouă decizie în temeiul Ordinului ANRE nr. 35 din 05.06.2013 ce a fost abrogat prin Ordinul ANRE nr. 128/2020.
O altă critică se referă la reinterpretarea probelor şi a situaţiei de fapt de către instanţa de recurs deşi acest fapt nu era posibil în faza recursului. Apreciază că recursul era nul din perspectiva invocării dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi inadmisibil din perspectiva argumentelor de netemeinicie invocate prin reluarea motivelor de fapt şi de drept.
Referitor la aceste critici, Înalta Curte constată că revizuenta nu a indicat în drept niciun motiv din cele prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ. şi, în urma examinării lor, reţine că acestea nu pot fi circumscrise niciuneia dintre ipotezele prevăzute de dispoziţiile art. 509 care să determine încadrarea lor în cazurile ce pot forma obiectul cererii de revizuire.
Înalta Curte reţine că a da revizuentului posibilitatea de a se plânge aceleiaşi instanţe, care a pronunţat decizia contestată, de modul în care s-au apreciat probele şi s-au stabilit raporturile dintre părţi, sau de modul în care au fost interpretate şi aplicate dispoziţiile legale incidente cauzei ar însemna a se deschide părţilor dreptul de a promova rejudecarea căii de atac, ceea ce ar echivala cu o rejudecare a recursului şi o transformare a revizuirii într-un recurs la recurs.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat, în jurisprudenţa sa constantă, că unul dintre aspectele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanţele au pronunţat o soluţie definitivă, soluţia lor să nu poată fi repusă în discuţie (Brumărescu împotriva României, cauza nr. 28.342/95, şi Androne împotriva României, cauza nr. 54.062/00) şi că revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat, iar simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere asupra unei probleme nu este un temei pentru reexaminare. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanţe având un caracter substanţial şi obligatoriu (a se vedea Ryabykh împotriva Rusiei, nr. 52.854/99, § 52, CEDO 2003-IX).
În consecinţă, întrucât nu se identifică ipoteza legală reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 513 alin. (3) coroborat cu art. 509 alin. (1) C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată împotriva împotriva deciziei nr. 1054 din 27 februarie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de Compania Municipală Termoenergetica Bucureşti S.A. împotriva deciziei nr. 1054 din 27 februarie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 20 iunie 2024.