Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. x/2023, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Iaşi - Comisia pentru aplicarea Decretului-Lege nr. 118/1990, contestaţie împotriva Deciziei nr. 466 din 22 mai 2023 privind admiterea cererii de acordare a drepturilor prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990, solicitând anularea parţială a deciziei contestate şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii în care indemnizaţia cuvenită să fie majorată de la 500 RON şi 700 RON, conform art. 5 alin. (6) din Legea nr. 232/05.11.2020 de modificare a Decretului-Lege nr. 118/1990.
Prin sentinţa civilă nr. 739/2023/c.a. din 17 noiembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Iaşi, s-a admis excepţia tardivităţii formulării acţiunii şi s-a respins ca fiind tardivă acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Iaşi - Comisia pentru aplicarea Decretului-Lege nr. 118/1990.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A., aceasta formulând totodată şi cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 din Decretul-lege nr. 118/1990
2. Hotărârea recurată în cauză
Prin decizia civilă nr. 240 din 03 aprilie 2024, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 din Decretul-lege nr. 118/1990 şi a respins ca inadmisibil recursul formulat de recurenta A. împotriva sentinţei nr. 793/CA/2023 a Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 din Decretul-Lege nr. 118/1990 din decizia civilă nr. 240 din 03 aprilie 2024 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs recurenta A., solicitând admiterea acestuia.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata Agenţia Judeţeană de Plăţi şi Inspecţie Socială Iaşi a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând, cu prioritate, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia în discuţie este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte reţine că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părţilor.
Astfel, deşi există formal o declaraţie de recurs, nu se indică explicit care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii atacate fiind astfel imposibil de realizat.
Or, exprimarea nemulţumirii faţă de soluţia pronunţată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie şi prin prisma dispoziţiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., nu poate echivala cu motivarea recursului.
Înalta Curte constată că, deşi recurenta ar fi trebuit să indice care sunt criticile sale cu privire la soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, prin raportare la condiţiile reglementate de prevederile art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, ce trebuie a fi îndeplinite cumulativ pentru a se dispune sesizarea Curţii Constiuţionale, în declaraţia scrisă de recurs, înregistrată la dosar, aceasta a reluat susţinerile din cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată în faţa Curţii de Apel Iaşi, fără însă să evidenţieze care sunt motivele concrete de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în unul din motivele limitativ şi expres prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ.
Astfel, deşi analiza primei instanţe a fost circumscrisă exclusiv verificării condiţiilor cumulative de admisibilitate ale excepţiei de neconstituţionalitate, conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, aceasta constatând că una dintre aceste condiţii nu este îndeplinită (respectiv legătura cu cauza a normei vizată de excepţia de neconstituţionalitate), recurenta nu a formulat critici cu privire la acest aspect.
Or, aşa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale şi la prezentarea circumstanţelor factuale ale cauzei, ci condiţia legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor şi raţionamentelor pe care se bazează.
Înalta Curte reţine că sunt date în competenţa instanţei de control judiciar exclusiv chestiunile care ţin de legalitatea soluţiei instanţei de fond, iar în aceste condiţii, instanţa de recurs nu este îndreptăţită a reanaliza probatoriul administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greşite de către instanţa de fond a unor dispoziţii legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forţa probantă a unor asemenea mijloace administrate.
Conform art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greşeli de judecată anume imputate de recurent prin prisma motivelor de casare expres şi limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt şi critici în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului.
Înalta Curte constată că, în speţă, prin cererea de recurs nu se formulează critici raportat la conţinutul concret al hotărârii atacate. Această critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material.
Or, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual.
Prin urmare, întrucât recurenta nu s-a conformat exigenţelor impuse de dispoziţiile legale mai sus menţionate şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. prin raportare la hotărârea recurată, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii, invocată din oficiu şi va constata nul recursul declarat de recurenta A. împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 din Decretul-Lege nr. 118/1990 din decizia civilă nr. 240 din 03 aprilie 2024 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia nulităţii, invocată din oficiu.
Constată nul recursul declarat de recurenta A. împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 din Decretul-Lege nr. 118/1990 din decizia civilă nr. 240 din 03 aprilie 2024 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 17 octombrie 2024.