Şedinţa publică din data de 04 octombrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 23.09.2020 sub nr. x/2010, reclamanta A. S.A., a solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi anularea încheierii nr. 22/02.09.2020, emisă de Comisia de soluţionare a Contestaţiilor, precum şi anularea în parte a Deciziei nr. 8/30.06.2020, emisă de Curtea de Conturi a României - Departamentul IV, respectiv a măsurilor 9 şi 10 dispuse prin Decizia nr. 8/30.06.2020.
De asemenea, a solicitat suspendarea punerii în aplicare a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 8/30.06.2020, respectiv a măsurilor 9 şi 10 din Decizia nr. 8/30.06.2020
Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 980 din 13 iulie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI şi, pe cale de consecinţă, a anulat încheierea nr. 22/02.09.2020 şi, în parte, Decizia nr. 8/30.06.2020, respectiv măsurile 9 şi 10.
Totodată, a obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 16.430 RON, reprezentând contravaloare onorariu expert.
Prin încheierea din 02.02.2021 instanţa a respins capătul de cerere referitor la suspendarea executării, ca neîntemeiat.
Cererea de recurs
Împotriva sentinţei nr. 980 din 13 iulie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a promovat recurs pârâta Curtea de Conturi şi, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, în principal, ca nemotivată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, în subsidiar, ca nelegală, cu rejudecarea procesului în fond şi respingerea acţiunii, ca neîntemeiată
Apărările formulate în cauză
Împotriva recursului promovat de reclamantă a formulat întâmpinare intimata-reclamantă A. S.A., prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi pe cale de consecinţă, menţinerea sentinţei instanţei de fond, ca fiind temeinică şi legală.
Răspunsul la întâmpinare
Deşi întâmpinarea i-a fost comunicată în termenul legal, recurenta -pârâtă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI nu a combătut apărările intimatei - reclamante în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispoziţiile art. 4711 alin. (4) din C. proc. civ., incidente şi în cazul recursului, conform art. 490 alin. (2) şi art. 494 din acelaşi act normativ.
Procedura de soluţionare a recursului
În această etapă s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.
În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, din data de 18.12.2023, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 10.09.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când Înalta Curte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reţinând cauza spre soluţionare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecăţii.
Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate şi a apărărilor din cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursul promovat de pârâta Curtea de Conturi a României este fondat, urmând a fi admis, în considerarea argumentelor în continuare arătate:
Recursul declarat de recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ. invocându-se nelegalitatea sentinţei de fond prin care s-a admis acţiunea formulată de reclamantul-intimata A. S.A., şi au fost anulate ca nelegale actele emise de autoritatea recurentă. În soluţionarea cauzei, instanţa de fond şi-a fundamentat soluţia de admitere pe concluziile raportului de expertiză - specialitate contabilă.
În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. se invocă de recurenta-pârâtă nerespectarea de către prima instanţă a dispoziţiilor srt. 425 C. proc. civ. în sensul obligaţiei de a motiva prin considerente proprii, în fapt şi în drept soluţia dispusă.
Recurenta-pârâtă susţine că prima instanţă nu a raportat dispoziţiile art. 425 lit. b) C. proc. civ. iar soluţia de admitere este întemeiată exclusiv prin însuşirea concluziilor raportului de expertiză fără a fi respinse motivat obiecţiunile formulate de recurentă.
Se invocă încălcarea art. 6 din CEDO se exemplifică măsurile de la pct. 11.9 din Decizia 8/2020 şi se solicită casarea cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor O.G. nr. 119/1999 şi a dispoziţiilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 republicată.
Instanţa de fond nu a făcut aplicarea corectă în cauză a dispoziţiilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, republicată, în baza cărora au fost dispuse măsurile de la pct. II. 9 şi II. 10 din Decizia nr. 8/2020, întrucât Curtea de Conturi a României avea obligaţia de a aduce Ia cunoştinţa conducerii A. S.A. abaterile de la legalitate şi regularitate care au produs prejudicii, constatate în urma acţiunii de control. Conform acestor dispoziţii, conducerii entităţii îi revenea ulterior obligaţia legală de a stabili întinderea prejudiciilor generate de aceste abateri, precum şi de a întreprinde demersuri pentru recuperarea lor.
În cadrul acestui motiv de casare se arată în concret, pe fiecare abatere contestată de la pct. 6,7,8 şi 10 respectiv pe Măsurile anulate nr. 9 şi 10 din Decizia nr. 8/2020 aspectele de nelegalitate faţă de care se solicită admiterea recursului şi rejudecarea în sensul respingerii acţiunii şi menţinerii ca legal emise actele contestate.
Astfel cu privire la abaterea de la pct. 6 din decizie se arată că soluţia de anulare se bazează exclusiv pe concluzia raportului de expertiză contabilă, concluzie eronată şi contrazisă de obiecţiunile formulate bazate pe raportul de follow-up înregistrat la entitate sub nr. x/23.07.2021 încheiat urmare verificării modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 8/2020 referitor la abaterea de la pct. 6 din decizie.
Cu privire la abaterea de la pct. 7 din decizie se invocă faptul că prima instanţă nu a analizat întregul material probator şi nu a avut în vedere faptul că legislaţia care guvernează activitatea companiilor cu capital de stat nu permite unei societăţi să comercializeze produse sub preţul de achiziţie, având în vedere că scopul oricărei activităţi economice este obţinerea de profit, iar obţinerea acestuia nu trebuie analizată global, pe întregul contract, ci pentru fiecare componentă a acestuia. Ori în acest caz, comercializarea de produse sub costul de achiziţie nu are un fundament economic şi legal şi nu reflectă eficienţa utilizării fondurilor.
Privind abaterea de la pct. 10 din decizie se invocă încălcarea prevederilor Procedurii operaţionale A. S.A. PO 11.06, respectiv încălcarea principiilor care stau la baza atribuirii contractelor de achiziţie x respectiv a principiului eficienţei în utilizarea fondurilor şi în admiterea patrimoniului.
În ceea ce priveşte măsura de pct. 11.10 din Decizia nr. 8/2020 se invocă aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 431 C. proc. civ. în raport de sentinţa civilă nr. 191/2020 definitivă în baza Deciziei nr. 2249/2.05.2023 pronunţată de ÎCCJ, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Recurenta - pârâtă arată că în cauză nu erau incidente dispoziţiile art. 431 C. proc. civ. deoarece spre deosebire de litigiul anterior măsura de pct. II.10 din Decizia nr. 8/2020 a avut în vedere finalizarea contractului de închiriere, fapt ce permite efectuarea unei analize asupra costului efectiv cu chirie pe întreaga durată a contractului, aşa cum s-a stabilit de către C.A. prin Hotărârea nr. 5/2014, pentru a se verifica dacă acesta se încadrează în costul aprobat de C.A. de 13,66 Euro/mp/lună.
La dosar intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii parţiale a recursului cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. iar pe fond se solicită respingerea recursului ca nefondat.
Motivat, Curtea în şedinţa publică din 10.09.2024 a respins excepţia nulităţii parţiale a recursului, excepţie invocată de intimata-reclamantă.
Analizând recursul declarat în raport de motivele de recurs invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat, în parte sentinţa atacată fiind dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material respectiv în ceea ce priveşte abaterea de la pct. 6 - Măsura 9 din Decizia nr. 8/2020 în cauză fiind îndeplinite în parte condiţiile cazului de casare prevăzut de art. 48881) pct. 8 C. proc. civ.
Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. este nefondat, în cauză neputându-se reţine nerespectarea dispoziţiilor art. a24 C. proc. civ., respectiv obligaţia privind motivarea în fapt şi în drept a hotărârii prin care a fost admisă acţiunea reclamantei şi s-a dispus anularea ca nelegale a actelor constatate emise de autoritatea recurentă.
Prima instanţă a motivat în fapt şi în drept soluţia dispusă, cu respectarea dispoziţiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ. şi art. 6 din CEDO, în cauză neputându-se reţine lipsa unor argumente proprii sau preluarea concluziilor raportului de expertiză.
Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este fondat, în parte în ceea ce priveşte soluţia de admitere a acţiunii pentru abaterea de pa pct. 6 - Măsura nr. 9, sentinţa atacată fiind dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii.
În concret analiza legalităţii abaterii de la pct. 6 din decizie nu a ţinut cont de situaţia de fapt de la data controlului soluţia de admitere fiind întemeiată exclusiv pe concluzia raportului de expertiză care a opinat în sensul că produsele respectiv cablurile aflate în stoc nu sunt uzate sau casate, fără ca această concluzie a raportului de expertiză să aibă la bază documente privind starea produselor.
În rest Curtea va menţine sentinţa atacată pe celelalte măsuri anulate, criticile din recurs nefiind întemeiate.
Astfel, cu privire la abaterea de la pct. 6 - Măsura nr. 9 din Raportul de control nr. x/9.06.2020 s-a constatat următoarele abateri.
- utilizarea ineficientă de fonduri băneşti în sumă estimată de 778.030 RON pentru lucrarea "Modernizare Celule MT în staţia 110/20KV Irum" prin achiziţia de lucrări ce nu au fost acceptate de beneficiar (40.034 RON) precum şi prin achiziţia de echipamente care nu au fost instalate până în prezent(737.996 RON).
Prin măsurile la pct. 9 din Decizia nr. 9/2020 în baza art. 23 alin. 3 din Legea nr. 94/1992 s-a dispus în sarcina reclamantei ca entitate verificată ca obligaţie analiza cazurilor identificate de bunuri achiziţionate şi nepuse în operă (inclusiv cele consemnate în Raportul de control), de către o comisie tehnico-economică în drept să se pronunţe asupra utilizării lor prin încorporare în alte lucrări, după caz, a dării în consum.
Prima instanţă şi-a întemeiat în mod nelegal în opinia Curţii, soluţia de anulare privind abaterea de la pct. 6 pe concluzia raportului de expertiză contabilă, în sensul inexistenţei unui prejudiciu în condiţiile în care expertul nu avea competenţa să se pronunţe asupra produselor aflate în stoc în sensul că nu sunt uzate sau casate.
In mod nelegal instanţa de fond nu a analizat întregul material probator administrat în cauză, reţinând opinia expertului, fără a avea în vedere obiecţiunile noastre la Raportul de expertiză, în condiţiile în care echipamentele în valoare de 573.332,26 RON, cablurile electrice în valoare de 164.664,09 RON şi parţial lucrările de construcţie în valoare de 40.034,57 RON, au fost încorporate progresiv în etapele de prelungire, executarea fiind finalizată în martie 2021, iar echipamente şi cabluri puse în operă au fost în suma de 723.233,69 RON, respectiv de o valoare mult mai mică.
Produsele au fost achiziţionate în baza unor contracte încheiate în perioada octombrie 2018 - aprilie 2019, iar la data de 31.12.2019 se aflau în stoc în evidenţele contabile A. S.A. şi în Situaţia materialelor fără mişcare. Aceeaşi stare de fapt este înregistrată şi în anul 2022, aşa cum reiese din documentele anexate de expert (Liste de inventariere) Ia Raportul de expertiză, respectiv acestea se regăsesc în magaziile companiei, nefiind integral date in consum.
Iar măsura dispusă de recurenta-pârâtă pe situaţia de fapt a stării produselor din stoc a fost legală respectiv efectuarea unei analize de către o comisie tehnico-economică în drept să se pronunţe asupra utilizărilor prin incorporare în alte lucrări, după caz a dării în consum.
Iar în ceea ce priveşte lipsa unui prejudiciu, Curtea constată contrar susţinerilor primei instanţe că aceasta există în condiţiile în care din valoarea cablurilor de 14.672 RON au mai fost puse în funcţiune cabluri în valoare de 69,24 RON.
In fapt, din cele patru sortimente de cabluri în lungime totala de 744 ml, compania a utilizat în intervalul 31.10.2021 - 31.10.2022, dar şi până în prezent, doar 12 ml de cabluri.
Ori achiziţia de produse şi păstrarea timp de peste 8 ani în magazie şi utilizarea unor cantităţi infime (1,6% - 12 ml/744 ml) anual nu poate fi considerat un management eficient şi o soluţie economică în funcţionarea unei companii cu capital de stat.
În Raportul de follow-up înregistrat la entitate sub nr. x/23.07.2021, încheiat urmare verificării modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 8/2020, referitor la abaterea de la pct. 6 din decizie, echipa de audit a constatat privind echipamentele (573.332,26 RON) şi cablurile electrice (164.664,09 RON), care nu au fost puse în operă în scopul în care au fost achiziţionate, faptul că; bunurile achiziţionate în sumă de 723.233,69 RON au fost puse în operă prin încorporarea în lucrări, bunuri în sumă de 14.762,66 RON urmau a fi utilizate prin încorporarea în alte lucrări iar bunuri în sumă de 2.671 RON urmau a fi returnate furnizorului.
Privind lucrările de construcţie în valoare de 40.034,57 RON, s-a primit de la S.C. B. S.A., factura nr. x/09.04.2020 în valoare de () 40.034,78 RON (fără T.V.A.) reprezentând lucrări neacceptate de beneficiarul final, ce a fost înregistrată în evidenţa contabilă, urmare căreia, suma de 40.034,78 RON a fost compensată cu valoarea serviciilor prestate de executant în luna aprilie 2020.
În raport de aceste aspecte, Curtea apreciază ca legală abaterea de la pct. 6 din Decizia nr. 8/2020 pe care o va menţine în rejudecare, acţiunea reclamantei urmând a fi respinsă ca neîntemeiată sub acest aspect - Măsura nr. 9 din decizie.
Curtea va menţine în rest sentinţa recurată, sub celelalte aspecte soluţia de anulare fiind legală, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. în analiza legalităţii abaterilor de la pct. 7 la pct. 10 din Decizie, respectiv aplicarea dispoziţiilor art. 431 C. proc. civ. cu privire la măsura dispusă la pct. II.10 din Decizia nr. 8/2020.
Cu privire la abaterea consemnată la pct. 7 din Decizia nr. 8/2020, Curtea constată ca legală analiza realizată de prima instanţă care a dispus anularea acestei măsuri în lipsa unei abateri şi lipsa unui prejudiciu deoarece nu se confirmă facturarea unor echipamente la un preţ mai mic decât de plătit efectiv.
Curtea, ca instanţă de recurs constată legală aprecierea instanţei de fond în sensul că realităţile economice impun, in anumite cazuri, încetarea contractelor prin acordul părtilor sau ajungerea la termen, fapt ce nu atrage automat culpa contractanţilor sau a unuia dintre aceştia. De asemenea, achiziţia de materiale in scopul îndeplinirii obligaţiilor contractuale nefinalizate nu determină, de plano, producerea unui prejudiciu, acestea putând fi, precum in speţa dedusa judecăţii, utilizate in alte lucrări.
Privitor la nerealizarea veniturilor in suma estimata de 24.984 RON, prin facturarea către CNTEE Transelectrica S.A., a unor echipamente achiziţionate la un preţ mai mic decât cel plătit efectiv pentru achiziţia lor, se constata ca intre reclamanta si CNTEE Transelectrica s-a derulat un contract de execuţie lucrări, in cadrul cărora au fost puse in lucrare si produse achiziţionate de la C.. Prin urmare, reclamanta nu a revândut către CNTEE Transelectrica S.A. produsele achiziţionate pentru a se putea retine facturarea către CNTEE Transelectrica a echipamentelor achiziţionate la un preţ mai mic decât cel plătit efectiv pentru achiziţia lor.
Acest fapt rezida inclusiv din diferenţa dintre valoarea totala a produselor, lucrărilor, si serviciilor plătite pentru contractul x/06.09.2016, fata de valoarea totala a produselor, lucrărilor. serviciilor Încasate din contractul x/06.06.2026, care a fost de 70.448,88 RON (fără TVA).
Cu privire la abaterea consemnată la pct. 7 din Decizia nr. 8/2020 soluţia de anulare pronunţată de prima instanţă este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale în raport de probele administrate.
Referitor la echipamentele achiziţionate de la subcontractori şi nepuse în operă în valoare 384.185,04 RON, în mod corect prima instanţă a reţinut concluzia Raportului nr. x/15.01.2021 în sensul că aceste echipamente ca produse neperisabile au fost transferate Sucursalei Sibiu pentru a fi utilizate în alte lucrări.
În ceea ce priveşte neregula referitoare la nerealizarea veniturilor în sumă de 24.984 RON prin facturarea către Transelectrica S.A. a unor echipamente la preţ mai mic decât cel plătit efectiv pentru achiziţia lor în mod corect prima instanţă a constatat că nu există neregula imputată însuşindu-şi în acest sens concluzia raportului de expertiză care a opinat în sensul că nu există prejudiciu iar modalitatea de lucru a reclamantei a fost conform notei x/2017, obţinerea profitului vizând întregul contract încheiat şi nu numai componente ale acestuia.
Cu privire la abaterea de la pct. 10 din Decizie în mod corect prima instanţă a dispus anularea ţinând cont de concluziile raportului de expertiză contabilă privind justificarea diferenţelor de preţ prin amplasarea geografică a punctelor de livrare, fapt care determină un preţ diferit al produselor.
În cauză pe situaţia de fapt prima instanţă a analizat procedura operaţională privind pe reclamantă şi a concluzionat corect în sensul că nu au fost încălcate dispoziţiile O.G. nr. 119/1990 în privinţa principiului eficienţei în utilizarea fondurilor.
Aspectul de nelegalitate privind aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 431 C. proc. civ. prin admiterea cererii de anulare a măsurii de la pct. II.10 din Decizia nr. 8/2020 nu este fondat.
Abaterea contestată viza majorarea nejustificată a cheltuielilor de exploatare cu suma estimată de 449.733 RON reprezentând cheltuieli cu chiria, angajate peste preţul aprobat de Consiliului de Administraţie.
Prin măsurile de la pct. II. 10 din Decizia nr. 8/2020, în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, republicată şi ale pct. 174 din R.O.D.A.S., în sarcina conducerii A. S.A. s-a dispus:
"(...) analiza "preţului chiriei care a făcut obiectul contractului de închiriere a spaţiului situat în clădirea D. în raport cu aprobările Consiliului de Administraţie, precum şi a cheltuielilor cu chiria angajate si efectuate în perioada 2017 - 2019, în vederea identificării cheltuielilor cu chiria peste tariful aprobat de Consiliului de Administraţie, stabilirea întinderii prejudiciului produs ca urmare a plăţilor efectuate pentru astfel de cheltuieli, înregistrarea în contabilitate a sumelor stabilite şi recuperarea acestora (...)"
Curtea constată că prima instanţă în mod legal a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 431 C. proc. civ. respectiv a puterii de lucru judecat celor dezlegate definitiv în sentinţa civilă nr. 191/2020 rămasă definitivă prin Decizia nr. 2249/2.05.2023 a ÎCCJ.
Aceasta deoarece problema litigioasă respectiv analiza preţului chiriei, respectiv verificarea dacă costul efectiv cu chiria se încadrează în costul aprobat de C.A. de 13,66 Euro/mp/lună este aceeaşi în ambele dosare.
Iar raportul de expertiză a avut în vedere determinarea cuantumului chiriei totale achitat de reclamantă pe întreaga perioadă 2014-2019 şi în consecinţă în mod legal prima instanţă a făcut aplicarea art. 431 C. proc. civ., ţinându-se cont că prin Decizia nr. 9/2014 a Consiliului de administraţie nu s-a dispus renegocierea preţului de 165 euro/mp/lună pentru închirierea spaţiului situat în clădirea D., contractul de închiriere fiind încheiat valabil la data de 29.08.2014.
Prin încheierea şi executarea contractului de închiriere nu a fost săvârşită vreo abatere privind buna gestiune în utilizarea fondurilor, în raport de prevederile art. 5 şi art. 10 din O.G. nr. 119/1999.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va admite recursul formulat de recurenta-pârâtă va casa în parte sentinţa atacată şi rejudecând, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004.
Va respinge acţiunea reclamantei ca nefondată în ceea ce priveşte abaterea de la pct. 6 - Măsura nr. 9.
Va menţine în rest sentinţa recurată pentru celelalte măsuri anulate legal de prima instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva sentinţei civile nr. 980 din 13 iunie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020.
Casează în parte sentinţa recurată şi rejudecând:
Respinge acţiunea formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca nefondată, în ceea ce priveşte abaterea de la pct. 6 - Măsura nr. 9.
Menţine în rest sentinţa recurată.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 raportat la art. 396 din C. proc. civ., astăzi, 4 octombrie 2024.