Şedinţa publică din data de 2 octombrie 2024
Asupra cererii de completare dispozitiv de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată la data de 20.11.2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi B. a solicitat, în principal, anularea Hotărârii CNCD nr. 642/23.09.2019, întrucât nu a fost adoptată în termen de 90 de zile de la data sesizării CNCD şi nu este motivată, cu consecinţa înlăturării sancţiunii avertismentului; în subsidiar, anularea Hotărârii CNCD, întrucât nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de O.G. nr. 137/2000, cu consecinţa înlăturării sancţiunii avertismentului şi obligarea pârâţilor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea primei instanţe.
Prin sentinţa civilă nr. 703 din data de 24.07.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului persoană fizică şi excepţia tardivităţii, ca neîntemeiate, a admis acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi B., a anulat Hotărârea CNCD nr. 642/23.09.2019 şi a obligat pârâţii la plata către reclamant a sumei de 3679,50 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
3. Cererile de recurs.
Împotriva sentinţei civile nr. 703 din data de 24.07.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs principal pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi B. şi recurs incident reclamantul A..
4. Decizia Înaltei Curţi a cărei completare se solicită
Prin Decizia nr. 2630 din 11 mai 2022, Înalta Curte a respins recursurile principale declarate de recurenţii-pârâţi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi B., împotriva sentinţei nr. 703 din 24 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
De asemenea, a respins recursul incident declarat de recurentul-reclamant A. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
5. Cererea de completare dispozitiv
Prin cererea depusă la data de 7 august 2024 (data poştei), recurentul-reclamant A. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 444 C. proc. civ., completarea dispozitivului Deciziei nr. 2630 din 11 mai 2022 în sensul obligării recurenţilor-pârâţi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.593 RON.
A susţinut recurentul-reclamant că, deşi a solicitat prin întâmpinarea la recursurile principale respingerea acestora şi obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată, iar instanţa a respins recursurile principale ca nefondate, aceasta a omis să se pronunţe asupra cheltuielilor de judecată solicitate prin întâmpinare şi a căror dovadă a fost depusă la termenul de judecată din data de 11.05.2022.
Având în vedere omisiunea şi dovezile depuse la dosar asupra cheltuielilor de judecată, respectiv facturile nr. x/18.11.2021 şi y/04.05.2022 şi extrasele de cont din data de 23.11.2021 şi 23.05.2022, recurentul-reclamant a solicitat completarea dispozitivului hotărârii pronunţate, în sensul soluţionării cererii accesorii şi obligării recurenţilor-pârâţi la plata sumei de 5.593 RON (TVA inclusă) cu titlu de cheltuieli de judecată raportat la soluţia asupra recursurilor acestora.
În ceea ce priveşte caracterul real al cheltuielilor de judecată, recurentul - reclamant a arătat că acesta presupune existenţa unor înscrisuri doveditoare din care să rezulte atât plata efectivă a acestora de către partea care a câştigat procesul, cât şi legătura dintre acestea şi cauza în care au fost avansate.
Existenţa acestora este dovedită în mod concret cu facturile nr. x/18.11.2021 şi y/04.05.2022 şi extrasele de cont din data de 23.11.2021 şi 23.05.2022, acestea reprezentând onorariu avocaţial, taxa de timbru şi cheltuieli.
Caracterul necesar presupune ca sumele avansate cu titlu de cheltuieli de judecată să fie indispensabile realizării scopului procesului în care se solicită, respectiv pregătirii apărărilor şi câştigării procesului în care au fost solicitate.
Necesitatea efectuării cheltuielilor rezultă cu claritate din faptul că apărarea a fost asigurată prin avocat, fapt ce a necesitat plata unui onorariu.
Legătura de cauzalitate este de asemenea dovedită între cheltuielile efectuate şi cauza dedusă judecăţii, fiind depuse în acest sens documentele justificative prin care se face dovada achitării acestora.
Caracterul rezonabil este justificat prin proporţionalitatea cheltuielilor de judecată solicitate cu munca depusă de avocat. În vederea stabilirii acestui caracter trebuie avute în vedere şi următoarele aspecte: durata şi gradul de dificultate al dosarului; actele redactate şi concluziile orale ale apărătorului, ţinând însă seama şi de celelalte criterii stabilite în Statutul profesiei de avocat, precum şi de cuantumul onorariilor minimale stabilite prin Hotărârea UNBR nr. 272/2017.
De asemenea, a solicitat să fie avute în vedere şi gravitatea acuzaţiilor şi consecinţele deosebit de grave ale sancţiunilor solicitate.
6. Apărările formulate de recurenţii-pârâţi
Recurenţii-pârâţi au depus note scrise, prin care au solicitat respingerea cererii de completare a deciziei, în sensul obligării acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În subsidiar, recurentul - pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a solicitat diminuarea cuantumului cheltuielilor până la o sumă similară celei stabilite la fondul cauzei, adică o sumă proporţională cu valoarea sau complexitatea reală a cauzei, respectiv cu activitatea reală desfăşurată de avocat.
Excepţia tardivităţii cererii de completare invocată de recurentul - pârât B. a fost respinsă de instanţă, astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii.
1. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de completare a deciziei pronunţate în recurs
Examinând cererea formulată de recurentul-reclamant, în raport cu actele dosarului şi dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că este întemeiată, motiv pentru care o va admite.
Potrivit art. 444 alin. (1) din C. proc. civ. "Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare."
Verificând motivele prezentei cereri de completare a Deciziei nr. 2630/11 mai 2022, Înalta Curte reţine că recurentul-reclamant A. a susţinut că aceasta nu conţine soluţia privind cheltuielile de judecată ocazionate de soluţionarea cauzei, deşi dovada existenţei şi întinderii acestora a fost făcută în conformitate cu dispoziţiile art. 452 din C. proc. civ.
Înalta Curte constată că împotriva soluţiei pronunţate de instanţa de fond (Sentinţa nr. 703 din data de 24.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal), pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi B. au declarat recurs principal, iar recurentul - reclamant A. a declarat recurs incident.
Totodată, verificând dispozitivului Deciziei nr. 2630/11 mai 2022 pronunţate de instanţa supremă, a cărei completare o solicită recurentul-reclamant, constată că toate recursurile formulate în cauză au fost respinse, iar instanţa nu s-a pronunţat asupra eventualelor cheltuieli de judecată solicitate de părţi.
În cauză, se constată că recurentul-reclamant a solicitat prin întâmpinarea la recursurile principale obligarea recurenţilor-pârâţi la plata cheltuielilor de judecată, depunând ulterior şi dovada efectuării acestora .
Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. "(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."
Textul legal prevede acordarea cheltuielilor de judecată la cererea părţii care a câştigat, ceea ce presupune culpa procesuală a părţii care a pierdut procesul.
Potrivit art. 453 alin. (2) C. proc. civ.:
"Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată."
Ţinând seama de faptul că şi recurentului-reclamant i-a fost respins recursul propriu, instanţa va compensa parţial cheltuielile de judecată şi, ca urmare, va obliga recurenţii - pârâţi la plata unei părţi din cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de avocat achitat conform dovezilor depuse la dosar recurs, respectiv a sumei de 2.500 de RON în favoarea recurentului - reclamant, cu aplicarea art. 453 alin. (2) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite cererea formulată de recurentul-reclamant A. privind completarea Deciziei nr. 2630 din data de 11 mai 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Dispune completarea deciziei, în sensul că obligă recurenţii - pârâţi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi B. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.500 de RON, reprezentând onorariu de avocat, în favoarea recurentului - reclamant A., cu aplicarea art. 453 alin. (2) din C. proc. civ.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 2 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.