Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2024 din camera de consiliu
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate
Prin cererea înregistrată, la data de 04.05.2023, sub numărul x/2023, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Ilfov, obligarea pârâtei la efectuarea demersurilor transformării postului reclamantei din contractual în funcţie publică şi să emită actul administrativ de numire în funcţia publică a acesteia.
Prin încheierea de şedinţă din data de 10 octombrie 2023, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi scos cauza de pe rol şi a înaintat-o spre competentă soluţionare secţiei a VIII-a a Tribunalului Bucureşti.
A reţinut instanţa că litigiul dedus judecăţii priveşte modificarea unor elemente ale raportului de muncă existent, derulat în baza unui contract de muncă, reclamanta nefiind funcţionar public. Astfel, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 536 Codul administrativ privind statutul funcţionarilor publici care ar fi atras competenţa instanţei de contencios administrativ.
În cazul reclamantei nu există raporturi de serviciu care să fie sub incidenţa normei speciale, ci raporturi de muncă, instanţa de contencios administrativ neputând cerceta decât raporturi de serviciu în care este implicat un funcţionar public.
Aşadar, competenţa de soluţionare a unui litigiu de muncă ce nu priveşte funcţionarii publici, ci personalul contractual angajat în cadrul instituţiei pârâte, revine instanţei de conflicte de muncă, iar nu celei de contencios administrativ. Chiar dacă pârâta este instituţie publică, nu oricărui act al acesteia i se aplică dispoziţiile Legii nr. 554/2004, raporturile de muncă ale personalului contractual nefiind acte cenzurabile de instanţa de contencios administrativ.
2. Hotărârea celei de-a doua instanţe sesizate
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 14.11.2023, sub nr. x/2023*.
Prin încheierea de şedinţă din data de 12 februarie 2024, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale şi excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La pronunţarea acestei hotărâri, Tribunalul a constatat că obiectul acţiunii îl reprezintă, în principal, obligarea pârâtei DSP Ilfov la transformarea postului reclamantei din contractual în funcţie publică şi să emită act administrativ de numire în funcţie publică, principalul temei de drept indicat de reclamantă fiind art. 406 Cod administrativ.
Mai mult, câtă vreme reclamanta, respectând prevederile art. 194 lit. d) teza a II-a din C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, principiul disponibilităţii procesului civil, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Legii contenciosului administrativ şi ale Codului administrativ, nu se poate proceda la schimbarea temeiului juridic al acţiunii introductive, instanţa fiind ţinută să analizeze cererea cu care a fost învestită în limitele trasate de partea reclamantă.
Ţinând cont că se solicită transformarea postului de natură contractuală în funcţie publică, transformare care implică obligarea pârâtei la emiterea unui act administrativ şi de statutul pe care îl solicită reclamanta, de funcţionar public, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 536 Cod administrativ.
Însă, din punct de vedere teritorial, Tribunalul a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat putându-se adresa exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. În speţă, acţiunea este introdusă de Sindicatul Naţional Forţa Legii, find aplicabile dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 367/2022, sindicatul acţionând pentru apărarea drepturilor membrilor săi.
Calitatea procesuală activă a sindicatului reclamant este de natură a atrage din punct de vedere teritorial competenţa în materie de contencios administrativ a Tribunalului Dolj.
3. Hotărârea celei de-a treia instanţe sesizate, care a constatat existenţa conflictului de competenţă
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 19.04.2024.
Prin sentinţa civilă nr. 919 din 3 iulie 2024, Curtea a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea soluţiei, Tribunalul a reţinut dispoziţiile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004 şi faptul că reclamanta domiciliază în Municipiul Bucureşti.
Constatând ivit conflict negativ de competenţă, Tribunalul Dolj a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului de competenţă
Înalta Curte, analizând conflictul negativ de competenţă intervenit, în raport cu obiectul cauzei şi cu dispoziţiile legale incidente, reţine următoarele.
Preliminar, se constată că ultima instanţă sesizată, Tribunalul Dolj, a analizat cauza numai sub aspectul competenţei teritoriale, apreciind, implicit, că, din punct de vedere material, competenţa aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.
Or, prin încheierea de şedinţă din 12 februarie 2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a pronunţat şi asupra competenţei materiale a cauzei, apreciind că aparţine instanţei de contencios administrativ şi nu celei de litigii de muncă.
Prin urmare, pentru stabilirea instanţei competente teritorial este necesar a fi lămurit şi aspectul competenţei materiale funcţionale.
Astfel, Înalta Curte apreciază că, din punct de vedere al competenţei materiale funcţionale, prezintă relevanţă obiectul cauzei, din perspectiva scopului urmărit de reclamantă prin promovarea acţiunii, care constă în dobândirea calităţii de funcţionar public prin transformarea postului de natură contractuală pe care îl ocupă în cadrul Direcţiei de Sănătate Publică Ilfov.
Potrivit dispoziţiilor art. 536 din Codul administrativ, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe."
Codul administrativ adoptat prin Ordonanţa de urgenţă nr. 57/2019 reprezintă dreptul comun ce reglementează naşterea, modificarea, suspendarea, sancţionarea şi încetarea raporturilor de serviciu privind funcţionarii publici. Este stabilită astfel o competenţă generală de soluţionare a unei sfere largi de raporturi juridice în favoarea tribunalului, ca instanţă de drept comun, naşterea raportului de serviciu fiind circumscrisă sferei de reglementare a prevederilor art. 536 din Codul administrativ.
Deci, în raport cu obiectul litigiului, sub aspectul competenţei materiale şi funcţionale de soluţionare, raportat şi la efectele hotărârii, cauza intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 536 din Codul administrativ, coroborate cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel încât competenţa materială în soluţionarea prezentei cauze aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.
În ceea ce priveşte competenţa teritorială, conform art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său iar această competenţă se va respecta şi atunci când acţiunea este introdusă în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia în proces.
În cauză, Sindicatul Naţional Forţa Legii a promovat acţiunea în numele reclamantei A., care are domiciliul în Municipiul Bucureşti (conform copiei CI aflate la dosar nr. x/2023), astfel încât competenţa teritorială este atrasă de domiciliul acesteia, şi nu de sediul organizaţiei sindicale care a promovat acţiunea în numele său.
5. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. şi pe pârâta Direcţia de Sănătate Publică Ilfov în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 10 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei