Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 15 iunie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Parlamantul României - Camera Deputaţilor, a solicitat anularea Deciziei Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor nr. 4/17.05.2023 şi suspendarea executării acestei Decizii până la soluţionarea definitivă a cauzei.
La termenul de judecată din 29 septembrie 2023, în şedinţă publică, reclamantul a depus o cerere prin care a solicitat:
- sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. (3) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, în ceea ce priveşte sintagma "Hotărârea plenului Camerei este definitivă şi executorie şi se aduce la cunoştinţă publică în şedinţa de plen";
- suspendarea cauzei până la soluţionarea excepţiei de către Curtea Constituţională.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 479/2023 din 20 octombrie 2023, Curtea de Apel Cluj:
- a admis cererea formulată de către reclamantul A. şi a dispus sesizarea Curţii Constituţionale a României cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 54 alin. (3) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor;
- a respins cererea de suspendare formulată în cauză, apreciind că nu e necesar a se aplica dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
- a admis excepţia inadmisibilităţii cererii invocată de pârât;
- a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Parlamentul României - Camera Deputaţilor.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei de fond, doar în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de suspendare a judecăţii cauzei, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare a cauzei formulată de reclamant, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate ce face obiectul sesizării Curţii Constituţionale în prezenta cauză.
În motivare, se arată că soluţia de respingere a cererii de suspendare a cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate îl vatămă în dreptul la un proces echitabil, drept protejat de art. 6 din Convenţia EDO, în contextul în care instanţa a soluţionat cauza prin respingerea cererii de chemare în judecată, cu toate că soluţionarea acesteia depinde indubitabil de soluţia pe care o va pronunţa Curtea Constituţională asupra excepţiei de neconstituţionalitate cu care a fost învestită.
Astfel, vătămarea ce i se aduce derivă din faptul că, în ipoteza admiterii de către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionalitate, va fi nevoit să uzeze de procedura revizuirii cauzei, fapt ce va genera cheltuieli de judecată suplimentare în sarcina sa.
Mai mult decât atât, procedura de reînvestire a instanţei cu revizuirea cauzei ar genera şi un timp mai îndelungat decât repunerea cauzei pe rol în urma unei suspendări în temeiul dispoziţilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă Parlamentul României-Camera Deputaţilor a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepţiei nulităţii recursului întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., precum şi admiterea excepţiei lipsei de interes în promovarea recursului, întrucât, în prezenta cauză, recurentul-reclamant a înţeles să critice sentinţa instanţei de fond numai sub aspectul respingerii cererii de suspendare a judecăţii cauzei până la pronunţarea Curţii Constituţionale, soluţia primei instanţe cu privire la inadmisibilitatea cererii de anulare a Deciziei Biroului permanent al Camerei Deputaţilor nr. 4/17.05.2023 rămânând definitivă.
II. Soluţia instanţei de recurs
II.1. În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului
Analizând mai întâi, în temeiul art. 248 alin. (2) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimată prin întâmpinarea depusă în cauză, Înalta Curte constată că este neîntemeiată şi urmează să o respingă, întrucât, în raport cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) cu referire la art. 488 din C. proc. civ., argumentele invocate de recurent se pot circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 acelaşi Cod.
II.2. În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes în promovarea recursului
Apoi, analizând excepţia lipsei de interes în promovarea recursului, invocată prin aceeaşi întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată şi urmează să o admită, pentru următoarele:
Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.
Obiectul dedus judecăţii priveşte anularea Deciziei Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor nr. 4/17.05.2023, cât şi suspendarea executării acestei Decizii până la soluţionarea definitivă a cauzei (în privinţa cererii având ca obiect suspendarea executării Deciziei nr. 4/17.05.2023, instanţa de fond pronunţându-se prin încheierea din 30 iunie 2023, în sensul respingerii acestei cereri ca inadmisibilă, urmare admiterii excepţiei inadmisibilităţii cererii de suspendare invocată de pârât).
Pe parcursul judecării cererii de anulare, la termenul din data de 29 septembrie 2023, reclamantul A. a formulat o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 54 alin. (3) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor, solicitând, totodată, şi suspendarea cauzei până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionalitate, conform art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 479/2023 din 20 octombrie 2023, instanţa de fond a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată, a respins cererea de suspendare a cauzei, apreciind că nu este necesar a se aplica dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar în ceea ce priveşte cererea de anulare a Deciziei nr. 4/17.05.2023, a respins-o ca inadmisibilă, urmare admiterii excepţiei inadmisibilităţii cererii invocată de pârât.
În sensul celor indicate în mod expres în cuprinsul cererii de recurs, se observă că recurentul-reclamant a solicitat "reformarea sentinţei civile nr. 479/2023 cu consecinţa admiterii cererii de suspendare a cauzei, formulată de către subsemnatul în faţa instanţei de fond, în temeiul dispoziţiilor art. 413 pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate ce face obiectul sesizării Curţii Constituţionale...".
Aşadar, recurentul-reclamant a înţeles să critice sentinţa instanţei de fond numai sub aspectul respingerii cererii de suspendare a judecăţii cauzei până la pronunţarea Curţii Constituţionale.
În acest context, Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de anulare a Deciziei Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor nr. 4/17.05.2023 a rămas definitivă, prin nerecurare.
Potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata "când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi".
Textul legal citat consacră un caz de suspendare legală facultativă, din moment ce instanţa "poate" suspenda judecata.
Aşadar, adoptarea măsurii suspendării cauzei în temeiul acestui text de lege depinde de aprecierea instanţei care este datoare să aibă în vedere nu numai legătura dintre cauze, ci şi oportunitatea suspendării judecăţii. Or, instanţa de fond a apreciat că nu este oportună luarea unei astfel de măsuri.
Pentru a verifica dacă sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de textul legal pentru suspendarea judecăţii şi, de asemenea, dacă este oportună luarea unei astfel de măsuri, Înalta Curte reţine următoarele:
În litigiul principal a fost formulată o cerere de sesizare a CCR cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, excepţie invocată în cauză de reclamantul A., sesizare ce a fost admisă de instanţa de fond, care a apreciat că excepţia de neconstituţionalitate are legătură cu soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii.
Este adevărat că în actuala reglementare a procedurii excepţiei de neconstituţionalitate [art. 29 din Legea nr. 47/1992, astfel cum a fost modificat prin art. I alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 177/2010] nu mai impune obligativitatea suspendării de drept a judecăţii cauzei în intervalul de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate, cum era anterior abrogării art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, când se prevedea în mod explicit luarea de către judecător a unei asemenea măsuri.
În egală măsură, însă, aceste împrejurări nu pot să conducă la concluzia că instanţa nu poate suspenda cursul judecăţii în cazul particular de suspendare facultativă, atunci când, în funcţie de elementele cauzei, apreciază că măsura se impune.
Cu toate acestea, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu justifică interesul în promovarea prezentului recurs, lipsind folosul practic pe care acesta l-ar obţine în urma unei soluţii de admitere a căii de atac, cu consecinţa admiterii cererii de suspendare a cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, de vreme ce sesizarea instanţei de contencios constituţional cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a realizat tocmai în considerarea legăturii cu soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii care, însă, nefiind criticată prin prezentul recurs, a rămas definitivă încă de la data promovării acestuia.
Aşa fiind, Înalta Curte, având în vedere că activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes care să îndeplinească condiţiile legale astfel cum au fost analizate anterior, urmează să respingă, ca atare, prezenta cale de atac exercitată de reclamant.
Pentru aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în promovarea recursului, invocată prin întâmpinare şi va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Admite excepţia lipsei de interes în promovarea recursului.
Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 479/2023 din data de 20 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 17 octombrie 2024.